Norma, verb
Sinonime:
a aranja, a fixa, a legifera, a orândui, a reglementa, a stabili. Normă, substantiv feminin
Sinonime:
canon, cartă, cod, convenție, criteriu, cutumă, directivă, dispoziție, indicație, instrucțiune, îndrumare, învățătură, lege, model, normativ, precept, prescripție, prevedere, principiu, protocol, rânduială, recomandare, regulă, standard, tipic, (învechit și regional) rost, (învechit) mărturie, (învechit) porunceală, (învechit) poruncită, (învechit) pravilă, (învechit) prescript, (învechit) regulativ, (învechit) tocmeală, (popular) poruncă, (rar) semn.
Normal (normală), adjectiv Sinonime:
obişnuit, firesc, natural; sănătos, teafăr, întreg, neatins.
Normalist, substantiv
Sinonime:
normalian, (învechit) preparandist, (germanism învechit) preparand.
Normaliza, verb
Sinonime:
a (se) conforma, a armoniza, a codifica, a depersonaliza, a deveni normal, a elabora norme interne, a face să se conformeze unei norme, a raționaliza, a redresa, a regla, a regula, a regulariza, a reveni la normal, a standardiza, a supune unei norme, a unifica, a uniformiza.
Normalizare, substantiv
Sinonime:
redresare, revenire la normal.
Normat, adjectiv
Sinonime:
măsurat, reglementat, regulat, standardizat.
Normativ, adjectiv
Sinonime:
canonic, prescriptiv. Normativ, substantiv
Sinonime:
directivă, indicație, instrucțiune, îndreptar, îndrumare, normă, recomandare, (învechit) regulativ.
Canonic (canonică), adjectiv
Sinonime:
autentic, canonial, conform, convenabil, dogmatic, în spirit religios, legitim, normativ, obligatoriu, ortodox, regulamentar; (drept canonic) drept bisericesc.
Codifica, verb
Sinonime:
a coda, a face legi, a legifera, a legiui, a normaliza, a raționaliza, a reglementa, a reuni într-un cod, a sistematiza, a stabili legi.
Comandament, substantiv neutru
Sinonime:
autoritate, organ de comandă, organ de conducere, putere, stat-major, ștab; canon, cerință, comandă, decalog, exigență, imperativ, intimare, lege, necesitate, nevoie, normă, obligație, ordin, poruncă, precept, pretenție, regulă, trebuință, ucaz, ultimat, ultimatum.
Comun (comună), adjectiv Sinonime:
obştesc, general; obişnuit, normal, frecvent, banal, de rând.
Criteriu, substantiv neutru Sinonime:
punct de vedere, principiu, normă.
Curat (curată), adjectiv
Sinonime:
îngrijit, curăţat; (figurat) integru, cinstit, pur, nevinovat, candid; (figurat) senin, clar, transparent, limpede; neamestecat, în stare pură, nepătat, (regional) neîntinat, (Transilvania) tistaş, spălat, nativ, veritabil, natural, adevărat, bun, nealterat, nestricat, nevătămător, neviciat, oxigenat, ozonat, proaspăt, purificat, salubru, sănătos, tare, cast, corect, distinct, evident, feciorelnic, fecioresc, firesc, ideal, incoruptibil, inocent, leal, necoruptibil, neprihănit, net, normal, obişnuit, onest, platonic, precis, pudic,
spovedit, virgin, virginal, desluşit, lămurit.
Desigur, adverb
Sinonime:
sigur, negreşit, neîndoios, bineînţeles, fără îndoială, absolut, cert, fireşte, garantat, indiscutabil, natural, neîndoielnic, normal, precis; da.
Directivă, substantiv feminin
Sinonime:
instrucţiune, indicaţie, normă, dispoziţie, ordin, îndrumare, normativ, recomandare, (învechit) regulativ. Directiva, verb
Sinonime:
a direcționa.
Dispoziţie, substantiv feminin
Sinonime:
stare sufletească; hotărâre, ordin, indicaţie, normă, prescripţie, prevedere, (învechit şi regional) rost, (învechit) prescript, clauză, poruncă, (popular) porunceală, (învechit) aşezământ, carte, farmuta, învăţătură, mandat, orânduială, orânduire, pitac, poruncită, povelenie, povelire, pravilă, rânduială, strânsoare, şart, tertip, ucaz, (rusism învechit) pricaz, consemn, situaţie, stare; (la plural) toane, voie, (regional, la plural) duşi, poftă, tendinţă.
