Obliga, verb
Sinonime: a însărcina, a determina, a constrânge, a impune, a sili; a (se) angaja, a (-şi) lua o sarcină, a consimţi.  Obligament, substantiv (învechit)
Sinonime: obligație, (învechit și regional) oblegământ, (învechit și regional) obligământ.  Obligant, adjectiv
Sinonime: amabil, binevoitor, îndatoritor.  Obliganță, substantiv
Sinonime: amabilitate, bunăvoință.  Obligare, substantiv
Sinonime: angajare, constrângere, forțare, impunere, silire, silnicie, somare, violentare, (învechit) asuprire, (învechit) oblegare, (învechit) siluire.  Obligat (obligată), adjectiv
Sinonime: silit, ţinut, constrâns; recunoscător, îndatorat.  Obligaţie, substantiv feminin
Sinonime: angajament, angajare, cerință, datorie, exigență, făgăduială, făgăduință, imperativ, îndatorire, însărcinare, jurământ, motiv de recunoștință, necesitate, nevoie, obligare, obligativitate, oficiu, pretenție, promisiune, răspundere, responsabilitate, sarcină, trebuință, (figurat) comandament, (învechit și regional) juruință, (învechit și regional) niștotă, (învechit) dator, (învechit) datorință, (învechit) îndatorință, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) recerință, (livresc) servitute, (popular) legământ, (popular) legătură, (variantă) obligațiune.  Obligațional, adjectiv
Sinonime: obligatoriu.  Obligațiune, substantiv
Sinonime: obligație; hârtie de valoare, titlu de credit, (învechit) titlu de rentă.  Obligatoriu, adverb
Sinonime: indispensabil, ineluctabil, inevitabil, morţiş, musai, neapărat, negreșit, numaidecât, (învechit și regional) nepristan, (învechit și regional) nesmintit, (învechit și regional) numai, (învechit) nelipsit, (rar) necesarmente.  Obligatoriu (obligatorie), adjectiv
Sinonime: constrângător, imperios, impus, indispensabil, inevitabil, legiuit, neapărat, necesar, obligațional, (regional) obligator, (regional) obligător, (regional) obligătoriu.  

---

Angaja, verb
Sinonime: a primi, a încadra, a tocmi; (reflexiv) a se obliga, a se antrena în (ceva), a se apuca.  Angara, substantiv feminin
Sinonime: necaz, belea, neajuns, mizerie; (învechit) bir, dare, impozit, corvoadă, obligație (în bani sau zile de lucru).  Asupri, verb
Sinonime: a oprima, a apăsa, a împila, a exploata, a prigoni, a urgisi, a persecuta, a nedreptăţi; a sili, a forța, a obliga; a aservi, a tiraniza.  Atribuţie, substantiv feminin
Sinonime: îndatorire, însărcinare, obligaţie, sarcină; funcție, prerogativă, competență.  Bir, substantiv neutru (învechit)
Sinonime: dare, impozit, contribuţie, obligație; tribut, dajdie, adet.  Boieresc, substantiv neutru (învechit)
Sinonime: beilic, clacă, obligație, rușfet; (adjectiv) de boier, grofesc.  Brusca, verb
Sinonime: a accelera, a buscula, a constrânge, a forța, a obliga, a presa, a precipita, a repezi, (regional) a bruftului, a lua în răspăr.  Canonic (canonică), adjectiv
Sinonime: autentic, canonial, conform, convenabil, dogmatic, în spirit religios, legitim, normativ, obligatoriu, ortodox, regulamentar; (drept canonic) drept bisericesc.  Cere, verb
Sinonime: a solicita, a ruga, a petiţiona, a face o petiţie; a pretinde, a revendica; a peţi, a cere în căsătorie; a dori, a pofti, a voi, a vrea; (reflexiv) a se impune, a obliga.  Coastă, substantiv feminin
Sinonime: dungă, latură, parte; flanc; pantă, povârniş; ţărm, mal, chei; chingă, cocârlă, crivac; (coasta-dracului) sparanghel; (coasta-vrăjmaşului) sparanghel; (expresie) (e slab de-i poți număra coastele) e foarte slab; (expresie) (a pune cuiva sula în coastă) a obliga pe cineva să facă un lucru neplăcut; (locuțiune adverbială) (pe o coastă) pe o parte, într-o dungă.  Comanda, verb
Sinonime: a da ordin, a da dispoziţii, a ordona, a porunci, a dispune, a cere, a impune; (tehnică) a controla, a regla; a gestiona, a conduce; a decreta, a dicta, a obliga; a necesita, a vrea.

Comandă, substantiv feminin
Sinonime: dispoziţie, poruncă, ordin; solicitare, cerere; conducere; consumație; (tehnică) element de meniu, levier, manetă, reglaj, telecomandă, volan.

