Măcău, substantiv (regional)
Sinonime:
baston, bâtă, cârjă, ciomag, cotor, măciucă, picior, rădăcină, toiag, vergea, (măcău de vie) butaș, (regional) măgădău, (variantă) macău, (variantă) măcau, (variantă) măncău, (variantă) mâncău. Macău, substantiv (regional)
Sinonime:
băț, botă, toiag, (variantă) măcău.
Ciomag, substantiv neutru
Sinonime:
baston, băț, bâtă, măciucă, (popular) toroipan, (regional) ghioagă, jarchină, macă, moacă, otic, pătăchie, tămânjer, tăujer, tufan, tufă, (Moldova, Bucovina şi Transilvania) botă, (Moldova) ceatlău, (Oltenia) colvă, (Banat) crivac, (Oltenia) dârjală, (Banat) haidamac, (Oltenia şi Banat) jilăvete, (Transilvania şi Maramureș) măcău, (Transilvania, Maramureș şi Oltenia) şuvei, (prin Bucovina) taşmău, (Moldova) toropală, (învechit) fuscel, fuşte.
Mâncău, substantiv masculin
Sinonime:
hulpav, lacom, mâncăcios, (popular) găman, (regional) folticos, (regional) hutupală, (regional) mâncălău. Măncău, substantiv (regional)
Sinonime:
mâner, (variantă) măcău, (variantă) mâncău.
Toiag, substantiv neutru
Sinonime:
ajutor, baston, băț, bâtă, cârjă, ciomag, par, reazem, sceptru, sprijin, sprijinitor, (figurat) putere, (învechit și regional) toiagă, (învechit) cioian, (regional) codiriște, (regional) hădărag, (regional) măcău, (regional) mustuitor, (regional) opintitor, (regional) stat, (regional) steag (la nuntă), (regional) toiug, (regional) tuiag.
Chibrit, substantiv
Sinonime:
(regional) bâticel, cătrăniţă, chindercă, focălină, focăriţă, ghiufă, maşină, scăpărătoare, (Transilvania) aprinjoară, aprinzătoare, (prin Transilvania) bâtuţă, (Banat) feştilă, (prin Transilvania) (la plural) foacăle, (Transilvania) lemnuş, lemnuţ, (prin Transilvania) măcăuţ, (Transilvania) păiuţ, (prin Transilvania) (la plural) piruşte, (prin sud-vestul Transilvaniei) prislugă, (prin Transilvania şi Banat) (la plural) pucioase, (Transilvania) raipelţ, (Banat) răpelț, (prin Transilvania) schindoarţă, (prin Maramureș şi Transilvania) silitră, (prin Bucovina) sârnic, (prin Transilvania) stircă, (Transilvania şi Maramureș) şfebelă.
Cotor, substantiv
Sinonime:
tulpină, rădăcină, cocean, (regional) măcău; (regional) bute; coadă, mâner; matcă, (rar) suşă.
