Locui, verb Sinonime:
a domicilia, a şedea, a fi stabilit, a sta, a-şi avea locuința.
Locuibil, adjectiv
Sinonime:
bun de locuit, (învechit) locuincios.
Locuincios, adjectiv (învechit)
Sinonime:
locuibil, (învechit) lăcuicios.
Locuinţă, substantiv feminin Sinonime:
casă, apartament, încăpere, clădire, sediu; domiciliu, lăcaş, aşezare, (popular) sălaş.
Locuințișoară, substantiv
Sinonime:
locuință (mică).
Locuire, substantiv
Sinonime:
domiciliere, ședere, (învechit) conviețuire, (învechit) domiciliu, (învechit) rezidare, (popular) sălășluire.
Locuit (locuită), adjectiv
Sinonime:
neliber, ocupat, populat, (învechit) locuitor, (învechit) poporat, (învechit) poporos, (învechit) populos.
Locuitor, substantiv
Sinonime:
aborigen, autohton, băștinaș, citadin, compatriot, consătean, contadin, emigrant, emigrat, imigrant, indigen, insular, localnic, mahalagiu, mărginaș, mărginean, ocupant, persoană, resortisant, rezident, sătean, târgoveț, țăran, (figurat) suflet, (grecism învechit) simpatriot, (învechit) lăcuitor, (învechit) sălășluitor, (livresc) pământean; (la plural) orășenime, populație, târgovețime, țărănime, (învechit și regional) poporime, (învechit) poporație, (învechit) public.
Locuitoresc, adjectiv (învechit)
Sinonime:
populațional.
Locuitorime, substantiv (învechit)
Sinonime:
populație.
Aşezare, substantiv feminin Sinonime:
fixare, stabilire, instalare, punere, aranjare, amenajare, situare, dispunere; casă, adăpost, locuinţă; localitate, comună, oraş; poziție.
Bântui, verb Sinonime:
a face ravagii, a pustii, a devasta, a năpăstui; a frecventa, a obseda, a preocupa; a locui.
Bârlog, substantiv neutru Sinonime:
culcuş, vizuină; cocină, coteţ; (figurat) locuinţă, casă, cămin, adăpost, sălaş.
Casa, verb
Sinonime:
a anula, a desfiinţa; a scoate din serviciu, a scoate din uz.
Casă, substantiv feminin
Sinonime:
imobil, clădire, locuinţă, cămin, domiciliu, familie, dinastie, neam; întreprindere, firmă; casierie, ghişeu de plăţi; coşmelie. Casa, substantiv articulat
Sinonime:
(astronomie) gemma, perla. Cașa, verb
Sinonime:
a cașera.
Cetăţean, substantiv masculin
Sinonime:
supus, locuitor; orăşean, târgoveţ.
Coloniza, verb
Sinonime:
a popula; (învechit) a aşeza, a locui, a ocupa, a invada.
Culcuş, substantiv neutru
Sinonime:
pat; vizuină, bârlog, adăpost, aşezare, casă, cămin, domiciliu, locuinţă, sălaş; (botanică) (culcuşul-vacii) vulturică.
Domicilia, verb Sinonime:
a locui, a sta, a-şi avea locuinţa.
Domiciliu, substantiv neutru
Sinonime:
locuinţă; (figurat) acoperiș, adăpost, adresă, casă, rezidență.
Fi, verb
Sinonime:
a exista, a avea fiinţă, a avea loc, a avea, a fiinţa; a trăi, a vieţui, a o duce, a-şi duce viaţa; a (se) afla, a se găsi; a (se) întâmpla, a se petrece, a se săvârşi, a se realiza, a dăinui, a sta, a figura, a se număra, a situa, a locui, a constitui, a însemna, a proveni, a trebui, a costa.
Hălădui, verb
Sinonime:
a domicilia, a fi, a izbuti, a înainta, a locui, a merge, a o duce, a petrece, a propăşi, a reuşi, a salva, a scăpa, a sta, a şedea, a trăi, a vieţui.
Imobil, substantiv neutru Sinonime:
clădire, casă, locuinţă, bloc.
Locaş, substantiv neutru Sinonime:
adăpost, locuinţă, încăpere, aşezare, casă, sălaş, reşedinţă; biserică, mănăstire.
Perpetua, verb
Sinonime:
a (se) menţine, a (se) transmite, a continua, a dăinui, a dura (constant), a eterniza, a exista, a fi (perpetuu), a imortaliza, a întreține, a pereniza, a persista, a prelungi, a rămâne, a se conserva, a se fixa, a se înmulţi, a se păstra, a se repeta, a se reproduce, a stărui, a trăi, a ține, (învechit) a înnemuri, (învechit) a înveșnici, (învechit) a locui, (învechit) a petrece, (învechit) a sta, (învechit) a via, (rar) a nemuri, (rar) a subzista.
