Lega, verb Sinonime:
a înnoda, a îmbina, a uni, a împreuna; a broşa, a cartona; a pansa, a obloji, a bandaja; a înlănţui, a încătuşa, a fereca, a fixa, a ţintui, a imobiliza; (reflexiv) a se obliga, a se îndatora, a se angaja.
Legal (legală), adjectiv
Sinonime:
admis, conform legii, drept, edictal, îngăduit, legiuit, normal, permis.
Legalemente, adverb (învechit)
Sinonime:
legalmente.
Legalism, substantiv
Sinonime:
legalitate, formalism, juridism.
Legalist, substantiv
Sinonime:
formalist, rigorist.
Legalitate, substantiv
Sinonime:
legalism, legitimitate, putere, valabilitate, valoare, (învechit) tărie.
Legaliza, verb Sinonime:
a autentifica, a adeveri, a întări, a confirma, a certifica.
Legalizăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
legalizare, (învechit) legalizație.
Legalizare, substantiv
Sinonime:
autentificare, confirmare, consfințire, întărire, legiferare, oficializare, reglementare, titularizare, (învechit) legiuire.
Legalizat, adjectiv
Sinonime:
autentificat, consfințit, întărit, oficializat, (învechit și regional) autenticat.
Legalizație, substantiv (învechit)
Sinonime:
legalizare, (variantă) legalizațiune, (variantă) legalizăciune.
Legalizațiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
legalizare, (învechit) legalizație.
Legalmente, adverb
Sinonime:
legal, (învechit) judecătorește, (învechit) pravilnicește.
Legalminte, adverb (învechit)
Sinonime:
legalmente.
Legalnic, adjectiv (învechit)
Sinonime:
legal. Legalnic, substantiv
Sinonime:
legist.
Legământ, substantiv neutru Sinonime:
obligaţie, angajament, îndatorire; învoială, înţelegere, acord, convenţie, pact.
Legăna, verb Sinonime:
a se balansa, a se clătina, a oscila; (reflexiv) a se amăgi, a se lăsa dus.
Legănare, substantiv
Sinonime:
balansare, bălăbănire, clătinare, legănătură.
Legănaş, substantiv
Sinonime:
(popular) legănel, legănuţ.
Legănat (legănată), adjectiv Sinonime:
tărăgănat, lent.
Legănător, adjectiv
Sinonime:
adormitor, clătinător, odihnitor, (figurat) liniștitor.
Legănătură, substantiv
Sinonime:
legănare.
Legănel, substantiv
Sinonime:
leagăn, legănaș, legănior, legănuș, legănuț.
Legănuţ, substantiv
Sinonime:
legănaș, legănel, legănior, legănuș.
Legare, substantiv
Sinonime:
acostare, agasare, ancorare, arăcire, armonizare, atașare, bandajare, broșare, capturare, cartonare, cercuială, cercuire, cercuit, conectare, corelare, cuplare, enervare, ferecare, fixare, imobilizare, interrelaționare, îmbrobodire, încastrare, închegare, înfrățire, îngroșare, înhămare, înjugare, înnădire, înnodare, înțepenire, învârtoșare, legat, obligare, pansare, pansat, persecutare, plictisire, priponire, racordare, raportare, relație de prietenie, sâcâire, schingiuire, solidificare, strângere, strâns, supărare, suturare, torturare, țintuire, unire, zădărâre, (figurat) împiedicare, (figurat; învechit) întemnițare, (figurat; învechit) robie, (învechit) alegare, (învechit) anulare, (învechit) fermecare, (învechit) încleiere, (învechit) oprire, (învechit) priponeală, (legare de glie) înrobire, (popular) chezășire, (popular) interdicție, (popular) întărire, (popular) oblojire, (popular) oblojit, (rar) cartonaj, (rar) înnodătură, (regional) compactare.
Legat (legată), adjectiv Sinonime:
angajat, obligat, îndatorat; zdravăn, vânjos, voinic, spătos, solid; închegat, consistent, întărit, îngroşat.
Legaţie, substantiv feminin Sinonime:
reprezentanţă, oficiu diplomatic.
Legațiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
legație.
Legato, adverb (muzică) Sinonime:
continuu.
Legătoare, substantiv
Sinonime:
bandaj, basma, cravată, faşă, fular, legătură, pansament, tifon.
Legătorie, substantiv
Sinonime:
cartonaj, scorţitorie, (Transilvania) compactorie.
Legătui, verb (popular)
Sinonime:
a (se) angaja, a (se) îndatora, a (se) lega, a (se) obliga, a cădea de acord, a se compromite, a se fixa, a se încheia, a se înțelege, a se stabili (pace), a se uni, (învechit) a legădui.
