Miracol, substantiv neutru Sinonime:
minune, minunăție.
Fenomen, substantiv neutru
Sinonime:
manifestare, aspect, stare, aparenţă, proces, fapt, epifenomen, eveniment, manifestație, minune, miracol, raritate; (fenomen antropic) fenomen antropogen, fenomen antropogenic.
Minunăţie, substantiv feminin Sinonime:
ciudăţenie, miracol.
Minune, substantiv feminin Sinonime:
miracol; mândreţe, mândrenie.
Ciudesă, substantiv
Sinonime:
ciudă, minune, miracol.
Divă, substantiv
Sinonime:
cântăreață, comediană, star; minune, miracol.
Mirac, substantiv
Sinonime:
(învechit) minune, miracol; (învechit) băiat, copil, flăcău.
Prodigiu, substantiv
Sinonime:
fenomen, geniu, minune, miracol, virtuoz, (figurat) fenix.
