Moral (morală), adjectiv
Sinonime: etic, spiritual, psihic, virtuos; bun, exemplar, cinstit.  Morală, substantiv feminin
Sinonime: etică; (familiar) dojană, mustrare, ceartă, observaţie; învăţătură, concluzie.  

---

Abjecţie, substantiv feminin
Sinonime: ticăloşie, josnicie, mârşăvie, nemernicie, infamie, degradare morală, lașitate.  Autoritate, substantiv feminin
Sinonime: prestigiu, valoare morală, consideraţie; somitate, erudit, savant, specialist; instituţie, organizaţie, oficiu, administrație, comandament, guvern, putere.  Ceartă, substantiv feminin
Sinonime: altercaţie, neînţelegere, confruntare, conflict, discuţie, vorbă, zarvă, (popular) gâlceavă, sfadă; admonestare, admonestaţie, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie, reproş, (popular) beşteleală, muştruluială, ocară, (învechit şi regional) înfruntare, probozeală, (regional) probază, probozenie, (prin Moldova) bănat, (Moldova) şmotru, (învechit) dăscălie, împutăciune, învăţătură, preobrăzitură, probozire, răpşte, remonstrare, zabrac, (figurat) săpuneală, scuturătură; animozitate, discordie, duşmănie, învrăjbire, ostilitate, pedeapsă, pornire, sancţiune, ură, vrajbă, vrăjmăşie, zâzanie.  Decadenţă, substantiv feminin
Sinonime: declin, decădere, regres, degradare, depravare, descompunere morală.  Decădere, substantiv feminin
Sinonime: regres, declin, decadenţă; degradare morală, depravare, corupţie, imoralitate, declasare, degradare, corupere, pervertire, stricare, viciere, (învechit) degradăţie.  Etică, substantiv feminin
Sinonime: morală, (etică profesională) deontologie.  Filozofie, substantiv feminin
Sinonime: agnosticism, antropocentrism, antropomorfism, antropopatism, asociaționism, ataraxie, atomism, averroism, bergsonism, cartezianism, cazualism, conceptualism, confucianism, constructivism, convenționalism, creaționism, daoism, deism, determinism, dialectică, doctrină, dualism, emanatism, emanaționism, empiriocriticism, empiriomonism, energetism, epicurism, epifenomenalism, epistemologie, estetică, etică, existențialism, fatalism, fenomenalism, fenomenism, fenomenologie, ficționalism, fideism, filozofem, finalism, fizicalism, formalism, gândire (profundă), gândirism, gimnozofie, gnoseologie, gnosticism, hegelianism, hilozoism, holism, idealism, ideologie, iluminism, indeterminism, infinitism, instrumentalism, intelectualism, intuiționism, iraționalism, înţelepciune, kantianism, kantism, luminism, machism, marxism-leninism, materialism, mecanicism, metafizică, moderație, monadism, monism, morală, nativism, naturalism, neoconfucianism, neohegelianism, neokantianism, neoplatonism, neopozitivism, neoraționalism, neorealism, neotomism, ocazionalism, operaționalism, panpsihism, panteism, peripatetism, personalism, pironism, pitagorism, platonism, pozitivism, pragmatism, predeterminism, preformism, priticism, raționalism, relativism, scientism, scolastică, semanticism, senzualism, sistem, solipsism, speculație, spinozism, spiritualism, stoicism, structuralism, subiectivism, știință, teism, teleologie, teologie, teorie, teozofie, teză, tomism, utilitarism, vitalism, voluntarism.  Gangrenă, substantiv feminin
Sinonime: cancer, cangrenă, descompunere, infecţie, lepră, mortificație, necroză, putrefacţie, sfacel, șancru; (figurat) alterare, corupție, descompunere morală, destrucție.  Gratitudine, substantiv feminin
Sinonime: datorie morală, obliganță, recunoştinţă.  Lecție, substantiv feminin
Sinonime: bătaie, corecţie, dojană, imputare, morală, mustrare, observaţie, pildă, povață, reproș, sfat; concluzie, conferință, curs, demonstrație, experiență, expunere, instruire, învățământ, învățătură, meditație, oră (de învățământ), prelegere, repetiție, temă; regulă de conduită; (variantă) lecțiune.  Moralitate, substantiv feminin
Sinonime: bună purtare, bunătate, cinste, corectitudine, învăţătură, mentalitate, morală, omenie, onestitate, probitate, sens moral, virtute, (livresc) etos; apolog, pildă.  Mustrare, substantiv feminin
Sinonime: dojenire, admonestare, observaţie, critică, dojană, reproş, ceartă, morală.  Orgie, substantiv feminin
Sinonime: petrecere, dezmăţ; desfrâu, stricăciune morală, imoralitate.  Parabolă, substantiv feminin
Sinonime: alegorie, apolog, fabulă, istorioară, învăţătură, metaforă, morală, pildă, simbol, tâlc, (rar) parimie, (învechit) price; curbă, traiectorie.  Parimie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: adagiu, aforism, cugetare, dicton, învăţătură, maximă, morală, parabolă, parimiar, pildă, proverb, sentinţă, vorbă bătrânească, zicală, zicătoare, (variantă) paremie.  Predica, verb
Sinonime: a cuvânta, a propovădui; a învăţa, a moraliza.

