Miros (mirosuri), substantiv masculin
Sinonime:
abur, abureală, aromă, duhoare, emanaţie, iz, miasmă, mireasmă, miroznă, olfacție, parfum, (figurat) fler, (figurat) intuiție, (figurat) perspicacitate, (învechit) miroseală, (învechit) mirosenie, (învechit) odor, (învechit) odorat, (învechit) olm; (mai ales la plural) condiment, mirodenie.
Mirosa, verb
Sinonime:
a mirosi.
Miroseală, substantiv (învechit)
Sinonime:
mir, mireasmă, mirodenie, miros, odor, parfum, (figurat) renume.
Miroseață, substantiv (învechit)
Sinonime:
mireasmă, miros plăcut, parfum.
Mirosenie, substantiv (învechit)
Sinonime:
mir, mireasmă, mirodenie, miros, parfum.
Mirosi, verb Sinonime:
(figurat) a presimţi, a simţi, a bănui, a presupune, a dibui.
Mirositor (mirositoare), adjectiv Sinonime:
înmiresmat, parfumat, odorant.
Mirositură, substantiv (învechit)
Sinonime:
aromat, condiment, ingredient, mirodenie.
Mirosnic, adjectiv (învechit)
Sinonime:
îmbălsămat, îmbătător, înmiresmat, parfumat.
Adulmeca, verb
Sinonime:
a căuta să afle, a da de urmă, a descoperi, a mirosi, a observa, a simţi, a supraveghea, a umbla după, a urmări, (învechit) a adulma, (Muntenia și Oltenia) a mâșâi, (rar) a puncta, (regional) a adurmeca, (regional) a mușina, (regional) a mușlui, (regional) a ulma, (regional) a vetri.
Aromă, substantiv feminin Sinonime:
mireasmă, miros, parfum, odoare.
Balsam, substantiv neutru Sinonime:
elixir, medicament, doctorie, leac, remediu, pomadă, unguent; miros, mireasmă, parfum; (figurat) alinare, mângâiere, consolare, uşurare.
Bâhli, verb (Moldova) Sinonime:
a se strica, a se altera, a se cloci, a se împuţi, a se strica, a se băhni; a căpăta miros greu.
Boare, substantiv feminin Sinonime:
adiere, vântişor, vântuleţ, briză, zefir, (popular) suflare; (figurat) abur, miros, aromă, mireasmă, odoare, emanaţie, exalare.
Buchet, substantiv neutru Sinonime:
mănunchi, (regional) chită; (figurat) aromă, miros, parfum, odoare.
Condiment, substantiv neutru
Sinonime:
aromat, ingredient, mirodenie, (popular) dres, (învechit, la plural) băcănii, (plural) miroase, mirodie, mirositură, spiţerie.
Damf, substantiv neutru Sinonime:
miros, exalaţie, aburi.
Duhni, verb Sinonime:
a expira, a mirosi, a răspândi, a exala; a şopti, a sufla.
Duhoare, substantiv feminin Sinonime:
miros urât, aer stricat, putoare, miasmă.
Emanaţie, substantiv feminin
Sinonime:
emitere, emanare, degajare, răspândire, radiere, împrăştiere, miros (de gaze, vapori); adiere, boare, reveneală, emisiune, exalare, exalaţie, (învechit) răsfugare; (emanaţie de radiu) radon; efluviu.
Exala, verb Sinonime:
a emana, a emite, a degaja, a împrăştia, a răspândi (vapori, miros).
Fler, substantiv neutru Sinonime:
perspicacitate, spirit de observaţie, simţ de orientare; (figurat) miros, simţ.
Inodor (inodoră), adjectiv
Sinonime:
fad, fără miros, insipid, nemirositor.
Iz, substantiv neutru Sinonime:
miros, aromă, parfum.
Mireasmă, substantiv feminin Sinonime:
miros, aromă, iz; balsam.
Mirodenie, substantiv feminin
Sinonime:
aromă, condiment, mireasmă, mirodie, miros, parfum, (învechit, mai ales la plural) ulei aromat; (botanică) nopticioasă, vioară-de-noapte.
