Obliga, verb
Sinonime: a însărcina, a determina, a constrânge, a impune, a sili; a (se) angaja, a (-şi) lua o sarcină, a consimţi.  Obligant, adjectiv
Sinonime: amabil, binevoitor, îndatoritor.  Obliganță, substantiv
Sinonime: amabilitate, bunăvoință.  Obligat (obligată), adjectiv
Sinonime: silit, ţinut, constrâns; recunoscător, îndatorat.  Obligaţie, substantiv feminin
Sinonime: datorie, sarcină, îndatorire, răspundere.  Obligatoriu (obligatorie), adjectiv
Sinonime: necesar, imperios, legiuit, constrângător.  

---

Angaja, verb
Sinonime: a primi, a încadra, a tocmi; (reflexiv) a se obliga, a se antrena în (ceva), a se apuca.  Angara, substantiv feminin
Sinonime: necaz, belea, neajuns, mizerie; (învechit) bir, dare, impozit, corvoadă, obligație (în bani sau zile de lucru).  Asupri, verb
Sinonime: a oprima, a apăsa, a împila, a exploata, a prigoni, a urgisi, a persecuta, a nedreptăţi; a sili, a forța, a obliga; a aservi, a tiraniza.  Atribuţie, substantiv feminin
Sinonime: îndatorire, însărcinare, obligaţie, sarcină; funcție, prerogativă, competență.  Bir, substantiv neutru (învechit)
Sinonime: dare, impozit, contribuţie, obligație; tribut, dajdie, adet.  Boieresc, substantiv neutru (învechit)
Sinonime: beilic, clacă, obligație, rușfet; (adjectiv) de boier, grofesc.  Brusca, verb
Sinonime: a accelera, a buscula, a constrânge, a forța, a obliga, a presa, a precipita, a repezi, (regional) a bruftului, a lua în răspăr.  Canonic (canonică), adjectiv
Sinonime: autentic, canonial, conform, convenabil, dogmatic, în spirit religios, legitim, normativ, obligatoriu, ortodox, regulamentar; (drept canonic) drept bisericesc.  Cere, verb
Sinonime: a solicita, a ruga, a petiţiona, a face o petiţie; a pretinde, a revendica; a peţi, a cere în căsătorie; a dori, a pofti, a voi, a vrea; (reflexiv) a se impune, a obliga.  Coastă, substantiv feminin
Sinonime: dungă, latură, parte; flanc; pantă, povârniş; ţărm, mal, chei; chingă, cocârlă, crivac; (coasta-dracului) sparanghel; (coasta-vrăjmaşului) sparanghel; (expresie) (e slab de-i poți număra coastele) e foarte slab; (expresie) (a pune cuiva sula în coastă) a obliga pe cineva să facă un lucru neplăcut; (locuțiune adverbială) (pe o coastă) pe o parte, într-o dungă.  Comanda, verb
Sinonime: a da ordin, a da dispoziţii, a ordona, a porunci, a dispune, a cere, a impune; (tehnică) a controla, a regla; a gestiona, a conduce; a decreta, a dicta, a obliga; a necesita, a vrea.

Comandă, substantiv feminin
Sinonime: dispoziţie, poruncă, ordin; solicitare, cerere; conducere; consumație; (tehnică) element de meniu, levier, manetă, reglaj, telecomandă, volan.

Comânda, verb
Sinonime: a pomeni; a jertfi, a sacrifica.  Comandament, substantiv neutru
Sinonime: autoritate, organ de comandă, organ de conducere, putere, stat-major, ștab; canon, cerință, comandă, decalog, exigență, imperativ, intimare, lege, necesitate, nevoie, normă, obligație, ordin, poruncă, precept, pretenție, regulă, trebuință, ucaz, ultimat, ultimatum.  Constrânge, verb
Sinonime: a sili, a obliga, a impune, a face, a forţa, (livresc) a soma, a violenta, (popular) a silnici, (învechit şi regional) a strânge, (prin Banat) a tipi, (învechit) a asupri, a îndemna, a necesita, a pripi, a silui, a strâmtora, (figurat) a presa; a nevoi, a supune, a condamna, (popular) a osândi; a reduce.  Datorie, substantiv feminin
Sinonime: îndatorire, obligaţie, sarcină, (învechit) dator, îndatorinţă, credit, (popular şi familiar) veresie, (Transilvania şi Oltenia) credinţă; oficiu; (livresc) servitute.  Datornic (datornică), adjectiv
Sinonime: debitor, obligat.  Debit, substantiv neutru
Sinonime: datorie, obligaţie, lipsă, pasiv; circulație, mișcare, trafic; articulație, dicție, elocuțiune, flux; tutungerie, desfacere, plasare, vindere, vânzare.  Debitor (debitoare), adjectiv
Sinonime: datornic, dator, obligat.  Disponibil (disponibilă), adjectiv
Sinonime: liber, fără obligaţii, la dispoziţie, neocupat, (învechit) slobod, (învechit) prisoselnic, utilizabil; vacant, vid.  Făgădui, verb
Sinonime: a promite, a se angaja, a se obliga, a se lega, a adăposti, a găzdui, a jura, a primi.  Forţa, verb
Sinonime: (popular) a osândi, a condamna, a constrânge, a face un efort, a încerca, a năzui, a nevoi, a obliga, a opinti, a presa, a se sforţa, a (se) sili, a (se) strădui, a supune, a-şi da osteneala, a-şi da silinţa.

Forţă, substantiv feminin
Sinonime: (Banat) sălăbărie, (învechit) nevoie; (la plural) armată, unităţi militare; (livresc) servitute, capacitate, constrângere, energie, intensitate, potrivnicie, presiune, putere, putinţă, silă, silință, silnicie, silnicire, somitate, strângere, strânsoare, tărie, vigoare, violenţă, volum; (forţă portantă) portanţă; (forţă de muncă) mână de lucru.  Gratitudine, substantiv feminin
Sinonime: datorie morală, obliganță, recunoştinţă.  Imperativ, substantiv neutru
Sinonime: necesitate, obligaţie, cerinţă, poruncă (a vremii).  Imperativ (imperativă), adjectiv
Sinonime: poruncitor, autoritar, obligatoriu, categoric.  Imperios (imperioasă), adjectiv
Sinonime: necesar, trebuincios, obligatoriu.