Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Oficiu
Oficiu, substantiv neutru
Sinonime: agenţie, ajutor, cămară, cămăruţă, datorie, decizie, decret domnesc, funcție, încăpere, îndatorire, înlesnire, obligaţie, ocupaţie, odăiţă, rol, sarcină, serviciu (religios), slujbă (bisericească), (învechit) ofis; (locuţiune) (din oficiu) în mod automat.  

Autoritate
Autoritate, substantiv feminin
Sinonime: prestigiu, valoare morală, consideraţie; somitate, erudit, savant, specialist; instituţie, organizaţie, oficiu, administrație, comandament, guvern, putere.  
Agenție
Agenție, substantiv feminin
Sinonime: birou, cabinet, oficiu, reprezentanţă, filială, sucursală, punct de lucru; agentură.  
Birou
Birou, substantiv neutru
Sinonime: cabinet, cancelarie, oficiu, ghișeu, contoar, pupitru; comitet, consiliu, colegiu, colectiv; agenție.  
Cancelarie
Cancelarie, substantiv feminin
Sinonime: administrație, birou, cabinet, oficiu, sala profesorilor, secretariat, (învechit și regional) cănțelărie, (învechit) calem, (învechit) grămăticie, (învechit) scriitorie, (variantă) canțelarie, (variantă) canțelerie.  
Datorie
Datorie, substantiv feminin
Sinonime: îndatorire, obligaţie, sarcină, (învechit) dator, îndatorinţă, credit, (popular şi familiar) veresie, (Transilvania şi Oltenia) credinţă; oficiu; (livresc) servitute.  
Legaţie
Legaţie, substantiv feminin
Sinonime: reprezentanţă, oficiu diplomatic.  
Obligaţie
Obligaţie, substantiv feminin
Sinonime: angajament, angajare, cerință, datorie, exigență, făgăduială, făgăduință, imperativ, îndatorire, însărcinare, jurământ, motiv de recunoștință, necesitate, nevoie, obligare, obligativitate, oficiu, pretenție, promisiune, răspundere, responsabilitate, sarcină, trebuință, (figurat) comandament, (învechit și regional) juruință, (învechit și regional) niștotă, (învechit) dator, (învechit) datorință, (învechit) îndatorință, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) recerință, (livresc) servitute, (popular) legământ, (popular) legătură, (variantă) obligațiune.  
Secretariat
Secretariat, substantiv
Sinonime: administrație, birou, cancelarie, consulat, intendență, oficiu, regie.  
Ofis
Ofis, substantiv
Sinonime: decret, oficiu.  
Registrator
Registrator, substantiv
Sinonime: condicar, funcționar de oficiu, înregistrator.  
Poştăriţă
Poştăriţă, substantiv
Sinonime: factor poștal, factoriţă, funcționară (la un oficiu poștal), soție de poștar.  
Meserere
Meserere, substantiv
Sinonime: (învechit) îndurare, milă, mizericordie, (învechit) meseră; dregătorie, funcție, oficiu, slujbă.  
Oficie
Oficie, substantiv (învechit)
Sinonime: hârtie oficială, oficiu.  
Minister
Minister, substantiv
Sinonime: cabinet, consiliu de miniștri, departament, executiv, funcțiune, guvern, ministeriat, ministru, oficiu, sacerdoțiu, (învechit) portofel, (livresc) portofoliu; (minister public) acuzator, magistratură, parchet, procuror.  
Website, versiune pentru PC: http://sin0nime.com/pc/
Dicţionarul limbii române în format electronic: https://dicti0nar.ro/





Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

Dicti0nar.ro