Ocupaţie, substantiv feminin
Sinonime: îndeletnicire, preocupare, activitate; slujbă, post, profesie, meserie; cucerire, stăpânire.  

---

Activitate, substantiv feminin
Sinonime: acţiune, afacere, exercițiu, funcție, îndeletnicire, job, muncă, ocupaţie, operațiune, profesie.  Branșa, verb
Sinonime: a racorda, a face un branşament, a face legătura, a conecta, a uni.

Branșă, substantiv feminin
Sinonime: meserie, profesiune, ocupaţie, îndeletnicire, funcţie, slujbă; ramură, domeniu, sector de activitate, disciplină, specialitate, secțiune; aripă; ramificație.  Breaslă, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: asociaţie, organizație; tagmă, rang, cin; meserie, profesiune, ocupaţie, îndeletnicire, funcţie, slujbă; branșă.  Carieră, substantiv feminin
Sinonime: profesiune, ocupaţie, meserie.  Căpătâi, substantiv neutru
Sinonime: pernă; rost, situaţie, ocupaţie, îndeletnicire; sens, finalitate; capăt, cap, început, margine, sfârşit, extremitate.  Cucerire, substantiv feminin
Sinonime: câştigare, conchetă, ocupare, ocupaţie, luare, subjugare, repurtare; încântare.  Invazie, substantiv feminin
Sinonime: agresiune, copleşire, cotropire, extindere năprasnică, incursiune, invadare, migrație, năpădire, năvală, năvălire, ocupație, raid, revărsare puternică, (variantă) invaziune.  Îndeletnicire, substantiv feminin
Sinonime: ocupaţie, profesie, meserie; preocupare, grijă, solicitudine.  Lefterie, substantiv feminin (popular)
Sinonime: apreciere, atenție, calificare, cinste, cinstire, considerație, credit, încredere, îndeletnicire, meserie, ocupaţie, onoare, prețuire, profesiune, reputație, respect, stimă, trecere, vază, (regional) liftirie.  Lucru, substantiv neutru
Sinonime: obiect; muncă, faptă, acţiune, treabă, ocupaţie; chestiune, fapt, fenomen, problemă.  Meserie, substantiv feminin
Sinonime: îndeletnicire, profesiune, ocupaţie, specialitate.  Meşteşug, substantiv neutru
Sinonime: meserie, îndeletnicire, ocupaţie, profesiune, specialitate; pricepere, îndemânare, abilitate, dibăcie, iscusinţă, ingeniozitate; artă, măiestrie; mijloc, procedeu, metodă; viclenie, vicleşug, înşelătorie, tertip, şiretlic.  Meşteşugărie, substantiv feminin
Sinonime: meşteşug, meserie, ocupaţie, îndeletnicire, specialitate.  Muncă, substantiv feminin
Sinonime: activitate, acţiune, calvar, canon, caznă, chin, durere, efort, forțare, încercare, îndeletnicire, lucrare, lucrat, lucru, martiriu, meserie, munculiță, muncușoară, ocupaţie, osteneală, patimă, păs, pătimire, post, preocupare, profesie, profesiune, robotă, roboteală, robotit, schingiuire, schingiuit, serviciu, sforțare, silință, slujbă, slujbuliță, slujbușoară, strădanie, străduială, străduință, străduire, suferință, supliciu, tortură, travaliu, treabă, trudă, trudnicie, zbatere, (învechit și popular) muncire, (învechit și popular) osteneală, (Moldova și Transilvania) zoală, (popular și familiar) trebușoară, (popular) canoneală, (prin Muntenia) morânceală, (regional) meșteșug, (regional) ștrapaț; (învechit) căznire, deală, laboare, nevoință, ocupare, ostenință, preocupație, sforță, strădănuință, strădănuire.  Oficiu, substantiv neutru
Sinonime: agenţie, ajutor, cămară, cămăruţă, datorie, decizie, decret domnesc, funcție, încăpere, îndatorire, înlesnire, obligaţie, ocupaţie, odăiţă, rol, sarcină, serviciu (religios), slujbă (bisericească), (învechit) ofis; (locuţiune) (din oficiu) în mod automat.  Profesiune, substantiv feminin