Legătuială, substantiv (popular)
Sinonime:
acord, alianță, angajament, condiție, înțelegere, învoială, obligație, pact, (variantă) legădueală.
Legătuință, substantiv
Sinonime:
angajament, angajare, învoială, laț, legătură, obligație, pact, tratat, unire.
Legătură, substantiv feminin
Sinonime:
acord, angajament, aranjament, armură, bandaj, basma, boccea, coardă, combinație, comunicație, contact, contract, convenție, cravată, descântec, farmec, faşă, frânghie, funie, împreunare, îndatorire, înlănțuire, înţelegere, învoială, învoire, lanţ, legământ, legătoare, magie, mănunchi, nex, obligație, pact, pansament, raport, referință, relaţie, sarcină, sfoară, testemel, tifon, tranzacție, unire, unitate, vrajă, vrăjitorie, (grecism învechit) schesis, (livresc) contingență, (rar) snop, (rar) suită, (regional) smoc, (filozofie) (legătură universală) interdependență, (fizică) (legătură conductivă) legătură galvanică; (chimie) (legătură covalentă) covalență, (legătură de hidrogen) punte de hidrogen, (legătură electrovalentă) electrovalență, (legătură heteropolară) electrovalență, (legătură homeopolară) covalență, (legătură ionică) electrovalență.
Legăturică, substantiv
Sinonime:
bocceluţă, legătură (mică), legăturiță.
Lege, substantiv feminin
Sinonime:
acțiune, autoritate, canon, cartă, cauză, cod, condamnare, confesiune, constituție, consuetudine, credinţă, cult, cutumă, datină, decizie, decret, dispoziţie, drept, dreptate, echitate, fel, hotărâre, judecată, justiție, normă, obicei, obiceiul pământului, obligaţie, ordin, ordonanță, osândă, pedeapsă, precept divin, proces, putere, rânduială, regulament, regulă, religie, rezoluție, rit, sentință, statut, tipic, tradiţie, tribunal, uz, uzanță, verdict, (învechit și popular) ucaz, (învechit) codice, (învechit) edict, (învechit) firman, (învechit) legiuire, (învechit) pravilă, (învechit) reglement, (învechit) testament; (lege logică) expresie validă, tautologie, teză logică.
Legelnic, adjectiv (învechit)
Sinonime:
legal, (învechit) legalnic.
Legendă, substantiv
Sinonime:
alegorie, anecdotă, apolog, basm, deviză, epigraf, epitaf, exergă, explicație, fabliau, fabulă, ficțiune, folclor, indicație, inscripție, istorie, legendar, minologhion, mit, mitologie, parabolă, poveste, povestioară, povestire, precizare, saga, sinaxar.
Legendar (legendară), adjectiv Sinonime:
din poveşti, faimos, proverbial, fantastic, extraordinar.
Leghitimălui, verb (învechit)
Sinonime:
a se legitima.
Leghitimație, substantiv (învechit)
Sinonime:
legitimație.
Leghitimist, adjectiv și substantiv (învechit)
Sinonime:
legitimist.
Leghitimitală, substantiv (învechit)
Sinonime:
legitimitate.
Legifer, adjectiv
Sinonime:
legiferator, legislator, legiuitor.
Legifera, verb
Sinonime:
a codifica, a decreta, a edicta, a legaliza, a promulga, a reglementa, (învechit) a legiui.
Legiferare, substantiv
Sinonime:
legalizare, legiferat, reglementare, (învechit) legiuire, (învechit) nomotemisire, (rar) lege.
Legiferat, adjectiv
Sinonime:
legal, legalizat, reglementat, (învechit) legiuit. Legiferat, substantiv
Sinonime:
legiferare.
Legiferator, adjectiv
Sinonime:
justițiar, legiferant, legislativ, legiuitor.
Legiferi, verb
Sinonime:
a legifera.
Abilitate (abilități), substantiv feminin
Sinonime:
agilitate, ușurință, îndemânare, pricepere, destoinicie, iscusinţă, dibăcie, ingeniozitate, virtuozitate; (la plural) deprinderi, obiceiuri, șmecherii, șiretlicuri; (termen juridic) aptitudine legală, delegație, împuternicire, mandat, procură.
Abuz, substantiv neutru Sinonime:
exces, exagerare, necumpătare, ilegalitate, injustiție, abatere, încălcare a legii.
Alia, verb Sinonime:
a se uni, a se întovărăşi, a se solidariza; a împreuna, a amesteca (prin topire), a pune la un loc, a fuziona, a (se) lega.