Dogmă, substantiv feminin Sinonime:
normă, teză, prescripţie, regulă.
Firesc (firească), adjectiv
Sinonime:
natural, normal, obişnuit, de la sine înţeles, (învechit) fireş, (figurat) curat, regulat; (cu rol de substantiv) naturaleţe.
Fireşte, adverb Sinonime:
natural, bineînţeles, negreşit, desigur, de bună seamă, normal.
Fixa, verb
Sinonime:
a (se) stabili, a pironi, a imobiliza, a împietri, a înţepeni; a (se) stabiliza, a (se) statornici; a (se) hotărî, a se decide; a rândui, a ordona, a dispune, a norma, a prescrie; a (se) prinde, (regional) a proţăpi, a pune, a (se) pecetlui, a asambla, a se agăţa, a amplasa, a posta, a aținti, a-i rămâne, (figurat) a se grava, a se imprima, a se întipări, a se săpa, (învechit, figurat) a se tipări, a alege, a institui, a determina, a preciza, (învechit) a defige, a însemna, a statori, a calcula, a consfinți.
Îndreptar, substantiv neutru Sinonime:
călăuză, ghid, îndrumător; normă, regulă, lege, canon.
Legal (legală), adjectiv
Sinonime:
admis, conform legii, drept, edictal, îngăduit, legiuit, normal, permis.
Lege, substantiv feminin
Sinonime:
acțiune, autoritate, canon, cartă, cauză, cod, condamnare, confesiune, constituție, consuetudine, credinţă, cult, cutumă, datină, decizie, decret, dispoziţie, drept, dreptate, echitate, fel, hotărâre, judecată, justiție, normă, obicei, obiceiul pământului, obligaţie, ordin, ordonanță, osândă, pedeapsă, precept divin, proces, putere, rânduială, regulament, regulă, religie, rezoluție, rit, sentință, statut, tipic, tradiţie, tribunal, uz, uzanță, verdict, (învechit și popular) ucaz, (învechit) codice, (învechit) edict, (învechit) firman, (învechit) legiuire, (învechit) pravilă, (învechit) reglement, (învechit) testament; (lege logică) expresie validă, tautologie, teză logică.
Legiui, verb Sinonime:
a legifera, a norma, a face legi; a institui, a stabili, a impune, a stipula.
Legiuire, substantiv feminin (învechit și popular)
Sinonime:
dispoziție, judecare, judecată, legalizare, lege, legiferare, legislație, normă, reglementare, (învechit) pravilă.
Libertate, substantiv feminin
Sinonime:
abatere de la normă, aprobare, autonomie, dezinvoltură, independenţă, indeterminism, învoire, liber-arbitru, libertinaj, libertinism, licență, neatârnare, nonconformism, permisiune, suveranitate, ușurință, (învechit și popular) slobozenie, (învechit și regional) slobozie, (învechit) liberaliciune, (învechit) nedependență, (învechit) volnicie, (popular) revoluție, (rar) timp liber.
Logic (logică), adjectiv Sinonime:
raţional, firesc, natural, normal.
Metodic (metodică), adjectiv
Sinonime:
chibzuit, cu metodă, de metodică, făcut după o normă, făcut după un plan, logic, metodologic, orânduit, ordonat, organizat, regulat, sistematic, (învechit) metodicesc. Metodic, adverb
Sinonime:
cu metodă, în mod regulat, organizat, sistematic, (învechit) metodicește.
Natural (naturală), adjectiv Sinonime:
real, efectiv, neîndoielnic, incontestabil, indiscutabil; simplu, firesc, normal, neprefăcut, sincer, cinstit.
Natural, adverb Sinonime:
fireşte, desigur, bineînţeles, negreşit, normal.
Obicei, substantiv neutru Sinonime:
deprindere, obişnuinţă, învăţ, nărav; datină, rânduială, cutumă, uz; lege, normă, prescripţie.
