Minuniciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
smerenie, (învechit) smerință, (învechit) smeritură.
Minuniţă, substantiv (regional)
Sinonime:
(ornitologie) minunea.
Smerenie, substantiv feminin
Sinonime:
candoare, castitate, credință, cucernicie, cuvioșenie, cuvioșie, devoțiune, evlavie, feciorie, inocență, micșorare, modestie, neprihănire, nevinovăție, obsecviozitate, pietate, pioșenie, piozitate, pocăință, pudicitate, pudoare, religiozitate, sfială, smereală, umilință, virginitate, (familiar) spăseală, (familiar) spăsenie, (învechit și regional) milă, (învechit) blagocestie, (învechit) blagocestivie, (învechit) blagocestvie, (învechit) hristoitie, (învechit) minuniciune, (învechit) molcomire, (învechit) oviliciune, (învechit) plecare, (învechit) plecat, (învechit) râvnă, (învechit) râvnire, (învechit) smericiune, (învechit) smerință, (învechit) smerire, (învechit) smeritură, (învechit) smernicie, (învechit) supunere, (învechit) umiliațiune, (învechit) umilitate, (învechit) zmerenie.
Taumaturg, substantiv
Sinonime:
alchimist, făcător de minuni, magician, necromant, vrăjitor.
Lucrăreț, adjectiv (învechit)
Sinonime:
activ, eficace, făcător de minuni, folositor, muncitor, productiv.
Smerință, substantiv (învechit)
Sinonime:
cucernicie, evlavie, pioșenie, smerenie, supușenie, umilință, (învechit și popular) spăsenie, (învechit) minuniciune, (învechit) smerire.
