Mirare, substantiv
Sinonime:
admiraţie, nedumerire, preţuire, stimă, surprindere, uimire.
Fenomenal (fenomenală), adjectiv Sinonime:
surprinzător, uimitor, uluitor, de mirare, nemaipomenit, nemaiauzit, nemaivăzut, nemaiîntâlnit.
Uimi, verb Sinonime:
a provoca mirare, a stârni admiraţie, a surprinde, a impresiona, a tulbura, a zăpăci, a buimăci, a ului.
Admiraţie, substantiv
Sinonime:
preţuire, stimă, (învechit) mirare.
Ha, interjecție
Sinonime:
(exprimă surpriza) ce? cum? poftim?; (exprimă mirare sau neîncredere) nu-i așa? n-am dreptate?; (variante) aha, hai, hi, hî, ho, oho.
Preţuire, substantiv
Sinonime:
admirație, apreciere, atenție, calcul, calculare, cinste, cinstire, considerație, estimare, estimație, evaluare, măsurare, onoare, respect, socotire, stimă, trecere, vază, (figurat) credit, (grecism învechit) sevas, (învechit și familiar) baftă, (învechit și regional) seamă, (învechit) laudă, (învechit) mirare, (învechit) prețăluire, (învechit) socoteală, (învechit) socotință, (livresc) condescendență, (livresc) deferență, (livresc) reverență, (Moldova) lefterie, (regional) prețuială.
Aducere, substantiv
Sinonime:
aportare, conducere, creare, facere, îndoire, pricinuire, procurare, producere, transportare, (aducere în ispravă) isprăvire, (aducere la cunoștință) înștiințare, (aducere la mirare) minunare, (aducere la săvârșit) săvârșire, (aducere spre îndeplinire) executare, (aducere-aminte) amintire, (figurat) decidere, (învechit) jertfă.
Nedumerire, substantiv
Sinonime:
dezorientare, încurcătură, mirare, nelămurire, șovăială, uimire, (rar) șaradă, (regional) nedomerire, (regional) nedomirire.
Mirăciune, substantiv (rar)
Sinonime:
mirare.