Obişnuit (obișnuită), adjectiv
Sinonime:
acomodat, banal, caracteristic, clasic, comun, consacrat, consfințit, cotidian, cunoscut, curent, dedat, deprins, familiar, familiarizat, firesc, frecvent, natural, normal, oarecare, ordinar, prozaic, răspândit, regulat, simplu, specific, tradițional, uzual, zilnic, (figurat) curat, (învechit) fireș, (învechit) prost, (învechit) prostesc, (rar) sacramental, (învechit) obicinuit, (învechit) obiciuit.
Postulat, substantiv neutru Sinonime:
adevăr, principiu, normă, lege.
Pravilă, substantiv feminin (învechit) Sinonime:
lege, dispoziţie, normă.
Precept, substantiv neutru Sinonime:
principiu, regulă, învăţătură, normă, lege, povaţă.
Principiu, substantiv neutru
Sinonime:
bază, cauză, concepţie, convingere, credinţă, criteriu, doctrină, dogmă, fundament, ipoteză, lege, normă, noțiune, origine, părere, postulat, precept, premisă, punct de vedere, rânduială, regulă, sistem, sursă, teorie, tocmeală, (învechit) pravilă, (plural) rudimente; (variante) (învechit) princip, prințip, principie.
Reglementa, verb Sinonime:
a aranja, a orândui; a norma, a legifera, a pune în ordine.
Regulă, substantiv feminin Sinonime:
normă, lege, canon, rânduială, ordine; (popular) menstruaţie, period.
Rânduială, substantiv feminin Sinonime:
ordine, şir, regulă, obicei, datină, lege, canon, normă, dispoziţie, directivă; ceremonial, protocol, rit, ritual, tipic.
Sănătos (sănătoasă), adjectiv
Sinonime:
adecvat, bun, conform, convenabil, corespunzător, curat, cuvenit, echilibrat, folositor, gândit, grozav, igienic, intact, în bună stare, întreg, judicios, natural, nealterat, neatins, nevătămat, nevătămător, neviciat, nimerit, normal, oportun, oxigenat, ozonat, potabil, prielnic sănătății, proaspăt, pur, purificat, rațional, recomandabil, recomandat, rezistent, rezonabil, salubru, salutar, serios, socotit, solid, stăruitor, strașnic, tare, teafăr, temeinic, teribil, util, valid, viguros, zdravăn, (figurat) bine consolidat, (figurat) chibzuit, (figurat) cinstit, (figurat) corect, (figurat) cu bun-simț, (figurat) cu prestigiu, (figurat) de bun-simț, (figurat) durabil, (figurat) indicat, (figurat) instructiv, (figurat) intangibil, (figurat) înțelept, (figurat) moral, (figurat) onest, (figurat) potrivit, (învechit și regional) nebântuit, (învechit și regional) sânătos, (învechit și regional) sinătos, (popular) nebolit, (popular) nestricat, (regional) neted.
Sistem, substantiv neutru Sinonime:
structură, totalitate; normă, uz, obicei; model, tip, tipar, marcă.
Sistematiza, verb
Sinonime:
a aranja, a așeza, a clasa, a clasifica, a conceptualiza, a corecta, a dispune, a distribui, a face sistematic, a grupa, a împărți, a întocmi, a moderniza, a normaliza, a orândui, a ordona, a organiza, a perfecţiona, a potrivi, a pune, a raționaliza, a rândui, a reglementa, a regula, a regulariza, a repartiza, a standardiza, a structura, (popular) a chiti, (popular) a drege, (popular) a tocmi.
Standardiza, verb
Sinonime:
a conforma, a face stereotip, a limita la un standard, a norma, a normaliza, a raționaliza, a regulariza, a sistematiza, a șabloniza, a tipiza, a uniformiza.
Standardizat (standardizată), adjectiv
Sinonime:
banal, comun, normalizat, standard, stereotip, tipizat, unificat, uniformizat.
Statut, substantiv neutru Sinonime:
regulament, normare, lege, dispoziţii generale.
Tipic, substantiv neutru Sinonime:
obicei, tradiţie; normă, regulă. Țipic, substantiv (regional)
Sinonime:
cipic, gheată, pantof.
Uzanţă, substantiv feminin
Sinonime:
convenienţă, convenție, cutumă, datină, normă, obicei, practică uzuală, rânduială, regulă, tipic, uz, (învechit) şart.
Abroga, verb
Sinonime:
(a scoate din vigoare un act normativ) a aboli, a anula, a desființa, a infirma, a invalida, a revoca, a suprima.
