Menire, substantiv
Sinonime: chemare, destin, misiune, oracol, predestinare, prevestire, previziune, prezicere, profeție, prorocie, prorocire, rol, rost, sarcină, scop, soartă, (livresc și figurat) sacerdoțiu, (regional) menință.  

---

Chemare, substantiv feminin
Sinonime: solicitare, apel, poftire, invitaţie, invocare; ordin, dispoziţie, citaţie, convocare; (figurat) înclinaţie, pasiune, vocaţie, aptitudine, talent; menire, misiune, rol, scop.  Făcut, substantiv neutru
Sinonime: farmec, făcătură, fermecătură, vrajă, blestem, destin, soartă, ursită, fatalitate, confecţionare, gătit, descântec, magie, menire, noroc, predestinare, vrăjitorie, zodie.  Misiune, substantiv feminin
Sinonime: ambasadă, apostolat, comisie, datorie, delegaţie, deputațiune, deputăție, evanghelizare, expediție, funcție, împuternicire, însărcinare, legaţie, mandat, menire, post, reprezentanță diplomatică, rol, rost, sacerdoțiu, sarcină, solie, vocație, (învechit) misie.  Noimă, substantiv feminin
Sinonime: accepție, bun-simț, cauză, coerență, considerent, conținut, îndreptățire, însemnare, înțeles (adânc), justificare, logică, menire, mobil, motiv, motivare, motivație, obiectiv, pricină, prilej, rațiune, rol, rost, scop, semnificaţie, sens, simbol, șir, tâlc, temei, ţel, țintă, valoare.  Predestinaţie, substantiv feminin
Sinonime: destin, determinație, fatalism, fatalitate, fatum, maledicție, menire, noroc, predestinare, predeterminație, predispoziție, providență, soartă, sortire, ursită, vocație, zodie, (variantă) predestinațiune.  Rost, substantiv neutru
Sinonime: sens, tâlc; atribuţie, rol, misiune, raţiune, scop, menire, slujbă, ocupaţie, post, stare, situaţie, rânduială; gospodărie, administraţie.  Sens, substantiv neutru
Sinonime: înţeles, semnificaţie, accepţie, tâlc; rost, noimă, raţiune, logică; scop, menire, ţel, destinaţie, tendinţă; direcţie, curs, orientare; latură, parte.  Solie, substantiv feminin
Sinonime: veste, mesaj; (figurat) menire; ambasadă, delegaţie.  Ursită, substantiv feminin
Sinonime: destin, soartă, fatalitate, menire.  Dată (date), substantiv feminin
Sinonime: epocă, eveniment, moment; an, mileniu, cincinal, (învechit) veleat, termen, timp, vreme, zi, (popular) soroc, (învechit) sorocire; oară; rând, (regional) vers; datină, destin, fatalitate, fel, menire, noroc, obicei, predestinare, rânduială, soartă, tradiţie, ursită, uz, uzanţă, zodie.  Avut, substantiv
Sinonime: avere, avuție, bani, bogăție, bun, câștig, deținere, posedare, situație, (familiar) parale, (figurat) cheag, (figurat) seu, (învechit și regional) bogătate, (învechit și regional) prilej, (învechit și regional) prindere, (învechit) bucate, (învechit) periusie, (învechit; figurat) destinație, (învechit; figurat) existență, (învechit; figurat) menire, (învechit; figurat) necesitate, (învechit; figurat) posibilitate, (învechit; figurat) scop, (învechit; figurat) stare, (învechit; figurat) voință, (Oltenia, Banat și Transilvania) vlagă, (plural) bunuri, (plural) mijloace, (prin Transilvania) apucătură, (rar) componență, (rar) dar, (rar) senzație, (rar; figurat) boală, (rar; figurat) independență, (rar; figurat) sentiment, (regional) blagă, (regional) prinsoare, (Transilvania) iosag.  Fatum, substantiv
Sinonime: destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, ursită, zodie.  Destinare, substantiv
Sinonime: consacrare, hărăzire, menire, predestinare, sortire, ursire.  Predeterminație, substantiv
Sinonime: predeterminare, destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, ursită, zodie.  Noroceală, substantiv
Sinonime: destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, ursită, zodie.  Norocire, substantiv
Sinonime: destin, fatalitate, fericire, menire, noroc, predestinare, soartă, şansă, ursită, zodie.  Meninţă, substantiv
Sinonime: chemare, menire, misiune, rol, rost, sarcină.  Proorizmos, substantiv
Sinonime: destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, ursită, zodie.  Trişte, substantiv
Sinonime: destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, ursită, zodie; (variante) striște, strânște.  Orândă, substantiv
Sinonime: (învechit și regional) arendă; cârciumă, han; datină, destin, fatalitate, fel, menire, mod, noroc, obicei, ordin, predestinare, rânduială, soartă, stil, tradiție, ursit, ursită, uz, uzanță, zodie, (variantă) orând.  Sorocire, substantiv (învechit și popular)
Sinonime: dată, destin, fatalitate, menire, noroc, predestinare, soartă, soroceală, termen, timp, ursită, vreme, zi, zodie.  Prorocire, substantiv
Sinonime: oracol, prevestire, previziune, prezicere, profeție, prorocie, vestire, (învechit) hrismos, (învechit) menire, (învechit) plaz, (învechit) plăzuit, (învechit) plăzuitură, (învechit) prezisă, (învechit) prorocestvie, (învechit) prorocitură, (livresc) predicțiune, (rar) prevestit, (variantă) proorocire.  Sortire, substantiv
Sinonime: menire, predestinare, soartă, sorocire, ursire.

Sorțire, substantiv
Sinonime: soartă.  Întrebuinţare, substantiv
Sinonime: aplicare, aplicație, atribuție, consum, consumare, consumație, folosință, folosire, menire, practicare, purtare, purtat, servire, utilizare, uz, uzură, (învechit) abuz, (învechit) apucătură, (învechit) întrebuințire, (învechit) obicei, (învechit) obligativitate, (învechit) trebuință, (învechit) uzaj.