Popula, verb
Sinonime:
a coloniza, a împăduri, a locui, a multiplica, a planta, a prolifera, a recoloniza, a repopula, (învechit) a împopora, a popora.
Populaţie, substantiv feminin
Sinonime:
neam, popor, seminție, (învechit și regional) poporime, (învechit) lume, (învechit) poporație, (învechit) populațiune, (învechit) public, (învechit) rudă, (învechit) rudenie, (plural) locuitori, (popular) norod; (populație statistică) colectivitate statistică.
Sălaş, substantiv neutru Sinonime:
locuinţă, casă, adăpost; staul, grajd; culcuş.
Sălăşlui, verb Sinonime:
a se adăposti, a locui, a se aşeza, a se stabili, a-şi avea sălaşul; a da adăpost, a fi găzduit.
Sta, verb Sinonime:
a se opri, a rămâne locului, a poposi, a conteni, a înceta; a nu munci, a se întrerupe, a nu funcţiona, a staţiona, a stagna; a trăi, a vieţui, a locui, a şedea, a fi situat; (popular) a fi, a exista, a se afla, a se petrece, a avea loc; a fi fixat, a atârna; (figurat) a consta, a se limita, a se reduce la; a fi gata să, a fi pe punctul de a, a fi cât pe ce să.
Suflet, substantiv neutru Sinonime:
conştiinţă, minte, caracter, simţire; omenie, bunătate; curaj, îndrăzneală; viaţă, suflu, inimă; persoană, om, ins, locuitor; suflare, respiraţie.
Şedea, verb Sinonime:
a lua loc, a se aşeza, a poposi, a zăbovi; a fi în repaus, a se odihni, a fi inactiv, a se opri; a sta, a se găsi, a locui; a-i veni bine, a i se potrivi.
Vatră, substantiv feminin Sinonime:
cuptor, sobă; locuinţă, cămin, casă, aşezământ.
Vieţui, verb Sinonime:
a exista, a trăi; a locui, a şedea, a convieţui.
Viola, verb Sinonime:
a nesocoti, a nu respecta; a călca, a încălca; a silui, a necinsti; a pângări, a profana; a forţa, a deschide (o locuinţă).
Rezident, substantiv masculin
Sinonime:
locuitor, locatar, ocupant; (medic rezident) absolvent medicinist care îşi perfecţionează practica în spital.
Apartament, substantiv
Sinonime:
cameră, casă, domiciliu, garsonieră, locuință, proprietate, rezidență, studio, (învechit) odaie.
Ermitaj, substantiv
Sinonime:
locuința unui ermit; loc retras.
Cortel, substantiv
Sinonime:
adăpost, aşezare, casă, cămin, domiciliu, locuinţă, sălaş; umbrelă.
Covru, substantiv
Sinonime:
bârlog, cuib, culcuş, sălaş, vizuină; (figurat) locuință primitivă, colibă.
Cuib, substantiv
Sinonime:
vizuină, cuibar; (agricultură) muşuroi; maia, adăpost, aşezare, casă, cămin, domiciliu, locuinţă, sălaş.
Cuibar, substantiv
Sinonime:
cuib, (figurat) culcuș, sălaș, locuință.
Domiciliere, substantiv
Sinonime:
locuire, şedere.
Lăcaș, substantiv
Sinonime:
locaș, leagăn, locuinţă; (lăcaş de cult) bazilică, biserică, capelă, casă de rugăciune, casă de întâlnire, catedrală, geamie, moschee, pagodă, panteon, sanctuar, sinagogă, templu, zigurat.
Sălaşnă, substantiv
Sinonime:
adăpost, aşezare, casă, cămin, domiciliu, locuinţă, sălaş.
Sălăşi, verb
Sinonime:
a adăposti, a domicilia, a fi, a găzdui, a locui, a mânea, a primi, a sta, a şedea, a trage, a trăi, a vieţui.
Sălăşluinţă, substantiv
Sinonime:
adăpost, aşezare, casă, cămin, domiciliu, locuinţă, sălaş, trai, viaţă, vieţuire.
Sălăşluire, substantiv
Sinonime:
adăpost, aşezare, casă, cămin, cătun, domiciliu, fixare, găzduire, instalare, locuinţă, locuire, mânere, ospitalitate, popas, poposire, primire, rămânere, sat, sălaş, stabilire, ședere, trai, viaţă, vieţuire.
Sălăşluitor, substantiv
Sinonime:
locuitor.
Sălăşui, verb
Sinonime:
a adăposti, a aşeza, a domicilia, a fi, a fixa, a găzdui, a instala, a locui, a mânea, a opri, a primi, a sta, a stabili, a statornici, a şedea, a trage, a trăi, a vieţui.
Habitație, substantiv
Sinonime:
abitație, drept la locuire (într-o casă care aparține altuia).
