Moştean, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
aborigen, autohton, băștinaș, indigen, moșnean, moștenitor, neaoș, om de țară, pământean, proprietar, răzeș, stăpân, stăpânitor, succesor, urmaș, (învechit) megiaș, (învechit) megieș, (învechit) colon.
Moştenesc, adjectiv
Sinonime:
(învechit și regional) de moștean, moşnenesc, răzeşesc.
Moşteni, verb Sinonime:
a dobândi.
Moştenie, substantiv (învechit)
Sinonime:
moştenire, patrimoniu, succesiune.
Moştenire, substantiv
Sinonime:
atavism, domeniu, ereditate, patrimoniu, succesiune, testament, tradiție, transmitere, (învechit și popular) moșie, (învechit și regional) miraz, (învechit și regional) moștină, (învechit și regional) rămășiță, (învechit) clironomie, (învechit) dostoianie, (învechit) leg, (învechit) moșnenie, (învechit) moștenie, (învechit) nemestnicie, (învechit) rămas.
Moştenit, adjectiv
Sinonime:
congenital, dobândit, ereditar, înnăscut, lăsat prin moștenire.
Moştenitor, substantiv masculin Sinonime:
urmaş, succesor.
Moştină, substantiv
Sinonime:
(regional) moaşte, mumie; moştenire, patrimoniu, succesiune; loc umed, timp neguros, timp ploios.
Mostoc, substantiv
Sinonime:
(botanică) moşmon.
Mostochin, substantiv
Sinonime:
(botanică) moşmon.
Mostochină, substantiv
Sinonime:
(fructul moșmonului) moşmoană.
Mostră, substantiv feminin
Sinonime:
eşantion, exemplu, model, pildă, probă, specimen, tip.
Carotă (carote), substantiv feminin
Sinonime:
morcov; (tehnică) eșantion, mostră, probă; (figurat) înșelătorie, stelionat, șarlatanie, șmecherie, trișare.
Clironomie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
drept ereditar, moștenire, patrimoniu, succesiune.
Destoinicie, substantiv feminin
Sinonime:
abilitate, aptitudine, capacitate, competență, cunoaștere temeinică, demnitate, dexteritate, dibăcie, diligență, eminență, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemânare, înțelegere, moștenire, pătrundere, pregătire, pricepere, sârguință, seriozitate, știință, talent, ușurință, valoare, vrednicie, (învechit și popular) hărnicie, (învechit și regional) meșterie, (învechit) iscusire, (învechit) marafet, (învechit) merit, (învechit) nimereală, (învechit) nimerire, (învechit) perilipsis, (învechit) piotimie, (învechit) practică, (învechit) precepătură, (învechit) pricepătură, (învechit) priceput, (învechit) vârtoșie, (învechit) vârtute, (învechit) volnicie, (popular) meșteșug, (popular) meșteșugire, (regional) apucătură, (regional) pamet, (regional) pricepuție, (variantă) (învechit) dostoinicie.
Ereditar (ereditară), adjectiv
Sinonime:
de urmaş; genetic, congenital, înnăscut, moştenit; patrimonial.
Ereditate, substantiv feminin Sinonime:
moştenire, succesiune.
Eşantion, substantiv neutru
Sinonime:
probă, mostră, model, (regional) modă.
Exemplu, substantiv neutru
Sinonime:
imagine, pildă, model, (învechit) chip, mostră, paradigmă, pilduire, (învechit, la figurat) oglindă, exemplificare, antecedent, precedent, specimen.
Fason, substantiv neutru
Sinonime:
aspect, alură, atitudine, chip, conduită, formă, manieră, model, mostră, procedeu, exemplu, croială, calapod; (la plural, figurat) nazuri, mofturi, fandoseală, sclifoseală, afectare, fiţe, alintare, marafet, izmeneală, capriciu.
Model, substantiv neutru Sinonime:
prototip, mostră, probă, eşantion, manechin.
Obcină, substantiv feminin Sinonime:
culme, vârf, creastă; moşie, proprietate; moştenire; patrie, ţară.
Paradigmă, substantiv feminin Sinonime:
exemplu, model, pildă, mostră, probă.
Patrimonial (patrimonială), adjectiv Sinonime:
moştenit, ereditar.
Proba, verb Sinonime:
a încerca, a supune la probe, a verifica; a dovedi, a demonstra, a pune în evidenţă, a adeveri. Probă, substantiv feminin Sinonime:
încercare, verificare; examen, bilanţ; eşantion, mostră; dovadă, mărturie.
Rămăşiţă, substantiv feminin
Sinonime:
coborâtor, descendent, diferență, mont, moștenire, odraslă, pariu, patrimoniu, prinsoare, progenitură, rămășag, relicvă, reminiscenţă, rest, restanţă, scoborâtor, succesiune, urmaș, viță, vlăstar, (învechit și regional) rămășitură, (învechit) rămas, (Transilvania) mărădic.
