Lovitor, adjectiv (învechit și regional)
Sinonime:
dăunător, izbitor, nefavorabil, (figurat) prejudiciabil. Lovitor, substantiv (regional)
Sinonime:
țintaș.
Lovitură, substantiv feminin
Sinonime:
atac, atingere, bătaie, corecție, izbitură, percuție, plesnitură, rană, salvă, șoc, zvârlitură, (învechit) loveală, (învechit) vătămătură, (popular) pălitură, (regional) ștos; (sport) croșeu, directă, lob, sving, upercut, voleu, (lovitură de colț) corner, (lovitură de picior căzută) dropgol; (figurat) durere sufletească, năpastă, neajuns, necaz, nenorocire, supărare.
Accent, substantiv neutru
Sinonime:
ton, intonaţie, reliefare, punctuație, pronunție, întărire, (învechit) lovitor.
Aruncătură, substantiv feminin
Sinonime:
aruncare, aruncat, azvârlire, azvârlitură, izbitură, împrăștiere, lepădare, lovitură, zvârlitură, (învechit) asvârlitură, (învechit) dătătură, (învechit) impozit, (învechit) risipire, (popular) bubă, (rar) săritură, (rar) zvârlet, (Transilvania și Maramureș) țipătură.
Atins (atinsă), adjectiv
Sinonime:
alipit, apucat, contactat, emoționat, gustat, impresionat, insultat, îndeplinit, înduioșat, jignit, lezat, lovit, menționat, mişcat, ofensat, posedat, tulburat, ultragiat, vătămat. Atins, substantiv (învechit)
Sinonime:
asemănare, atacare, atingere, jignire, lovire.
Bătaie, substantiv feminin
Sinonime:
altoială, atingere, bătălie, bătătură, băteală, bătută, bocăneală, bocănire, bocănit, bocănitură, boiște, bombardament, bombardare, bruftuială, bruftuluială, bumbăceală, burduşeală, caft, cafteală, carambol, cardeală, ceartă, chelfăneală, ciocăneală, ciocănire, ciocănit, ciocănitură, ciocnire, ciomăgeală, conflict, corecţie, fâlfâit, goană, harţă, hăituială, hăituire, izbire, împreunare, încăierare, încăierătură, înfrângere, lovire, lovitură, luptă, mardeală, muștruluială, palpitație, păruială, pedeapsă, plesnitură, pulsație, răfuială, război, scatoalcă, scărmănătură, scărmăneală, scornire, suflare, suflu, tărbăceală, târnuială, târnuire, tic-tac, timp, tocănit, trânteală, trosneală, urecheală, zvâcnire, (bătaie de joc) batjocură, (familiar) tăvăleală, (figurat) mângâiere, (figurat) scărmănare, (învechit și popular) suflat, (rar) încaier, (regional) încăierat, (regional) tocănire, (regional) zăliște.
Bătut (bătută), adjectiv
Sinonime:
lovit, (figurat) târnosit, târnuit; bătătorit; circulat; lovit, strivit, zdrobit, (regional) mecit; făcăluit; înfrânt; acru, prins, (învechit şi popular) searbăd, (prin Banat) saur; (despre flori) învolt.
Buşeală, substantiv feminin Sinonime:
izbitură, ghiont, lovitură, înghiontire, înghionteală, înghesuială, îmbrânceală, bușitură.
Croială, substantiv feminin
Sinonime:
charleston, croi, croitură, cupă, fason, linie, tăietură, (figurat) bătaie, (figurat) caracter, (figurat) lovitură, (învechit) arhitectură, (învechit) plan, (regional; figurat) minciună mare, (regional) curuială.
Eschiva, verb
Sinonime:
a se sustrage, a se ascunde, a evita, a se da deoparte, a se fofila, a (se) feri, a para, (învechit şi regional) a sprijini; (sport) a evita o lovitură.