Puculi, verb
Sinonime:
a sta, a locui.
Populos, adjectiv
Sinonime:
locuit, populat.
Demenaja, verb
Sinonime:
a (se) muta, a demobila, a schimba o locuință, a transporta mobila dintr-o locuință.
Depopula, verb
Sinonime:
a defrișa, a despăduri, a evacua, a vida, a-și pierde locuitorii, (variantă) a despopula.
Conlocui, verb
Sinonime:
(învechit) a coabita, a conviețui, a locui împreună.
Învecina, verb
Sinonime:
a avea un hotar comun, a deveni vecin, a locui în vecinătate, a se face megieș, a se mărgini, a sta alături; (învechit și regional) a se hotărî, a se hotărnici, a se megieși; (învechit) a se răzeși, a se răzi, a se răzori, a se sinorisi, a se țărmuri.
Șezământ, substantiv (învechit)
Sinonime:
adăpost, așezare, casă, cămin, domiciliu, locuință, oprire, popas, reședință, sălaș, sediment, sediu, ședere.
Şedere, substantiv
Sinonime:
adăpost, adunare, așezare, casă, cămin, demnitate, domiciliu, inactivitate, inacțiune, inerție, întrunire, lenevie, lipsă de activitate, locuință, locuire, neactivitate, oprire, pasivitate, poziție, rang, reședință, reuniune, sălaș, sediu, stat, ședință, treaptă, (învechit) catismă.
Poporime, substantiv (învechit)
Sinonime:
gloată, mulțime, norod, plebe, popor, populație, prostime, vulg, (învechit) populațiune, (plural) locuitori.
Poporos, adjectiv (învechit)
Sinonime:
cu populație multă, locuit, populat.
Squatteriza, verb
Sinonime:
a ocupa ilegal o locuință (nefolosită).
Vietnic, adjectiv (învechit)
Sinonime:
locuitor, stătător.
Sobă, substantiv
Sinonime:
bucătărie, cameră, încăpere, locuință, odaie; cuptor, (regional) cameniță, mașină, plat, ploatăn, șparhat, șpoier, șpor, șporhei.
Studio, substantiv
Sinonime:
atelier, cabinet, cameră, divan, garsonieră, mică locuință independentă, platou, sală-studio.
Poporaţie, substantiv (învechit)
Sinonime:
gloată, locuitori, mulțime, popor, populație, (variantă) poporațiune.
Trăitor, adjectiv
Sinonime:
durător, locuitor, viețuitor, viu, (învechit) petrecător.
Lăbădui, verb (regional)
Sinonime:
a exista, a fi, a hoinări, a locui, a trăi, a viețui.
Slum, substantiv
Sinonime:
(englezism) bidonvil, bidonville, mică locuință mizerabilă.
Cvartir, substantiv
Sinonime:
cantonament, (învechit și regional) cartier, (învechit) cuartir, (învechit) fartir, (regional) gazdă, (regional) locuință provizorie.
Mutare, substantiv
Sinonime:
abatere, așezare, casă, cămin, clătinare, clintire, demenajare, deplasare, deviație, deviere, domiciliu, îndepărtare, înlocuire, metamorfozare, metamorfoză, mișcare, modificare, mutat, mutație, pășune, permutare, permutație, pornire, prefacere, preschimbare, sălaș, schimb, schimbare, strămutare, strămutat, târlă, transfer, transferare, urnire, (învechit și regional) clătire, (învechit) adăpost, (învechit) emigrare, (învechit) exil, (învechit) locuință, (învechit) mutațiune, (învechit) ridicare, (învechit) schimbătură, (învechit) transformare, (învechit; la figurat) moarte, (regional) arșiță, (regional) imaș, (regional) mutătură, (regional) stână, (regional) suhat.
Rezidare, substantiv
Sinonime:
constare, (învechit) locuire.
Serai, substantiv (turcism învechit)
Sinonime:
cămară, curte, gineceu, hambar, harem, palat, staul, (învechit) divan-serai, (învechit) locuință, (învechit) sarai, (învechit) serail, (regional) grajd, (regional) șopron, (regional) șură.
Vecui, verb (popular)
Sinonime:
a conviețui, a dura, a locui, a trăi, a viețui, (învechit și popular) a văcui, (învechit) a dăinui, (Oltenia) a fi vreme rea.
Acioală, substantiv (regional)
Sinonime:
adăpost, casă, copertină, locuință, refugiu, șopron, (regional) aciuaș.
Aședzământ, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
așezare, așezământ, casă, gospodărie, locuință stabilă.
Viețuielnic, adjectiv (învechit)
Sinonime:
locuit, vital, vivace.
Hălăduință, substantiv (învechit)
Sinonime:
adăpost, evadare, hălăduire, lăcaș, locuință, sălaș.