Specimen, substantiv neutru Sinonime:
exemplar, model, tip, mostră; puşlama, individ.
Succeda, verb
Sinonime:
a urma, a continua, a descinde; a moşteni, a primi; a se perinda, a se înşira, a se înşirui, a se înlănțui.
Succesiune, substantiv feminin Sinonime:
înşiruire, șir, succedare; moştenire, transmitere.
Succesor (succesoare), substantiv masculin și feminin
Sinonime:
continuator, diadoh, epigon, erede, moștenitor, urmaș, (învechit și regional) moșnean, (învechit și regional) moștean, (învechit) clironom, (învechit) moșan, (învechit) namestnic, (învechit) ocinaș, (învechit) ocinătoriu, (învechit) următor.
Urmaş, substantiv masculin Sinonime:
descendent, moştenitor, succesor, continuator, odraslă.
Vlăstar, substantiv neutru Sinonime:
lăstar, copăcel, arbore, tânăr; (figurat) descendent, urmaş, coborâtor, moştenitor.
Zestre, substantiv feminin Sinonime:
dotă, inventar, moştenire.
Moșan (moşeni), substantiv masculin
Sinonime:
(învechit) moștenitor, moşnean.
Moșmon (moșmoni), substantiv masculin
Sinonime:
(regional) mișcul, mostoc, mostochin, moșmul, moșmol; scoruș; (varietate de moșmon) bârcoace.
Moșmoană (moșmoane), substantiv feminin
Sinonime:
(regional; fructul moșmonului) moșmulă, mușmulă; mișculă, mostochină.
Clironom, substantiv
Sinonime:
moştenitor, succesor, urmaş.
Clironomisi, verb
Sinonime:
a moşteni.
Continuator, substantiv
Sinonime:
discipol, moștenitor, succesor, urmaş, (învechit) următor.
Delfin, substantiv
Sinonime:
porc-de-mare; cașalot, cetaceu, marsuin; moștenitor, succesor; (delfinul) (astronomie) (popular) crucea.
Descendent, adjectiv
Sinonime:
coborâtor, în coborâre, în scădere, diminuant. Descendent, substantiv
Sinonime:
urmaş, (la plural) posteritate, moștenitor, rejeton.
Dezmoşteni, verb
Sinonime:
a înlătura de la moștenire, (învechit) a deschironomisi, (învechit) a desclironomisi, (învechit) a exeredita, (figurat) a frustra.
Domeniu, substantiv
Sinonime:
moşie, exploatație, fermă, fief, moștenire, patrimoniu, proprietate, (la plural) bunuri; branşă, sector, (figurat) teren; arie, compartiment, competență, sferă, cadru, cerc, câmp, materie, raion, specialitate, tărâm, zonă; resort, serviciu; mulţime, interval de valori.
Dostoianie, substantiv (învechit)
Sinonime:
moştenire, patrimoniu, succesiune, (variantă) dostoienie.
Erede, substantiv
Sinonime:
moştenitor, succesor, urmaş.
Herezi, verb
Sinonime:
(învechit) a moșteni.
Preformație, substantiv
Sinonime:
preformațiune; conformație moștenită, predispoziție; preformism.
Prinţ, substantiv
Sinonime:
alteță, arhiduce, aristocrat, domnitor, gentilom, lord, maharadjah, maiestate, monarh, moștenitor, nobil, principe, sire, suveran. Print, substantiv
Sinonime:
listare, imprimare, înregistrare (la imprimantă).
Ocinaş, substantiv
Sinonime:
deținător, închinare, închinăciune, moștenitor, posesor, proprietar, rugă, rugăciune, stăpân, succesor, Tatăl nostru, urmaș, (variantă) ocenaș.
Ocină (ocine), substantiv
Sinonime:
(învechit) moşie, moștenire, patrimoniu, proprietate.
Ocina, verb
Sinonime:
(învechit) a dobândi, a moșteni, a ocini, a stăpâni.
Ocinătoriu, substantiv
Sinonime:
moştenitor, succesor, urmaş.
Moşnenie, substantiv
Sinonime:
moştenire, patrimoniu, succesiune.
Mereaz, substantiv
Sinonime:
(învechit și regional) miraz, moștenire (lăsată sau primită).
Rămas, substantiv
Sinonime:
amanet, ereditate, excedent, gaj, garanție, moștenire, pariu, patrimoniu, plus, prinsoare, prisos, prisosință, rămășag, rămășiță, rest, succesiune, surplus; rămânere; (învechit) hotărâre, sentință. Rămaş, substantiv
Sinonime:
pariu, prinsoare, rămăşag.