Parfum, substantiv neutru Sinonime:
miros, mireasmă; aromă; colonie, esenţă.
Putoare, substantiv feminin
Sinonime:
miros rău, duhoare, miasmă; om leneș, om inactiv, om murdar, (regional) tâlă; femeie stricată, prostituată.
Puturos (puturoasă), adjectiv Sinonime:
rău mirositor, pestilenţial, descompus, infect; leneş, trândav, comod.
Puţi, verb Sinonime:
a duhni; a mirosi.
Reveneală, substantiv feminin
Sinonime:
adiere, aromă, boare, emanație, igrasie, jilăveală, mireasmă, miros, pală, răcoare, răcoreală, suflare, suflu, umezeală, undă, (variantă) răvineală.
Abur (aburi), substantiv masculin
Sinonime:
miros; (la plural) vapori de apă.
Aromat, adjectiv
Sinonime:
aromatic, balsamic, binemirositor, cu aromă, îmbălsămat, îmbătător, înmiresmat, parfumat, piperat, (învechit) balsamiu. Aromat, substantiv
Sinonime:
condiment, dres, mirodenie, (învechit și popular) spițerie, (învechit) (la plural) miroase, (învechit) mirodie, (învechit) mirositură.
Amuşina, verb (regional)
Sinonime:
a mirosi.
Olfactofobie, substantiv
Sinonime:
teamă de mirosuri; osmofobie.
Dohot, substantiv
Sinonime:
duhot, păcură; miros urât, putoare.
Duhli, verb
Sinonime:
a duhni, a mirosi, a puţi.
Duhori, verb
Sinonime:
a duhni, a mirosi, a puţi.
Fetor, substantiv
Sinonime:
miros neplăcut, duhoare.
Olfacție, substantiv
Sinonime:
fler, odorat, miros, mirosire.
Obligeană, substantiv
Sinonime:
(botanică) trestie mirositoare, spetează, pestriță, calm, speribană, crin de apă, papură roșie, spiribană, tartarachi, (prin Oltenia) spetejoară, buciumaş, paporotnec, calmenă.
Piper, substantiv
Sinonime:
ardei, duh, haz, spirit, umor; (botanică) (piper-alb) coriandru; (piper-de-apă) dintele-dracului; (piper-de-baltă) dintele-dracului, iarbă iute, piparcă sălbatică, troscot piperat, trestie mirositoare; (piper-de-vale) dintele-dracului.
Odorat, substantiv
Sinonime:
miros, nas, olfacție.
Odorant, adjectiv
Sinonime:
aromatic, fragrant, mirositor, odorifer, odoriferant, parfumat, (figurat) capitos.
Fragrant, adjectiv
Sinonime:
mirositor, parfumat.
Fragranță, substantiv
Sinonime:
aromă, buchet, efluviu, emanație, esență, exalare, mireasmă, miros plăcut, odoare, parfum.
Mefitic, adjectiv
Sinonime:
contagios, cu miros urât, fetid, infecţios, molipsitor, nociv, pestilențial, puturos.
Impesta, verb
Sinonime:
a infecta, a împuți, a molipsi de ciumă, a molipsi de o boală contagioasă, a otrăvi, a polua, a răspândi un miros urât; (figurat) a corupe, a perverti.
Halitoză, substantiv
Sinonime:
halenă fetidă, miros neplăcut al gurii, respirație urât mirositoare.
Olm, substantiv
Sinonime:
(învechit) aromă, balsam, mireasmă, miros, parfum.
Muşina, verb
Sinonime:
(regional) a adulmeca, a căuta, a migăli, a mirosi, a mocăi, a mocoși, a moșmondi, a moșmoni, a ticăi. Muşină, substantiv
Sinonime:
(regional) molie, muscă, mușiță, țânțar, viermănar.
Muşlui, verb
Sinonime:
(regional) a adulmeca, a cerceta, a fi curios, a iscodi, a mirosi, a mușina, a scotoci; (variante; regional) a amușului, a bușlui, a mujlui, a mușului.
Pseudosmie, substantiv
Sinonime:
falsă senzație de miros.