Comânda, verb
Sinonime: a pomeni; a jertfi, a sacrifica.  Comandament, substantiv neutru
Sinonime: autoritate, organ de comandă, organ de conducere, putere, stat-major, ștab; canon, cerință, comandă, decalog, exigență, imperativ, intimare, lege, necesitate, nevoie, normă, obligație, ordin, poruncă, precept, pretenție, regulă, trebuință, ucaz, ultimat, ultimatum.  Constrânge, verb
Sinonime: a sili, a obliga, a impune, a face, a forţa, (livresc) a soma, a violenta, (popular) a silnici, (învechit şi regional) a strânge, (prin Banat) a tipi, (învechit) a asupri, a îndemna, a necesita, a pripi, a silui, a strâmtora, (figurat) a presa; a nevoi, a supune, a condamna, (popular) a osândi; a reduce.  Datorie, substantiv feminin
Sinonime: îndatorire, obligaţie, sarcină, (învechit) dator, îndatorinţă, credit, (popular şi familiar) veresie, (Transilvania şi Oltenia) credinţă; oficiu; (livresc) servitute.  Datornic (datornică), adjectiv
Sinonime: debitor, obligat.  Debit, substantiv neutru
Sinonime: datorie, obligaţie, lipsă, pasiv; circulație, mișcare, trafic; articulație, dicție, elocuțiune, flux; tutungerie, desfacere, plasare, vindere, vânzare.  Debitor (debitoare), adjectiv
Sinonime: datornic, dator, obligat.  Disponibil (disponibilă), adjectiv
Sinonime: liber, fără obligaţii, la dispoziţie, neocupat, (învechit) slobod, (învechit) prisoselnic, utilizabil; vacant, vid.  Făgădui, verb
Sinonime: a promite, a se angaja, a se obliga, a se lega, a adăposti, a găzdui, a jura, a primi.  Forţa, verb
Sinonime: (popular) a osândi, a condamna, a constrânge, a face un efort, a încerca, a năzui, a nevoi, a obliga, a opinti, a presa, a se sforţa, a (se) sili, a (se) strădui, a supune, a-şi da osteneala, a-şi da silinţa.

