Legiuit, adjectiv (învechit și popular)
Sinonime:
legal, legiferat, legitim, (învechit) îndreptățit, (învechit) justificat.
Legiuitiv, adjectiv (învechit)
Sinonime:
legislativ, legiuitor; (putere legiuitivă) putere legislativă.
Legal (legală), adjectiv
Sinonime:
admis, conform legii, drept, edictal, îngăduit, legiuit, normal, permis.
Obligatoriu (obligatorie), adjectiv
Sinonime:
constrângător, imperios, impus, indispensabil, inevitabil, legiuit, neapărat, necesar, obligațional, (regional) obligator, (regional) obligător, (regional) obligătoriu.
Oficial (oficială), adjectiv Sinonime:
legal, legiuit; oficios.
Parlament, substantiv neutru
Sinonime:
adunare, cameră, congres, corp legislativ, dietă, dumă, knesset, knesseth, legislativ, legislator, legiuitor, medjlis, organ legislativ, putere legislativă, seim, senat, sfat.
Parlamentar (parlamentară), adjectiv
Sinonime:
ceremonios, constituțional, legislativ, legiuitor, protocolar, reprezentativ.
Prăvilaş, substantiv (învechit)
Sinonime:
jurist, legiuitor, (învechit) pravilist.
Legiferator, adjectiv
Sinonime:
justițiar, legiferant, legislativ, legiuitor.
Legifer, adjectiv
Sinonime:
legiferator, legislator, legiuitor.
Nomotetis, substantiv (grecism învechit)
Sinonime:
legiuitor, (Atena antică) nomotet.
Legislator, substantiv
Sinonime:
dătător de legi, legislativ, legiuitor, nomotet, parlament, putere legislativă, (variantă) (învechit) leghislator.
Legiferat, adjectiv
Sinonime:
legal, legalizat, reglementat, (învechit) legiuit. Legiferat, substantiv
Sinonime:
legiferare.
