Mustrare, substantiv feminin
Sinonime: dojenire, admonestare, observaţie, critică, dojană, reproş, ceartă, morală.  

---

Admonestare, substantiv feminin
Sinonime: admonestație, admonițiune, blamare, condamnare, critică, dojană, dojenire, mustrare, observaţie, reprimandă.  Apostrofa, verb
Sinonime: a face observații, a mustra, a dojeni, a critica, a imputa, a interpela.

Apostrofă, substantiv
Sinonime: apostrof; apostrofare, imputare, interpelare, mustrare, reproș.  Bănat, substantiv neutru (regional)
Sinonime: tristeţe, jale, mâhnire, supărare, mânie, necaz, ciudă, pică; învinuire, reproş, imputare, mustrare, înfruntare; bănuială, presupus, suspiciune.  Beșteleală, substantiv feminin (familiar)
Sinonime: mustruială, mustrare, ocară, critică, bobârnace, observaţie, înjosire, umilire.  Bobârnac, substantiv neutru
Sinonime: (figurat) mustrare, critică, observaţie, beşteleală.  Ceartă, substantiv feminin
Sinonime: altercaţie, neînţelegere, confruntare, conflict, discuţie, vorbă, zarvă, (popular) gâlceavă, sfadă; admonestare, admonestaţie, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie, reproş, (popular) beşteleală, muştruluială, ocară, (învechit şi regional) înfruntare, probozeală, (regional) probază, probozenie, (prin Moldova) bănat, (Moldova) şmotru, (învechit) dăscălie, împutăciune, învăţătură, preobrăzitură, probozire, răpşte, remonstrare, zabrac, (figurat) săpuneală, scuturătură; animozitate, discordie, duşmănie, învrăjbire, ostilitate, pedeapsă, pornire, sancţiune, ură, vrajbă, vrăjmăşie, zâzanie.  Chelfăneală, substantiv feminin (familiar)
Sinonime: bătaie, corecţie, frecuş, păruială, mustrare aspră, ceartă, ocară.  Ciondăneală, substantiv feminin
Sinonime: ceartă, ciorovăială; mustrare.  Critica, verb
Sinonime: a satiriza, a biciui, a înfiera, a analiza, a discuta, a examina, a argumenta, a epiloga, a blama, a cenzura, a contrazice, a dezaproba, a detracta, a (se) plânge, a (se) dojeni, a (se) mustra, (popular) a cârti, (figurat) a scutura.