Forţă, substantiv feminin
Sinonime: (Banat) sălăbărie, (învechit) nevoie; (la plural) armată, unităţi militare; (livresc) servitute, capacitate, constrângere, energie, intensitate, potrivnicie, presiune, putere, putinţă, silă, silință, silnicie, silnicire, somitate, strângere, strânsoare, tărie, vigoare, violenţă, volum; (forţă portantă) portanţă; (forţă de muncă) mână de lucru.  Gratitudine, substantiv feminin
Sinonime: datorie morală, obliganță, recunoştinţă.  Imperativ, substantiv neutru
Sinonime: necesitate, obligaţie, cerinţă, poruncă (a vremii).  Imperativ (imperativă), adjectiv
Sinonime: poruncitor, autoritar, obligatoriu, categoric.  Imperios (imperioasă), adjectiv
Sinonime: necesar, trebuincios, obligatoriu.  Impune, verb
Sinonime: a obliga, a sili, a constrânge; a reclama, a pretinde, a cere; a impresiona, a mişca.  Impunere, substantiv feminin
Sinonime: silă, constrângere, obligaţie; impozit, taxă, dare, bir.  Împrumuta, verb
Sinonime: a lua cu împrumut, a da cu împrumut, a se îndatora, a se obliga; a imita, a copia.  Îndatora, verb
Sinonime: a lua cu împrumut, a se obliga.  Îndatorire, substantiv feminin
Sinonime: obligaţie, sarcină; atenţie, politeţe.  Îndatoritor (îndatoritoare), adjectiv
Sinonime: atent, serviabil, binevoitor, politicos; obligatoriu; care îndatorează.  Însărcinare, substantiv feminin
Sinonime: sarcină, îndatorire, misiune, răspundere, obligaţie.  Jurământ, substantiv neutru
Sinonime: legământ, juruinţă, obligaţie.  Juvăţ, substantiv neutru
Sinonime: ştreang, lanţ, legătură; (figurat) obligaţie.  Lega, verb
Sinonime: a înnoda, a îmbina, a uni, a împreuna; a broşa, a cartona; a pansa, a obloji, a bandaja; a înlănţui, a încătuşa, a fereca, a fixa, a ţintui, a imobiliza; (reflexiv) a se obliga, a se îndatora, a se angaja.  Legat (legată), adjectiv
Sinonime: angajat, obligat, îndatorat; zdravăn, vânjos, voinic, spătos, solid; închegat, consistent, întărit, îngroşat.  Legământ, substantiv neutru
Sinonime: obligaţie, angajament, îndatorire; învoială, înţelegere, acord, convenţie, pact.  Legătură, substantiv feminin
Sinonime: acord, angajament, aranjament, armură, bandaj, basma, boccea, coardă, combinație, comunicație, contact, contract, convenție, cravată, descântec, farmec, faşă, frânghie, funie, împreunare, îndatorire, înlănțuire, înţelegere, învoială, învoire, lanţ, legământ, legătoare, magie, mănunchi, nex, obligație, pact, pansament, raport, referință, relaţie, sarcină, sfoară, testemel, tifon, tranzacție, unire, unitate, vrajă, vrăjitorie, (grecism învechit) schesis, (livresc) contingență, (rar) snop, (rar) suită, (regional) smoc, (filozofie) (legătură universală) interdependență, (fizică) (legătură conductivă) legătură galvanică; (chimie) (legătură covalentă) covalență, (legătură de hidrogen) punte de hidrogen, (legătură electrovalentă) electrovalență, (legătură heteropolară) electrovalență, (legătură homeopolară) covalență, (legătură ionică) electrovalență.  Lege, substantiv feminin
Sinonime: acțiune, autoritate, canon, cartă, cauză, cod, condamnare, confesiune, constituție, consuetudine, credinţă, cult, cutumă, datină, decizie, decret, dispoziţie, drept, dreptate, echitate, fel, hotărâre, judecată, justiție, normă, obicei, obiceiul pământului, obligaţie, ordin, ordonanță, osândă, pedeapsă, precept divin, proces, putere, rânduială, regulament, regulă, religie, rezoluție, rit, sentință, statut, tipic, tradiţie, tribunal, uz, uzanță, verdict, (învechit și popular) ucaz, (învechit) codice, (învechit) edict, (învechit) firman, (învechit) legiuire, (învechit) pravilă, (învechit) reglement, (învechit) testament; (lege logică) expresie validă, tautologie, teză logică.  Morţiş, adverb
Sinonime: cu orice preţ, musai, neapărat, negreșit, numaidecât, obligatoriu, (învechit și regional) nepristan, (învechit și regional) nesmintit, (învechit și regional) numai, (învechit) nelipsit, (rar) necesarmente.  Mulţumitor (mulțumitoare), adjectiv
Sinonime: acceptabil, convingător, corespunzător, îndatorat, mulţumit, obligat, recunoscător, satisfăcător, satisfăcut, suficient, (regional) mulțămitor.  Neapărat, adverb
Sinonime: absolut, cert, continuu, cu orice preţ, cu siguranţă, desigur, fără doar şi poate, fără îndoială, indispensabil, indubitabil, încontinuu, întruna, mereu, morţiş, necontenit, necurmat, negreşit, neîncetat, neîndoielnic, neîndoios, neîntrerupt, neobosit, neostenit, permanent, pururi, sigur, veşnic.

Neapărat, adjectiv
Sinonime: absolut, categoric, cert, fatal, indispensabil, inevitabil, necesar, obligatoriu, precis, sigur.  Necesitate, substantiv feminin
Sinonime: cerinţă, exigență, folos, imperativ, nevoie, obligativitate, obligație, oportunitate, pretenție, solicitare, trebuinţă, utilitate, (figurat) comandament, (învechit și popular) treabă, (învechit și regional) lipsă, (învechit și regional) niștotă, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) polză, (învechit) recerință, (popular) priință; (fiziologie) (plural articulat) nevoile, (popular, articulat) treaba.  Nevoit (nevoită), adjectiv
Sinonime: silit, constrâns, obligat, forţat, dator.  Oficiu, substantiv neutru
Sinonime: agenţie, ajutor, cămară, cămăruţă, datorie, decizie, decret domnesc, funcție, încăpere, îndatorire, înlesnire, obligaţie, ocupaţie, odăiţă, rol, sarcină, serviciu (religios), slujbă (bisericească), (învechit) ofis; (locuţiune) (din oficiu) în mod automat.  Osândi, verb
Sinonime: a condamna, a pedepsi; a dezaproba, a înfiera, a critica; a sili, a obliga; a constrânge.  Poruncă, substantiv feminin
Sinonime: ordin, comandă, dispoziţie, obligaţie.  Porunci, verb
Sinonime: a ordona, a comanda, a dicta, a dispune, a obliga, a impune, a cere, a pretinde; (regional) a comunica, a transmite, a trimite vorbă.  Povară, substantiv feminin
Sinonime: sarcină, încărcătură, greutate, obligaţie; trudă, chin, suferinţă, apăsare.  Prescripţie, substantiv feminin
Sinonime: obligaţie, dispoziţie, prevedere; recomandaţie, reţetă; anulare, stingere, pierdere.  Presiune, substantiv feminin
Sinonime: apăsare, strângere, strivire, condensare; (figurat) constrângere, forţare, obligare.