Miroznă, substantiv (regional)
Sinonime:
aromă, balsam, mireasmă, miros, parfum, (variantă) miroaznă.
Tămâiat, adjectiv
Sinonime:
afumat (cu tămâie), aghesmuit, aghezmuit, amețit, băut, beat, cherchelit, îmbălsămat, îmbătat, îmbătător, înmiresmat, parfumat, plăcut mirositor, turmentat.
Adulma, verb (învechit)
Sinonime:
a adulmeca, a mirosi.
Adulmecător, adjectiv
Sinonime:
cu miros fin, (învechit) adulmecătoriu, (învechit) adulmecos.
Adulmecare, substantiv
Sinonime:
adulmecat, descoperire, mirosire, urmărire.
Adulmecat, adjectiv
Sinonime:
descoperit, mirosit.
Ulma, verb (învechit)
Sinonime:
a adulmeca, a mirosi, a observa, a simți, a urmări.
Odorifer, adjectiv
Sinonime:
mirositor, odorant, parfumat.
Dezodoriza, verb
Sinonime:
a îndepărta un miros nedorit, a suprima un miros neplăcut, a trata cu un dezodorizant.
Sesiza, verb
Sinonime:
a arăta, a constata, a descoperi, a dezvălui, a ghici, a intui, a încunoștința, a întrevedea, a întrezări, a înțelege, a lua cunoștință, a observa, a percepe, a prevedea, a releva, a remarca, a reține, a revela, a se adresa justiției, a ține seama, a vedea, a zări, (figurat) a dibui, (figurat) a mirosi, (figurat) a pătrunde, (figurat) a prinde, (învechit) a privi, (învechit, figurat) a pricepe, (livresc) a priza, (Moldova, Transilvania și Banat) a zăpsi, (variantă) a sezisa.
Amiroseală, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
miroseală.
Amirosa, verb (învechit și regional)
Sinonime:
a mirosi.
Amirosi, verb (învechit și regional)
Sinonime:
a adulmeca, a bănui, a exala miros, a intui, a mirosi, a presimți, a simți un miros, (învechit și regional) a apuți, (învechit și regional) a aulma, (învechit și regional) a nădăi.
Apuți, verb (învechit și regional)
Sinonime:
a mirosi.
Apuțit, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
apuțitură, miros neplăcut, (variantă) apucit.
Apuțitură, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
apuțit, miros, (variantă) apucitură.
Aulma, verb (învechit și regional)
Sinonime:
a adulmeca, a amirosi, a da de urma (cuiva), a mirosi, a simți, (figurat) a intui, (figurat) a presimți, (figurat) a simți din vreme.
Osmologie, substantiv
Sinonime:
studiul mirosurilor sau al parfumurilor.
Olfactologie, substantiv
Sinonime:
știința mirosurilor.
Olfactiv, adjectiv
Sinonime:
de miros, olfactic.
Duhăvi, verb (regional)
Sinonime:
a duhli, a mirosi urât.
Auzitură, substantiv (învechit)
Sinonime:
ascultare, auz, auzire, auzit, bârfire, înțelegere, reputație, tradiție orală, veste, zvon, (regional) miros urât.
Auzire, substantiv
Sinonime:
ascultare, auz, auzit, bârfire, înțelegere, veste, zvon, (învechit) auzitură, (învechit) reputație, (învechit) tradiție orală, (regional) miros urât.
Amirositură, substantiv (învechit)
Sinonime:
aromat, condiment, ingredient, mirodenie, (învechit) mirositură.
Odorific, adjectiv
Sinonime:
mirositor, odorant, odorifer.
Bromopnee, substantiv
Sinonime:
(medicină) cacostomie, halenă, respirație urât mirositoare.
Amirositor, adjectiv (învechit)
Sinonime:
mirositor, (învechit) amirositoriu, (învechit) mirositoriu.
Cohnit, substantiv (regional)
Sinonime:
miros greu, (învechit) cohnire. Cohnit, adjectiv (învechit și popular)
Sinonime:
stricat, (figurat) mocnit.