Foc, substantiv neutru
Sinonime:
aprindere, ardoare, arşiţă, atac, avânt, bombardament, calcinare, canonadă, căldură, conflict, dogoare, elan, entuziasm, flacără, flamă, incendiu, împuşcătură, înflăcărare, înfocare, însufleţire, lovitură, luptă, pasiune, patimă, pălălaie, pârjol, pojar, pornire, război, salvă, scarlatină, sinistru, tir, văpaie, vâlvătaie; (foc bengal) foc de artificii; (foc viu) zona zoster.
Ghiont, substantiv masculin
Sinonime:
brânci, izbitură, îmbrânceală, îmbrâncitură, împinsătură, lovitură, pumn, (Banat) poancă, (Moldova) bleandă, (Moldova) dupac, (prin Oltenia și Muntenia) potârnog, (regional) ghiold, (regional) ștos, (regional; glumeț; la plural) sarmale, (variantă) giont.
Mâhnit (mâhnită), adjectiv
Sinonime:
abătut, amărât, dezolat, îndurerat, întristat, lovit în inimă, melancolic, trist, (învechit) mâhnițel.
Nebun (nebună), adjectiv
Sinonime:
alienat, dement, lovit de dambla, smintit, zălud, ţicnit, zăpăcit, bezmetic, capiu; nesocotit, nechibzuit, imprudent, neprevăzător, necugetat; neastâmpărat, zvăpăiat, zburdalnic, zglobiu, nebunatic; turbat, furios, aprins, apucat, violent, fără control.
Opinteală, substantiv feminin Sinonime:
opintire, efort, sforţare, caznă; ghiont, brânci, lovitură, izbitură.
Prost (proastă), adjectiv
Sinonime:
credul, cretin, dăunător, defectuos, fraier, ignorant, incult, lovit cu leuca, naiv, nătărău, necorespunzător, neevoluat, nefavorabil, neîndemânatic, neînvățat, neplăcut, nepregătit, nepriceput, neprielnic, nesatisfăcător, netot, rău, rudimentar, simplu, tâmpit, tont.
Steril (sterilă), adjectiv Sinonime:
sterp, neroditor, neproductiv, nefertil, deşert; pustiu, sec, (învechit) lovit de stârpiciune; (figurat) infructuos, nefolositor, zadarnic, inutil, van, ineficace; dezinfectat, antiseptic, igienic.
Şfichi, substantiv neutru Sinonime:
pleasnă, lovitură, plesnet; (figurat) răutate, împunsătură, ironizare, înţepătură, critică; capăt, vârf, extremitate.
Şoc, substantiv neutru Sinonime:
ciocnire, izbitură, izbire, lovire, lovitură, zguduitură, comoţie.
Şui (şuie), adjectiv Sinonime:
subţire, zvelt, deşirat, mlădios, îngust, flexibil; bezmetic, zăpăcit, aiurit, năuc, nebun, capiu, fără rost, fără căpătâi, prost, nătâng; smintit, ţicnit, zănatic, lovit cu leuca, zărghit.
Şut, substantiv neutru Sinonime:
schimb, tură, rând; lovitură, izbire.
Traumatism, substantiv neutru Sinonime:
leziune, lovitură, rană.
Vătămătură, substantiv feminin
Sinonime:
colică, crampă, daună, hâitură, hernie, lovitură, pagubă, paralizie, pelagră, pierdere, prejudiciu, rană, schilodire, spasm, stricăciune, surpătură.
Tir, substantiv neutru
Sinonime:
lovitură, descărcare, foc, rafală; (sport) șut.
Bulit (bulită), adjectiv
Sinonime:
deteriorat, lovit, stricat.
Accidentat (accidentată), adjectiv
Sinonime:
care a suferit un accident, lovit, rănit, vătămat; (despre teren, drum, relief) denivelat, învălurat, neregulat.
Apoplectic, adjectiv și substantiv
Sinonime:
(medicină) damblagiu, lovit de dambla, paralizat, (învechit) damblalâu, (învechit) damblaliu, (învechit) damlaliu.
