Mandat, substantiv neutru
Sinonime:
comandă, instrucţiune, împuternicire, însărcinare, ordin, poruncă, procură, septenat, solie.
Mandata, verb
Sinonime:
a comisiona, a da mandat, a delega, a împuternici, a ordonanţa, (învechit) a confia, (învechit) a deputa.
Mandatar, substantiv masculin Sinonime:
împuternicit, reprezentant, delegat, procurist.
Mandator, substantiv (învechit)
Sinonime:
împuternicit, mandatar, reprezentant.
Abilitate (abilități), substantiv feminin
Sinonime:
agilitate, ușurință, îndemânare, pricepere, destoinicie, iscusinţă, dibăcie, ingeniozitate, virtuozitate; (la plural) deprinderi, obiceiuri, șmecherii, șiretlicuri; (termen juridic) aptitudine legală, delegație, împuternicire, mandat, procură.
Delega, verb Sinonime:
a împuternici, a da mandat, a însărcina.
Delegat (delegată), substantiv masculin și feminin
Sinonime:
împuternicit, însărcinat, mandat, procurist, reprezentant, emisar, mesager, sol, trimis, (prin Transilvania) mânat, (învechit) misit, rugător, solitor.
Dispoziţie, substantiv feminin
Sinonime:
stare sufletească; hotărâre, ordin, indicaţie, normă, prescripţie, prevedere, (învechit şi regional) rost, (învechit) prescript, clauză, poruncă, (popular) porunceală, (învechit) aşezământ, carte, farmuta, învăţătură, mandat, orânduială, orânduire, pitac, poruncită, povelenie, povelire, pravilă, rânduială, strânsoare, şart, tertip, ucaz, (rusism învechit) pricaz, consemn, situaţie, stare; (la plural) toane, voie, (regional, la plural) duşi, poftă, tendinţă.
Exponent, substantiv masculin
Sinonime:
delegat, expozant, expunător, împuternicit, mandatar, reprezentant, (figurat) interpret; (matematică) indice, număr, putere, semn, simbol, (învechit) spunent.
Gestionar, substantiv masculin
Sinonime:
administrator, casier, delegat, financiar, gerant, gestionar-depozit, gestionar-îndrumător, gestionar-remizier, intendent, magazioner, manager, mandatar, responsabil, sindic, trezorier, (învechit) econom, (învechit) regizor.
Împuternicire, substantiv feminin Sinonime:
autorizare, mandat, procură, delegaţie.
Misiune, substantiv feminin
Sinonime:
ambasadă, apostolat, comisie, datorie, delegaţie, deputațiune, deputăție, evanghelizare, expediție, funcție, împuternicire, însărcinare, legaţie, mandat, menire, post, reprezentanță diplomatică, rol, rost, sacerdoțiu, sarcină, solie, vocație, (învechit) misie.
Parlamentar, substantiv masculin
Sinonime:
acreditat, ales, ambasador, congresman, delegat, deputat, emisar, mandatar, plenipotențiar, reprezentant, senator, sol, trimis, (învechit) solitor.
Procura, verb Sinonime:
a achiziţiona, a obţine, a găsi, a face rost; a produce, a pricinui, a cauza, a da naştere. Procură, substantiv feminin Sinonime:
mandat, împuternicire, delegaţie.
Procurator, substantiv masculin (învechit) Sinonime:
magistrat, judecător; mandatar, delegat.
Reprezentant (reprezentantă), substantiv masculin şi feminin
Sinonime:
agent, ales, ambasador, avocat, brocăr, comis-voiajor, consul, corespondent, curtier, delegat, deputat, diplomat, emisar, eșantion, exemplar, exemplu, exponent, intermediar, împuternicit, înalt funcționar, înfățișător, însărcinat, legat, mandatar, mediator, mesager, ministru, misionar, model, negociator, nunțiu, parlamentar, persona grata, plasator, plenipotențiar, purtător de cuvânt, reprezentator, rezident, senator, sindic, sol, specimen, trimis, voiajor, (figurat) interpret, (învechit) ispravnic, (învechit) mandator, (învechit) misit, (învechit) reprezentante, (învechit) rugător, (învechit) solitor.
Comision, substantiv
Sinonime:
indemnitate, remiză, (învechit) provizion; delegare, mandatare, împuternicire, procură; comandă, mandat; bacșiș, (popular) șpagă.
Delegaţie, substantiv
Sinonime:
împuternicire, mandat, procură, (livresc) abilitate, (învechit) procuraţie, vechilet, vechilimea, vechilâc, (grecism învechit) plirexusiotită; (învechit) ambasadă, solie.
Deputat, substantiv
Sinonime:
ambasador, emisar, împuternicit, delegat, mandatar, reprezentant, sol, trimis; ales, parlamentar; (politică) (prin Transilvania, ieşit din uz) ablegat.