Directiv, adjectiv
Sinonime:
director, direcțional, direcționat, diriguitor, normativ.
Exact, adverb
Sinonime:
bine, corect, precis, întocmai, literal, textual, ad-litteram, fix, punct, (figurat) matematic, normal, regulat, riguros, drept, așa, chiar.
Fireş, adjectiv
Sinonime:
firesc, natural, normal, obişnuit.
Eutrofic, adjectiv
Sinonime:
hrănit bine; dezvoltat normal.
Apotemă, substantiv
Sinonime:
normală, perpendiculară.
Perpendiculară, substantiv
Sinonime:
(învechit) perpendiculă, apotemă, normală.
Eupnee, substantiv
Sinonime:
respirație bună, respirație normală.
Readapta, verb
Sinonime:
a (se) adapta din nou, a reveni treptat la un mod de viață normal.
Obnubila, verb
Sinonime:
(despre vedere, memorie) a (se) întuneca, a deveni mai slab, a se umbri, a slăbi, a-și pierde starea normală.
Barem (bareme), substantiv
Sinonime:
curs, listă, normă, repertoriu, scară, tabel (de calcul), tarif.
Devianță, substantiv
Sinonime:
(psihologie; prin raport cu o normă) deviere, îndepărtare.
Porunceală, substantiv
Sinonime:
(popular) dispoziție, hotărâre, învățătură, normă, ordin, poruncă, precept, principiu, regulă, (variantă) poronceală.
Poruncită, substantiv
Sinonime:
dispoziție, hotărâre, învățătură, normă, ordin, poruncă, precept, principiu, regulă.
Alinea, verb
Sinonime:
a ajusta, a alinia, a aranja, a așeza în linie dreaptă, a calibra, a înșira, a înșirui, a nivela, a normaliza, a ordona, a picheta, a potrivi, a pune în ordine, a rândui, a standardiza, a uniformiza, (învechit și regional) a șirui.
Regulativ, substantiv
Sinonime:
(învechit) directivă, indicație, instrucțiune, îndreptar, îndrumare, normativ, normă, recomandare.
Redresare, substantiv
Sinonime:
corectare, îndreptare, înviorare, normalizare, rectificare, refacere, restabilire, restaurare; (învechit, figurat) sculare, sculătoare.
Observanță, substantiv
Sinonime:
acceptație, normă (religioasă), obediență, observare, observație, practică, reglement, regulament, regulă, rit, statut, sumisiune.
Sistematizat, adjectiv
Sinonime:
aranjat, clasat, modernizat, normalizat, ordonat, organizat, perfecționat, rânduit, reglementat, standardizat.
Sistematizare, substantiv
Sinonime:
aranjare, clasare, conceptualizare, corectare, modernizare, normalizare, ordonare, organizare, perfecționare, raționalizare, regulare, regularizare, standardizare, structurare.
Şablona, verb
Sinonime:
a face stereotip, a fasona, a limita la un șablon, a lipsi de varietate, a măsura, a modela, a normaliza, a standardiza, a şabloniza, a trasa.
Standard, adjectiv invariabil
Sinonime:
adaptat, banal, comun, conform, curent, normalizat. Standard, substantiv
Sinonime:
etalon, model, nivel, normă, precept, tip, (livresc) standing, (standard de stat) stas.
Standardizare, substantiv
Sinonime:
banalizare, conformare, normalizare, normare, raționalizare, regularizare, șablonizare, tipizare, uniformizare.
Izini, verb (regional)
Sinonime:
a băga în boală, a degenera, a nu se dezvolta normal, a se chirci, a se închirci, a se ogârji, a se pipernici, a se sfriji, a se zgârci, a slăbi, a zălezi; a (se) murdări, a spăla de mântuială.
