Naturaleţe, substantiv feminin Sinonime:
simplitate, firesc, natural.
Firesc (firească), adjectiv
Sinonime:
natural, normal, obişnuit, de la sine înţeles, (învechit) fireş, (figurat) curat, regulat; (cu rol de substantiv) naturaleţe.
Ingenuitate, substantiv feminin Sinonime:
naturaleţe, simplitate, naivitate, candoare, inocenţă, puritate.
Simplicitate, substantiv feminin
Sinonime:
credulitate, facilitate, ingenuitate, modestie, naivitate, naturalețe, simplețe, simplitate, sobrietate, (învechit) prostie, (învechit) prostime.
Simplitate, substantiv feminin
Sinonime:
credulitate, degajare, dezinvoltură, facilitate, firesc, încredere, înlesnire, lesniciune, modestie, naivitate, naturaleţe, neafectare, simplicitate, sobrietate, spontaneitate, ușurătate, ușurime, ușurință, (învechit) naturalitate, (învechit) prostie, (învechit) prostime, (livresc) nonșalanță, (rar) natural.
Spontaneitate, substantiv feminin Sinonime:
naturaleţe; promptitudine, vioiciune.
Artificialitate, substantiv
Sinonime:
afectare, artificiozitate, căutare, emfază, falsitate, grandilocvență, lipsă de naturalețe, manierism, patos, prefăcătorie, prețiozitate, retorism.
Convențional, adjectiv
Sinonime:
academic, afectat, artificial, banal, bombastic, căutat, conformist, convenit, declamator, emfatic, factice, fals, făcut, fiduciar, grandilocvent, lipsit de naturalețe, manierat, nefiresc, nenatural, oficial, pompos, prefăcut, pretențios, public, retoric, stereotipat, tradițional, (figurat) prețios, (figurat) rece, (figurat) sunător, (figurat) umflat.
Degajare, substantiv
Sinonime:
dezvoltare, emanare, emanaţie, producere, radiere; deblocare, descotorosire; naturaleţe.
Dezinvoltură, substantiv
Sinonime:
facilitate, familiaritate, lejeritate, naturaleţe, spontaneitate, ușurință; (peiorativ) impertinență, îndrăzneală, lipsă de jenă.
Genuinitate, substantiv
Sinonime:
puritate, naturalețe.
Naturalitate, substantiv
Sinonime:
degajare, dezinvoltură, firesc, naturaleţe, simplitate, spontaneitate.
Nonşalanţă, substantiv
Sinonime:
apatie, atitudine indiferentă, degajare, dezinvoltură, firesc, indolență, lipsă de griji, naturalețe, nepăsare, simplitate, spontaneitate.
Mobilitate, substantiv
Sinonime:
agilitate, degajare, dinamism, fluctuație, fluiditate, inconstanță, instabilitate, mișcare, motilitate, motricitate, naturalețe, nestabilitate, nestatornicie, nomadism, schimbare, suplețe, transformare, ușurință în mișcări, variabilitate, versatilitate, vioiciune, (învechit) mişcăciune, (mobilitate funcţională) labilitate.
Izmeni, verb (familiar)
Sinonime:
a afecta, a face grimase, a face mutre, a face nazuri, a se fandosi, a se fasoli, a se maimuțări, a se marghioli, a se prosti, a se purta fără naturalețe, a se schimonosi, a se sclifosi, a se sluți, a se strâmba, a se uita urât.