Negociator, substantiv
Sinonime:
comerciant, comisionar, curtier, intermediar, negustor, negociant; ambasador, delegat, diplomat, emisar, interpus, legat, mandatar, mediator, mijlocitor, plenipotențiar, tactician.
Împuternicit, substantiv
Sinonime:
delegat, reprezentant, procurist, mandatar.
Mandant, substantiv
Sinonime:
delegant, autor al unui mandat.
Libela, verb
Sinonime:
a redacta, a ordonanța, a mandata.
Procuraţie, substantiv
Sinonime:
delegaţie, împuternicire, mandat, procură.
Girant, substantiv
Sinonime:
(termen juridic) remitent; gerant, administrator, delegat, gestionar, mandatar, reprezentant.
Plirexusiotită, substantiv
Sinonime:
delegaţie, împuternicire, mandat, procură.
Procurist, substantiv
Sinonime:
delegat, împuternicit, mandatar, procurator, (învechit) procurant.
Sindic, substantiv
Sinonime:
administrator, delegat, gerant, gestionar, girant, mandatar, reprezentant.
Tutore, substantiv
Sinonime:
apărător, curator, epitrop, garant, gardian, împuternicit, mandatar, mecena, protector, reprezentant, responsabil, sindic, (învechit) ispravnic; (agricultură) proptea, suport; (variantă) tutor.
Comisiona, verb
Sinonime:
a împuternici, a încredința, a însărcina, a mandata, a prepune; (activitate pe bază de comision) a obține, a procura.
Comisionar, substantiv
Sinonime:
agent, comerciant, comersant, consignatar, curier, cursier, curtier, expeditor, intermediar, legat, mandatar, mediator, mesager, mijlocitor, misit, negociator, plasator, reprezentant, samsar, ștafetă.
Mandament, substantiv
Sinonime:
bulă, cerere, comandament, formulă executorie, injoncțiune, instrucțiune, însărcinare, mandat, ordin, ordonanță, (învechit) rescripție.
Rescripție, substantiv (învechit)
Sinonime:
împuternicire, mandat (de ridicare de bani).
Responsabil, adjectiv
Sinonime:
condamnabil, culpabil, instigator, punisabil, răspunzător, reprehensibil; conștiincios, cumpănit, echilibrat, muncitor, ponderat, serios. Responsabil, substantiv
Sinonime:
administrator, animator, autor, boss, cadru, comandant, creator, decident, director, fidejusor, garant, gestionar, guvernant, instigator, împuternicit, lider, manager, mandatar, patron, promotor, reprezentant, stăpân, suflet, superior, șef, tutore, (învechit) dirigent.
Vechil, substantiv (învechit)
Sinonime:
administrator, apărător, avocat, curator, econom, intendent, împuternicit, locotenent, locţiitor, mandatar, procurator, regent, reprezentant, substitut; (învechit) epistat, ispravnic, logofăt, pristav, vătaf.
Vechilet, substantiv (învechit)
Sinonime:
autorizație, delegaţie, împuternicire, mandat, procură, putere.
Vechilimea, substantiv (învechit)
Sinonime:
delegație, împuternicire, mandat, procură, putere.
Vechilâc, substantiv (învechit)
Sinonime:
delegație, împuternicire, mandat, procură, reprezentare, substituire.
Consignatar, substantiv
Sinonime:
comerciant, comisionar, consemnatar, depozitar, mandatar.
Asigna, verb
Sinonime:
a afecta, a aloca, a atribui, a designa, a destina, a determina, a fixa, a repartiza, (învechit și regional) a asemna, (învechit) a chema în judecată, (învechit) a intima, (regional) a emite un mandat de plată.
Asignatar, substantiv (învechit)
Sinonime:
beneficiar, mandatar, (regional) asignant, (variantă) asignatariu.
Asignațiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
afectare, asignare, asignație, citație, mandat.
Delegare, substantiv
Sinonime:
delegat, delegație, împuternicire, mandat, (învechit) procurație, (rar) autosupunere.
Directorat, substantiv
Sinonime:
decanat, mandat, (ieșit din uz) directoriu, (învechit) directoriat, (învechit) directorie, (învechit) direcție, (învechit) generalat.
Cec, substantiv
Sinonime:
mandat de plată, scrisoare de credit, scrisoare de schimb; (biologie) caecum, cecum.
Deputa, verb (învechit)
Sinonime:
a delega, a desemna, a detașa, a mandata, a numi.
Procurant, substantiv (învechit)
Sinonime:
împuternicit, mandatar, procurator, procurist.
Credențional, substantiv (învechit)
Sinonime:
împuternicire, mandat, permis de intrare; listă de delegați.