Răzeşesc, adjectiv
Sinonime:
(învechit) moşnenesc, moştenesc.
Mumie, substantiv
Sinonime:
cadavru conservat, (la plural) moaşte, (regional) moştină; (figurat) molâu.
Miraz, substantiv
Sinonime:
(învechit și regional) avere rămasă, ereditate, moștenire, patrimoniu, succesiune; (variante; cu sensul de moștenire) meras, meraz, miras; (regional) bazaconie, bizarerie, bâzdâganie, ciudățenie, curiozitate, drăcie, drăcovenie, minunăție, năstrușnicie, năzdrăvănie, poznă.
Mărădic, substantiv
Sinonime:
(regional; învechit) coborâtor, descendent, odraslă, moștenitor, posteritate, progenitură, scoborâtor, urmaș, viță, vlăstar; rămășiță, rest.
Iuș, substantiv
Sinonime:
(regional) drept (de moștenire).
Nemestnicie, substantiv (învechit)
Sinonime:
moștenire, patrimoniu, succesiune.
Ancestral, adjectiv
Sinonime:
antic, atavic, centenar, congenital, ereditar, imemorial, milenar, moștenit, patriarhal, primitiv, secular, strămoșesc, vechi.
Motâlcă, substantiv
Sinonime:
(regional) chist, ghem, moțoc, umflătură, (popular) bolfă; (regional) broască, mișcă, modâlcă, moștolcă, motoșcă, nădâlcă, tomoașcă.
Mustră (mustre), substantiv (învechit și popular)
Sinonime:
exercițiu militar, instrucție, manevră, (variantă) mustru, (variantă) muștră, (variantă) muștru; eșantion, mostră.
Clironomi, verb (învechit)
Sinonime:
a moșteni, (învechit) a clironomisi.
Rodină, substantiv
Sinonime:
consacrare, creație, dar, facere, familie, geneză, întemeiere, lăuzie, moștenitor, neam, post-partum, rugină, sfeștanie, sfințire, succesor, târnoseală, târnosire, zi de naștere, (variantă) rodin; ploaie cu soare, rugină (pe cereale).
Moşancă, substantiv (învechit)
Sinonime:
moștenitoare, succesoare, urmașă, (variantă) moșneancă.
Must, substantiv
Sinonime:
cidru, hidromel, suc, zeamă, (popular) mâzgă, (popular) murdărie, (popular) pișat, (popular) pișălău, (popular) sevă, (regional) apă de pe slănină, (regional) compot, (regional) mied, (regional) miericică, (regional) most, (regional) mujdar, (regional) mursă, (regional) mustalău, (regional) mustar, (regional) mustăraie, (regional) mustăreață, (regional) mustărie, (regional) musteală, (regional) mustoare, (regional) mușt, (regional) pișătoare, (regional) rășină, (regional) sirop, (regional, boală de piele) păducel.
Țarevici, substantiv
Sinonime:
fiu de țar, prinț moștenitor.
Mărădui, verb (învechit și regional)
Sinonime:
a întârzia, a moşteni, a rămâne în urmă, a rămâne moștenitor, (variantă) a măradui, (variantă) a mărădi, (variantă) a meredui, (variantă) a rămădi.
Străvechi, adjectiv
Sinonime:
arhaic, bătrân, imemorial, primitiv, secular, străbun, strămoșesc, transmis prin moștenire, uzat, vechi, (figurat) cărunt, (învechit și figurat) sur, (învechit) nepomenit, (învechit) preavechi, (învechit) străbunesc.
Proveală, substantiv (regional)
Sinonime:
încercare, mostră, probă, verificare.
Clironoamă, substantiv (învechit)
Sinonime:
moștenitoare.
Clironomicesc, adjectiv (învechit)
Sinonime:
de moștenire, moștenit, (învechit) clironomic.
Clironomisitor, substantiv (învechit)
Sinonime:
moștenitor, (învechit) clironomitor.
Clironomitor, substantiv (învechit)
Sinonime:
moștenire, moștenitor, (învechit) clironomisitor.
Erita, verb (învechit)
Sinonime:
a moșteni. Eriță, substantiv (învechit)
Sinonime:
grâu de primăvară, (variantă) ieriță.
Eritagiu, substantiv (învechit)
Sinonime:
drept de moștenire, (variantă) eritaj.
Meraz, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
avere rămasă, moștenire; (variante) meras, miras, miraz.
Dostoinicie, substantiv (învechit)
Sinonime:
destoinicie, moștenire.
Diadohie, substantiv (învechit)
Sinonime:
moștenire, succesiune.
Dostoienie, substantiv (învechit)
Sinonime:
moștenire, (variantă) dostoianie.
Erezire, substantiv (învechit)
Sinonime:
dobândire, moștenire, (învechit) erezit.