Sinonime: ocupaţie, meserie, îndeletnicire, calificare; job.  Rost, substantiv neutru
Sinonime: sens, tâlc; atribuţie, rol, misiune, raţiune, scop, menire, slujbă, ocupaţie, post, stare, situaţie, rânduială; gospodărie, administraţie.  Serviciu, substantiv neutru
Sinonime: slujbă, ocupaţie, funcţie, post; însărcinare, misiune, atribuţie.  Slujbă, substantiv feminin
Sinonime: îndeletnicire, serviciu, funcţie, post; misiune, sarcină, însărcinare; (învechit) treabă, lucru, ocupaţie.  Travaliu, substantiv neutru
Sinonime: activitate, caznă, chin, durerile facerii, durerile nașterii, efort, forțare, îndeletnicire, lucru mecanic, lucru, muncă, ocupație, osteneală, preocupare, sforțare, silință, strădanie, străduință, treabă, trudă, zbatere; (popular, la plural) curmături.  Treabă, substantiv feminin
Sinonime: îndeletnicire, ocupaţie, activitate, preocupare; muncă, lucru, ispravă, faptă; chestiune, problemă, afacere, daravelă.  Conchetă, substantiv
Sinonime: cucerire, luare, ocupare, ocupaţie.  Stăpânire, substantiv
Sinonime: posedare, proprietate, posesiune; cârmuire, guvern, autoritate; ocupaţie, dominaţie; cunoaştere; abținere, cumpăt, reținere; influenţă, înrâurire, putere, stat, ţară.  Marafet, substantiv
Sinonime: abilitate, artificiu, capcană, capriciu, chef, cursă, destoinicie, dexteritate, dibăcie, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, fleac, ingeniozitate, intermediere, intrigă, iscusință, isteţie, isteţime, îndeletnicire, îndemânare, înșelătorie, lucru mărunt, maimuţăreală, maraz, maşinaţie, măiestrie, meserie, meșteșug, mijloc, moft, naz, obiect lipsit de valoare, ocupaţie, organ, podoabă (pretențioasă), poftă, prefăcătorie, pricepere, procedeu, profesiune, prosteală, sclifoseală, stratagemă, subterfugiu, șiretenie, șiretlic, șmecherie, știință, talent, tertip, toană, truc, uneltire, ușurință, viclenie, vicleșug.  Preocupaţie, substantiv
Sinonime: activitate, angoasă, grijă, inchietudine, îndeletnicire, lucru, muncă, obsesie, ocupaţie, preocupare, treabă, (variantă) preocupațiune.  Ocupațiune, substantiv
Sinonime: ocupație.  Confina, verb
Sinonime: a se izola, a se închide, a se învecina (cu); (figurat) a se limita la o singură activitate, a se limita la o singură ocupație, a se specializa.  Meşterie, substantiv
Sinonime: abilitate, destoinicie, dexteritate, dibăcie, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndeletnicire, îndemânare, însușire, măiestrie, meserie, meșteșug, ocupație, pricepere, profesiune, știință, talent, ușurință.  Job, substantiv
Sinonime: activitate, lucrare plătită, lucru, meserie, muncă, ocupație, sarcină, serviciu, slujbă.  Ocupare, substantiv
Sinonime: activitate, cucerire, îndeletnicire, luare în stăpânire, lucru, muncă, ocupație, preocupare, subjugare, treabă, (învechit) ocupațiune.  Luare, substantiv
Sinonime: achiziționare, adoptare, apucare, căsătorie, confiscare, cucerire, cumpărare, cumpărat, dobândire, îmbolnăvire, încasare, înhățare, înlăturare, înșfăcare, luat, obținere, ocupare, ocupație, preluare, primire, prindere, prins, procurare, sechestrare, târguire, unire, (familiar și figurat) umflare, (franțuzism învechit) conchetă, (învechit și popular) distracție, (învechit și popular) poftă, (învechit și popular) voioșie, (învechit) loare, (învechit) luătură, (învechit) luoare, (învechit) luore, (învechit) scumpărătoare, (Transilvania; învechit) excepție; (luare-aminte) atenție, băgare de seamă, curiozitate, grijă, interes, observare, privire, prudență, (învechit) perierghie.