Refacere, substantiv
Sinonime:
creștere, fortificare, îndreptare, înfiripare, însănătoșire, întărire, întregire, întremare, înviorare, înzdrăvenire, lecuire, modificare, normalizare, prefacere, prelucrare, recompunere, reconfortare, reconstituire, reconstrucție, redresare, regenerare, regenerescență, reparare, reparat, reparație, restabilire, restaurare, ridicare, schimbare, tămăduire, tonificare, transformare, vindecare, (figurat) remontare, (învechit și figurat) sculătoare, (învechit și popular) împuternicire, (învechit și regional) meremet, (învechit și regional) meremetiseală, (învechit și regional) meremetisire, (învechit și regional) preînnoire, (învechit) meremetisit, (învechit) regenerație, (învechit) sănătoșare, (învechit) tămăduință, (învechit) vracevanie, (popular) dregere, (popular) dres, (popular) sculare, (popular) tămăduială, (prin Moldova) prefai, (rar) reconfort, (rar) reconstituție, (rar) reconstruire, (rar) redresament, (regional) răpăluit.
Eugamie, substantiv
Sinonime:
fecundație normală, fecundație tipică.
Eugnație, substantiv
Sinonime:
ocluzie dentară normală.
Eumenoree, substantiv
Sinonime:
(medicină) menstruație normală.
Eutimie, substantiv
Sinonime:
dispoziție afectivă normală, liniște sufletească.
Codificare, substantiv
Sinonime:
codificație, normalizare.
Viking, substantiv
Sinonime:
normand, scandinav, vareg.
Necapricios, adjectiv
Sinonime:
banal, constant, neschimbător, normal, rezonabil, stabil, statornic.
Preparandie, substantiv (regional și învechit)
Sinonime:
seminar teologic, școală normală, (învechit și regional) preparandală, (variantă) preparandă.
Îndreptare, substantiv
Sinonime:
ameliorare, ameliorație, călăuzire, conducere, corectare, corectiv, corectură, corijare, dezdoire, dezvinovățire, dirijare, fortificare, ghidare, îmbunătățire, îndreptat, îndreptățire, îndrumare, îndrumat, înfiripare, însănătoșire, întărire, întremare, înzdrăvenire, lecuire, netezire, nivelare, normalizare, orientare, pretext, reconfortare, rectificare, redresare, refacere, remediere, restabilire, retuș, retușare, ridicare, schimbare, scuzare, tămăduire, tonificare, vindecare, (figurat) reparare, (învechit și figurat) sculare, (învechit și figurat) sculătoare, (învechit și popular) împuternicire, (învechit) document oficial, (învechit) dreptate, (învechit) îndireptare, (învechit) îndreptăciune, (învechit) mântuire, (învechit) poruncă, (învechit) principiu conducător, (învechit) răsplată, (învechit) sănătoșare, (învechit) sentință, (învechit) tămăduință, (învechit) vracevanie, (învechit; la plural) act justificativ, (popular) tămăduială, (rar) reconfort, (rar) rectificație.
Neîndoielnic, adjectiv
Sinonime:
adevărat, categoric, cert, clar, evident, flagrant, incontestabil, indiscutabil, indubitabil, izbitor, învederat, limpede, manifest, necontestabil, necontestat, nediscutabil, neîndoios, netăgăduit, peremptoriu, pregnant, sigur, vădit, vizibil, (figurat) marcat. Neîndoielnic, adverb
Sinonime:
absolut, bineînțeles, cert, desigur, firește, garantat, indiscutabil, natural, neapărat, negreșit, neîndoios, normal, precis, sigur, (popular) nesmintit.
Răscloci, verb
Sinonime:
a cloci peste perioada normală, a descloci.
Regulariza, verb
Sinonime:
a corecta, a egaliza, a normaliza, a pune în ordine, a regla, a regula, a sistematiza, a supune unor norme, (ape curgătoare) a amenaja cursul, (obiecte) a da o formă geometrică regulată.
Preparand, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
normalist, preparandist.
Medie, substantiv
Sinonime:
averaj, normală, normă, (rar) mijlocie.
Aberațiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
abatere de la normal, aberație, absurditate, aiureală, bazaconie, elucubrație, enormitate, fantasmagorie, inepție, prostie, rătăcire, stupiditate.
Preparandală, substantiv feminin (învechit și regional)
Sinonime:
liceu pedagogic, școală normală; (adjectival) școală preparandală.
Preparandist, substantiv (învechit)
Sinonime:
absolvent, elev, (învechit și regional) preparand, (învechit) normalist.
Normosexualitate, substantiv
Sinonime:
heterosexualitate, sexualitate normală.
Full-time, adjectiv și adverb (englezism)
Sinonime:
cu normă întreagă.
Part-time, adjectiv și adverb (englezism)
Sinonime:
cu normă redusă.