Critică, substantiv feminin
Sinonime: observaţie, mustrare, beşteleală, (la plural) bobârnace, ocară; satirizare, biciuire, înfierare, vestejire.  Dăscăleală, substantiv feminin
Sinonime: cicăleală, mustrare.  Dojană, substantiv feminin
Sinonime: observaţie, mustrare, admonestare.  Frecătură, substantiv feminin
Sinonime: fricţiune, masaj; mustrare, ceartă, adversităţi, neînţelegeri, divergenţe.  Imputare, substantiv feminin
Sinonime: reproş, învinuire, mustrare, dojană, acuzaţie; amendă, taxare, sancţiune.  Lecție, substantiv feminin
Sinonime: bătaie, corecţie, dojană, imputare, morală, mustrare, observaţie, pildă, povață, reproș, sfat; concluzie, conferință, curs, demonstrație, experiență, expunere, instruire, învățământ, învățătură, meditație, oră (de învățământ), prelegere, repetiție, temă; regulă de conduită; (variantă) lecțiune.  Morală, substantiv feminin
Sinonime: etică; (familiar) dojană, mustrare, ceartă, observaţie; învăţătură, concluzie.  Morocăneală, substantiv feminin (regional)
Sinonime: bodogăneală, cicăleală, dăscăleală, murmurare, mustrare, pisălogeală, posăcie, posomoreală, sâcâială, ursuzenie, ursuzlâc, (rar) posăceală.  Observaţie, substantiv feminin
Sinonime: observare, cercetare, examinare, studiu; remarcă, constatare; obiecţie, critică, mustrare, dojană, admonestare; supraveghere, pază, control.  Ocară, substantiv feminin
Sinonime: defăimare, jignire, ofensă, insultă, înjosire; dojană, ceartă, mustrare.  Perdaf, substantiv neutru
Sinonime: (figurat) săpuneală, mustrare, dojană, muştruluială.  Pildă, substantiv feminin
Sinonime: model, exemplu; avertisment, mustrare; alegorie, parabolă; semnificaţie, tâlc, simbol; (învechit) proverb, maximă, sentinţă.  Remuşcare, substantiv feminin
Sinonime: căință, mustrare (de cuget), părere de rău, pocăință, regret, (franțuzism învechit) repentir, (învechit) înfrângere, (învechit) pocaianie, (popular) penitență, (popular) pocăială.  Reprehensiune, substantiv feminin (rar)
Sinonime: mustrare, blam, reprobare, blamare, dezaprobare, condamnare.  Reproş, substantiv neutru
Sinonime: imputare, dojană, mustrare, învinuire, recriminare, încriminare, acuzare.  Sancţiune, substantiv feminin
Sinonime: confirmare, aprobare, consfinţire; pedeapsă, osândă, condamnare, penalizare, mustrare, dojană, admonestare.  Certare, substantiv
Sinonime: dojenire, mustrare, (livresc) apostrofare, (popular) sfădire, ceartă; condamnare, osândă, osândire, pedeapsă, pedepsire.  Dăscălie, substantiv
Sinonime: admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, îndemn, îndrumare, învăţătură, morală, mustrare, observaţie, povaţă, povăţuire, profesorat, reproş, sfat, ştiinţă, vorbă; (figurat) catedră.  Dojenire, substantiv
Sinonime: certare, ceartă, mustrare.  Faier, substantiv
Sinonime: (regional, familiar) mustrare aspră, frecuș.  Probozeală, substantiv
Sinonime: admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie, reproş.  Probozenie, substantiv
Sinonime: admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie, reproş.  Probozire, substantiv
Sinonime: admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie, reproş.  Probăzitură, substantiv (învechit)
Sinonime: insultă, mustrare.  Reprimandă, substantiv
Sinonime: admonestare, admonestație, aducere la ordine, corecție, dojană, mustrare severă, punițiune.  Săpunit, substantiv
Sinonime: săpunire, (rar) săpuneală; (figurat) certare, dojenire, mustrare.  Sfădire, substantiv
Sinonime: admonestare, certare, dojenire, mustrare.  Răpşte, substantiv
Sinonime: admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș.  Împutăciune, substantiv
Sinonime: admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș.  Pocăială, substantiv
Sinonime: căință, mustrare, părere de rău, pocăință, regret, remușcare.  Muştruluială, substantiv
Sinonime: admonestare, bătaie, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, instrucție, morală, mustrare, observație, reproș.  Suduială, substantiv
Sinonime: (regional) certare, dojenire, insultă, înjurătură, mustrare, sudalmă.  Remonstrare, substantiv
Sinonime: admonestare, avertisment, ceartă, certare, critică, dojană, dojenire, fustigație, imputare, morală, mustrare, obiecție, obiecțiune, objurgație, objurgațiune, observație, observațiune, remonstranță, reprimandă, reproș, (figurat; învechit) mercurială.  Pocaianie, substantiv
Sinonime: (învechit) căință, chin, dezlegare, iertare, mustrare, părere de rău, pedeapsă, penitență, pocăință, regret, remușcare, suferință, (regional) moarte; (regional) limită (în comportare), măsură, pereche, seamăn; (variantă; învechit) pocanie.  Probază, substantiv
Sinonime: (regional) admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, probozeală, reproș.  Stropoleală, substantiv (regional)
Sinonime: roboteală, robotit, trebăluială; certare, mustrare.  Săpuneală, substantiv
Sinonime: admonestare, ceartă, certare, clăbuc, dojană, dojenire, frecuș, imputare, morală, mustrare, observație, ocară, perdaf, reproș, săpunire, săpunit, spumă, (Moldova și Transilvania) soponeală.  Preobrăzitură, substantiv (învechit)
Sinonime: admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș.  Înghimp, substantiv (învechit)
Sinonime: împunsătură, înghimpare, înghimpătură, înțepare, (figurat) mustrare.  Repentir, substantiv (învechit)
Sinonime: căință, mustrare, părere de rău, pocăință, regret, remușcare; bucle.  Dosădire, substantiv (învechit)
Sinonime: batjocorire, blestemare, ceartă, hulire, insultare, înfruntare, mustrare, nedreptățire, oprimare, pedepsire, persecuție, suferință, supărare, (învechit) măhnire, (variantă) dosăndire.  Remonstranță, substantiv (învechit)
Sinonime: mustrare, observație, remonstrare.