Predică, substantiv feminin
Sinonime: (figurat) morală, dăscăleală, îndrumare, îndemn.  Virtute, substantiv feminin
Sinonime: caracter, tărie, morală, integritate; calitate, proprietate, însuşire; bunătate, capacitate, castitate, curăţenie, merit, puritate, sfințenie, virginitate.  Dăscălie, substantiv
Sinonime: admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, îndemn, îndrumare, învăţătură, morală, mustrare, observaţie, povaţă, povăţuire, profesorat, reproş, sfat, ştiinţă, vorbă; (figurat) catedră.  Didahie, substantiv
Sinonime: cazanie, cuvânt, învățătură, morală, omilie, predică.  Etos, substantiv
Sinonime: fizionomie morală, moralitate.  Obsolescență, substantiv
Sinonime: uzură morală, desuetudine, nulitate, perempțiune.  Rigorism, substantiv
Sinonime: ascetism, austeritate, comportare foarte cumpătată, conformism, moderație, morală severă, puritanism, rigiditate, rigoare, ritualism, sobrietate, stoicism.  Pierzare, substantiv
Sinonime: calamitate, catastrofă, caznă, chin, corupţie, decădere, decedare, deces, degradare morală, desfrâu, dezastru, dispariţie, distrugere, flagel, grozăvie, masacru, măcel, moarte, năpastă, nenorocire, nimicire, pacoste, perdiție, pieire, pieiște, piericiune, pierzanie, pierzăciune, potop, prăpăd, prăpădire, primejdie de moarte, pustiire, răposare, ruinare, sfârşit, sinistru, stingere, sucombare, supliciu, tortură, ucidere în masă, urgie, (la plural) spânzurătoare; (locuțiune) (marhă de pierzare) vită de pripas; (locuțiune) (de pierzare) care este de desconsiderat, care este risipit în zadar, de lepădat, de neluat în seamă, irosit.  Săblăzni, verb
Sinonime: a (se) abate de la calea morală, a (se) necăji, a cădea în ispită, a greşi, a nu recunoaște ca atare, a păcătui; a ejacula, a avea poluție.  Probozeală, substantiv
Sinonime: admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie, reproş.  Probozenie, substantiv
Sinonime: admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie, reproş.  Probozire, substantiv
Sinonime: admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observaţie, reproş.  Moraliza, verb
Sinonime: a admonesta, a catehiza, a certa, a da învățături morale, a dojeni, a face morală, a mustra, a probozi.  Ranţ, substantiv
Sinonime: (regional) creţ, cută, dungă, franj, încreţitură, rid, rumegătură, rumeguş, urioc, zbârcitură; femeie morală; ferăstrău, roată dințată.  Matimă, substantiv
Sinonime: disciplină, învățătură, lecție, materie, morală, obiect (de studiu), pildă, temă.  Răpşte, substantiv
Sinonime: admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș.  Împutăciune, substantiv
Sinonime: admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, reproș.  Elevație, substantiv
Sinonime: augmentație, distincție, eminență, grandoare, înălțime morală, nobleță, noblețe, rafinament, sublimitate, superioritate; colină, înălțime, monticul; (variantă) elevațiune.  Nobleță, substantiv
Sinonime: aristocrație, caracter nobil, distincție, eleganță, generozitate, însușire morală superioară, nobilime, nobilitate, noblețe, (grecism învechit) evghenie.  Muştruluială, substantiv
Sinonime: admonestare, bătaie, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, instrucție, morală, mustrare, observație, reproș.  Remonstrare, substantiv
Sinonime: admonestare, avertisment, ceartă, certare, critică, dojană, dojenire, fustigație, imputare, morală, mustrare, obiecție, obiecțiune, objurgație, objurgațiune, observație, observațiune, remonstranță, reprimandă, reproș, (figurat; învechit) mercurială.  Sculătură, substantiv
Sinonime: (învechit) înviere, sculare (din morți); redresare, refacere morală.  Probază, substantiv
Sinonime: (regional) admonestare, ceartă, certare, dojană, dojenire, imputare, morală, mustrare, observație, probozeală, reproș.