Azvârlitură, substantiv
Sinonime:
aruncătură, izbitură, lovitură, zvârlitură, (învechit) asvârlitură, (popular) azvârlită, (popular) zburătură, (rar) zvârlet, (regional) țâpătură, (Transilvania și Maramureș) țipătură.
Zvârlitură, substantiv
Sinonime:
aruncătură, azvârlitură, izbitură, lovitură, zvârlire, zvârlit, zvârlită, (rar) zvârlet, (regional) țipătură, (variantă) svârlitură.
Ciocnit, adjectiv
Sinonime:
izbit, lovit, tamponat; ştirbit, spart.
Loveală, substantiv
Sinonime:
coincidenţă, izbitură, lovitură, potriveală, potrivire.
Corner, substantiv
Sinonime:
(sport) lovitură de colţ.
Damblagit, adjectiv
Sinonime:
lovit de dambla, paralizat, (regional) bolnav, (variantă) davlagit. Damblagit, substantiv
Sinonime:
damblagire.
Detunat, adjectiv
Sinonime:
(rar) lovit de trăsnet; trăsnit. Detunat, substantiv
Sinonime:
bubuitură.
Dezghin, substantiv
Sinonime:
frâu, pinten; lovitură; săritură (de cal).
Dropgol, substantiv
Sinonime:
(sport) lovitură de picior căzută.
Sacat, adjectiv
Sinonime:
(învechit) bolnav, damblagit, infirm, lovit, rănit, spetit (de muncă), vătămat.
Lipă, substantiv
Sinonime:
(regional) lovitură cu palma.
Plesnet, substantiv
Sinonime:
lovitură, palmă, plesnitură, pocnet, șfichi, trosnet, (învechit) bătaie din palme, (regional; la plural) mătreață, (variantă) pleosnet.
Contralovitură, substantiv
Sinonime:
lovitură de răspuns, repercusiune, retroacțiune, retur, ricoșeu, ripostă.
Târnuit, adjectiv
Sinonime:
bătut, lovit. Târnuit, substantiv
Sinonime:
târnuială, târnuire, (prin Muntenia) târşuială, târșuit.
Hit, substantiv
Sinonime:
reușită, succes, şlagăr, (argou) lovitură.
Carota, verb
Sinonime:
(franțuzism) a estorca, a extorca, a înșela, (geologie) a preleva, (la biliard) a juca meschin. Carotă, substantiv
Sinonime:
(botanică) morcov; (figurat) escrocherie, înșelătorie, șarlatanie, șmecherie, trișare; (geologie) eșantion, prelevare, probă; (la biliard) lovitură meschină.
Mecit, adjectiv
Sinonime:
bătut, lovit, strivit, zdrobit.
Punch, substantiv
Sinonime:
(băutură) rum; (box) lovitură de pumn puternică; (variantă) punci.
Ștos, substantiv
Sinonime:
brânci, ghiont, izbitură, îmbrânceală, îmbrâncitură, împinsătură, lovitură; grămadă de scânduri.
Tapşă, substantiv
Sinonime:
(regional) chirie, locaţie; (regional) talpă, lovitură (cu piciorul).
Plesnitură, substantiv
Sinonime:
crăpătură, fisură, izbire, izbitură, lovire, lovitură, plesnet, pocnitură, spărtură, trosnitură, (variantă) pleznitură.
Carambola, verb
Sinonime:
(la biliard) a face carambolaj, a reuși o lovitură dublă; (familiar) a ciocni, a lovi.
Agiotaj, substantiv
Sinonime:
afacerism, agio, combinație, joc de bursă, lovitură, schimb, speculație, speculă, trafic, tripotaj, (învechit) zaraflâc.
Trăznit, adjectiv
Sinonime:
detunat, lovit de trăsnet, nebun, (familiar) beat, (figurat) înmărmurit, (figurat) uimit, (variantă) trăsnit.
Swing, substantiv
Sinonime:
lovitură (la box); jazz, ritm; (variante) suing, sving.