Măciucă, substantiv feminin Sinonime:
ciomag, băţ, bâtă.
Baltag, substantiv neutru (regional) Sinonime:
topor, toporişcă, bardă; măciucă, ghioagă.
Bată, substantiv feminin
Sinonime:
brâu; betelie; bantă; (tehnică) băteală, braţ, brăţară, fălcea, fofează, lopăţea, mănuşă, mână, spetează. Bâtă, substantiv feminin
Sinonime:
băţ, ciomag, baston; măciucă, bâzdoacă, ghioagă; vergea, vargă, nuia; (regional) botă, haidamac.
Buzdugan, substantiv neutru Sinonime:
ghioagă, măciucă; (învechit) topuz.
Ciomag, substantiv neutru
Sinonime:
baston, băț, bâtă, măciucă, (popular) toroipan, (regional) ghioagă, jarchină, macă, moacă, otic, pătăchie, tămânjer, tăujer, tufan, tufă, (Moldova, Bucovina şi Transilvania) botă, (Moldova) ceatlău, (Oltenia) colvă, (Banat) crivac, (Oltenia) dârjală, (Banat) haidamac, (Oltenia şi Banat) jilăvete, (Transilvania şi Maramureș) măcău, (Transilvania, Maramureș şi Oltenia) şuvei, (prin Bucovina) taşmău, (Moldova) toropală, (învechit) fuscel, fuşte.
Ghioagă, substantiv feminin
Sinonime:
bâtă, ciomag, măciucă, (învechit) sopă, (regional) nageac, (variantă) ghegă, (variantă) ghigă, (variantă) ghioacă.
Haidamac, substantiv masculin
Sinonime:
bătăuş, coblizan, derbedeu, golan, lungan, om fără căpătâi, pierde-vară, prostălău, ştrengar, vlăjgan; bâtă, ciomag, măciucă.
Toroipan, substantiv neutru Sinonime:
băţ, ciomag, măciucă, bâtă.
Penis (penisuri), substantiv neutru
Sinonime:
sex, falus, membru; mădular, (popular) sulac, (învechit şi regional) pasăre, puță, (regional) cic, (regional) mătărângă, pistol, (argou) coinac, sulă, şarpe, ştremeleag, măciucă.
Sex (sexe), substantiv neutru
Sinonime:
organ genital; penis, falus, membru, clitoris, vulvă; măciucă, mădular; (sex oral) felație, cunnilingus, anulingus; (a face sex) a avea o relație sexuală.
Ceatlău, substantiv
Sinonime:
cruce; apărătoare, bâtă, ciomag, coardă, măciucă.
Cârjă, substantiv
Sinonime:
baston, (prin Transilvania) măciucă; (anatomie) (cârja aortei) crosa aortei; chingă, cocârlă, crivac.
Colvă, substantiv
Sinonime:
bâtă, ciomag, măciucă, par, prăjină.
Crivac, substantiv
Sinonime:
mariaş, (învechit) greşlă; (tehnică) chingă, cocârlă, (regional) carboş, cârjă, coastă, cujbă, gânj, (regional, la plural) punţi; bâtă, ciomag, măciucă.
Dârjală, substantiv
Sinonime:
bâtă, băț, ciomag, coadă, manivelă, măciucă, mâner, nuia, par, prăjină, toartă.
Fuște, substantiv (învechit)
Sinonime:
bâtă, ciomag, lance, măciucă, par, prăjină, suliță, toiag, (regional) paliță, (variantă) fuști, (variantă) fuștiu.
Macă, substantiv
Sinonime:
bâtă, ciomag, măciucă. Maca, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
(joc de cărți) bacara, banc.
Fuscel, substantiv
Sinonime:
bâtă, ciomag, cotoc, fofează, măciucă, nuia, par, prăjină, pretcă, spiţă, stinghie, treaptă (de scară), vergea, (prin Transilvania) şiştoare, (regional) cui, (regional) joardă, (variantă) fușcel, (variantă) fuștei, (variantă) fuștel; (rar) cotor de ceapă, tulpină de ceapă.
Cociorbă, substantiv (regional)
Sinonime:
vătrai; bâtă, măciucă, bătaie, trânteală; colibă, casă cu ogradă, curte; (variante) cociorvă, cuciorbă.
Pătăchie, substantiv
Sinonime:
(regional) bâtă, ciomag, măciucă, nuia groasă, par, prăjină; femeie urâtă.
Tufă, substantiv
Sinonime:
alun, arbust, bâtă, buchet, ciomag, claie, creangă înverzită, crinieră, grup de lăstari, hățiș, măciucă, mănunchi, mărăciniș, păr mult și des, plantă, ramură înverzită, tufan, tufiș de mure, (Bucovina, Maramureș și Transilvania) corci, (regional) târșar; absență, lipsă de, nimic.
Matracă, substantiv
Sinonime:
baston, bâtă, măciucă, pulan.
Jarchină, substantiv
Sinonime:
(regional) bâtă, bucată, ciomag, crâmpei, fracțiune, fragment, frântură, măciucă, parte, porțiune, secțiune, tranșă.
Bâzdoagă, substantiv (regional)
Sinonime:
băț gros, bâtă, ciomag, măciucă, (regional) bâzdoacă, (regional) buzdugă.
Vâzdoagă, substantiv (regional)
Sinonime:
(botanică) crăiță, garoafă, țigăncușă, (regional) văzdoagă; bâzdoacă, ghioagă, măciucă.
Titirez, substantiv
Sinonime:
hădărag, prâsnel, prisnar, sfârlează, teică, (învechit și regional) sfârlă, (prin Bucovina) scuturător, (regional) bătăiuș, (regional) băteală, (regional) ciocot, (regional) măciucă, (regional) mână, (regional) pârpăriță, (regional) terteleac.
Înspica, verb (popular)
Sinonime:
a da în spic, a da spic, a face spic, a i se face părul măciucă, a spicui, a-i da mustața.
Șopă, substantiv
Sinonime:
ghioagă, măciucă; (învechit) șopină. Sopă, substantiv (învechit)
Sinonime:
bâtă, buzdugan, ciomag, ghioagă, (învechit) peleacă.
Măcău, substantiv (regional)
Sinonime:
baston, bâtă, cârjă, ciomag, cotor, măciucă, picior, rădăcină, toiag, vergea, (măcău de vie) butaș, (regional) măgădău, (variantă) macău, (variantă) măcau, (variantă) măncău, (variantă) mâncău. Macău, substantiv (regional)
Sinonime:
băț, botă, toiag, (variantă) măcău.
Nageac, substantiv (regional)
Sinonime:
ghioagă, măciucă, mâner, (variantă) năjac, (variantă) negeac.
Bâzdoacă, substantiv (regional)
Sinonime:
bâtă, ciomag, măciucă, (variantă) bâzdoagă.
Capitiform, adjectiv
Sinonime:
(botanică) capitat, măciucat.
