O, interjecție
Sinonime: oh, of, vai, ah!  Oacheş (oacheșă), adjectiv
Sinonime: brunet, smead, tuciuriu, negricios, (regional) bărnaci.  Oaie, substantiv
Sinonime: (zoologie) caracul, miel, mioară, oișoară, oiță, oițică, ovină, (învechit) marială, (regional) bucherea, (Transilvania şi Banat) păcuină.  Oală, substantiv feminin
Sinonime: chiup, ghiveci, glastră, ol, oluț, scoc, ulcea, ulcică, urcior, vas de lut, (învechit) canal, (învechit) țeavă de scurgere, (prin Transilvania) răvar, (regional) olan, (regional) ţiglă; (oală de noapte) oliță, (Banat și vestul Transilvaniei) șerbeleu, (popular) olicică, (popular) țucal, (regional) olcuță, (regional) șerbel.  Oare, adverb
Sinonime: nu cumva? Într-adevăr?  Oarecând, adverb
Sinonime: cândva, vreodată, odată, oareşicând.  Oarecare, adjectiv nehotărât
Sinonime: anumit, careva, oareşcare, cineva.  Oarecâtva, adjectiv
Sinonime: ceva, câtva, oarecare, oareșicare.  Oarece, pronume nehotărât
Sinonime: ceva, oareşice, puţin, câtva.  Oarecine, pronume nehotărât
Sinonime: cineva, oareşcine, careva.  Oarecum, adverb
Sinonime: întrucâtva, într-o măsură oarecare, parţial, în parte.  Oareşicine, pronume
Sinonime: careva, cineva, oarecare, oarecine, unul, vreunul.  Oareşicum, adverb
Sinonime: ceva, întrucâtva, oarecum, (învechit și regional) cevași, (învechit și regional) cevașilea, (învechit) oarece.  Oareunde, adverb
Sinonime: oriîncotro, orişiunde, oriunde, pretutindeni, undeva.  Oarfăn, adjectiv și substantiv
Sinonime: calic, necăjit, nevoiaş, sărac, sărman.  Oarzăn, adjectiv
Sinonime: (regional) precoce, prematur, timpuriu, văratic; brunet, oacheș; boacăn, ciudat; nerușinat, ușuratic.

Oarzăn, adverb
Sinonime: (Transilvania) clar, pe față.  Oaspăt, substantiv
Sinonime: oaspete.  Oaspete, substantiv masculin
Sinonime: musafir, invitat, oaspe.  Oaste, substantiv feminin
Sinonime: armată, forţă militară, oştire; serviciu militar, cătănie; oşteni, soldaţi; mulţime, ceată, gloată.  Obadă, substantiv feminin
Sinonime: cătuşă; piedică.  Obârşie, substantiv feminin
Sinonime: origine, izvod, sursă, început, sorginte.  Obcină, substantiv feminin
Sinonime: culme, vârf, creastă; moşie, proprietate; moştenire; patrie, ţară.  Obconic, adjectiv
Sinonime: (botanică) invers conic.  Obedienţă, substantiv feminin
Sinonime: supunere, ascultare, docilitate, conformism.  Obera, verb (învechit)
Sinonime: a încărca cu datorii, a îndatora.  Oberliht, substantiv neutru
Sinonime: geam, deschidere, fereastră.  Oberst, substantiv
Sinonime: colonel.  Oberşter, substantiv
Sinonime: colonel, oberst.  Obez (obeză), adjectiv
Sinonime: gras, buhăit, huidumă.  Obeziofobie, substantiv
Sinonime: adipofobie; teamă de a deveni obez.  Obicei, substantiv neutru
Sinonime: deprindere, obişnuinţă, învăţ, nărav; datină, rânduială, cutumă, uz; lege, normă, prescripţie.  Obicină, substantiv
Sinonime: deprindere, obicei, obişnuinţă, practică religioasă, ritual.  Obicni, verb
Sinonime: a accepta, a admite, a concepe, a îndura, a îngădui, a învăța să, a pătimi, a păți, a permite, a primi, a răbda, a suferi, a suporta, a tolera, a trage.  Obidă, substantiv feminin
Sinonime: afront, amărăciune, apăsare, asuprire, chin, ciudă, durere (sufletească), exploatare, furie, gelozie, inechitate, injurie, insultă, invidie, împilare, întristare, înverșunare, jale, jignire, mâhnire, mânie, năpăstuire, necaz, nedreptate, ocară, ofensă, opresiune, oprimare, persecutare, persecuție, pică, pizmă, pornire, prigoană, prigonire, ranchiună, rușine, supărare, tristețe, umilință, umilire, urgisire, zbucium.  Obidire, substantiv
Sinonime: amar, amărăciune, asuprire, boceală, bocire, bocit, căinare, chin, exploatare, împilare, întristare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentație, mâhnire, năpăstuire, necaz, nedreptățire, opresiune, oprimare, oropsire, persecutare, persecuție, plângere, plâns, prigoană, prigonire, suferință, supărare, tristețe, tânguială, tânguire, tânguit, urgisire, văitare, văitat, văitătură.  Obidnic, adjectiv
Sinonime: (învechit) chircit, degenerat, invalid, închircit, nedezvoltat, pipernicit, pirpiriu, pricăjit, prizărit, sfrijit, slab; nenorocit, ticălos.  Obidos, adjectiv
Sinonime: (învechit) amărât, îndurerat, mâhnit, necăjit, sensibil.  Obidui, verb
Sinonime: (regional) a chinui, a nedreptăți, a obijdui.  Obiect, substantiv neutru
Sinonime: lucru; materie, domeniu, disciplină; scop, ţintă, obiectiv, ţel; (gramatică) complement.  Obiecta, verb
Sinonime: a găsi pricină, a ridica obiecţii, a contesta, a reproşa.