Ataşa, verb Sinonime:
a alătura, a anexa, a alipi, a adăuga, a lega, a lipi, a adera, a agrafa, a asocia, a cupla, a înlănțui, a fixa.
Atesta, verb Sinonime:
a dovedi, a confirma, a demonstra, a pune în evidenţă, a certifica, a adeveri, a proba, a autentifica, a legaliza, a semna.
Atârna, verb Sinonime:
a agăţa, a anina, a suspenda; (figurat) a depinde, a fi subordonat, a fi legat de (ceva sau de cineva); a cântări, a apăsa; a spânzura.
Autoriza, verb Sinonime:
a da dreptul, a permite, a delega, a împuternici, a însărcina, a acorda, a aproba, a legitima, a omologa.
Balans, substantiv neutru Sinonime:
balansare, oscilare, legănare, pendulare, oscilaţie, fluctuație; ruliu, tangaj.
Bală, substantiv feminin (popular)
Sinonime:
balaur, dihanie, fiară, lighioană, monstru, vietate; (figurat; despre femeie) desfrânată, scroafă. Bală, substantiv (învechit)
Sinonime:
balot, legătură, pachet, (variantă) bal. Bălă, substantiv (regional)
Sinonime:
iubită, lele, țărancă.
Balot, substantiv neutru Sinonime:
pachet, bagaj; boccea, legătură.
Bandaj, substantiv neutru Sinonime:
bandă, faşă, pansament, fâşie, legătură, atelă.
Bandaja, verb Sinonime:
a pansa, a lega.
Banderolă, substantiv feminin Sinonime:
fâşie, bandă, legătură.
Bandit, substantiv masculin
Sinonime:
apaș, asasin, bucanier, camorrist, canalie, criminal, delincvent, escroc, filibustier, forban, gangster, hoț, mafios, mafiot, mizerabil, nelegiuit, nemernic, om în afara legii, pirat, răufăcător, scelerat, tâlhar, terorist, ticălos, yakuza, (familiar) afurisit, (franțuzism) brigand, (învechit) fur, (învechit) războinic, (regional) furător, (regional) robalău, (Transilvania) lotru.
Bascula, verb Sinonime:
a (se) balansa, a oscila, a (se) legăna, a pendula; a deversa, a revărsa, a vărsa. Basculă, substantiv
Sinonime:
decimal, zecimal, (Transilvania) cântar, (Transilvania şi Banat) majă.
Bălăbăneală, adjectiv Sinonime:
legănare, balansare, pendulare, clătinare, oscilare, bălăngăială, bălăngăneală, bălălăială, bănănăială.
Bănănăi, verb
Sinonime:
a se bălăbăni, a se clătina, a se legăna, a se mișca într-o parte și într-alta, a umbla șovăind.
Binecuvântat (binecuvântată), adjectiv Sinonime:
blagoslovit, sfinţit, preamărit; întemeiat, îndreptăţit, legitim; (figurat) înzestrat, talentat, dotat.
Bâţâi, verb Sinonime:
a da din mâini şi din picioare, a se agita, a se legăna, a se mișca de colo-colo, a umbla de colo-colo.
Boboti, verb (regional)
Sinonime:
a (se) face flacără, a arde (trosnind), a dudui, a pâlpâi, a se congestiona, a se inflama, a se irita, a se obrinti, a se tumefia, (despre apă) a se umfla, (despre grâu) a lega, (figurat) a se înfuria.
Boccea, substantiv feminin (popular) Sinonime:
pachet, bagaj, greutate, legătură.
Branșa, verb Sinonime:
a racorda, a face un branşament, a face legătura, a conecta, a uni. Branșă, substantiv feminin Sinonime:
meserie, profesiune, ocupaţie, îndeletnicire, funcţie, slujbă; ramură, domeniu, sector de activitate, disciplină, specialitate, secțiune; aripă; ramificație.
Branşament, substantiv neutru Sinonime:
racordare, legătură, conectare, contact, unire, joncțiune, cuplare.
Broşa, verb Sinonime:
a lega, a cartona, a compacta; a lipi la un loc. Broșă, substantiv
Sinonime:
broșetă, tijă; bijuterie; agrafă.
Canonic (canonică), adjectiv
Sinonime:
autentic, canonial, conform, convenabil, dogmatic, în spirit religios, legitim, normativ, obligatoriu, ortodox, regulamentar; (drept canonic) drept bisericesc.
Capăt (capete), substantiv neutru
Sinonime:
punct final, margine, extremitate, limită, cap, terminaţie; fragment, rămăşiţă, bucată; (capete de lege, locuțiune) articole.
Cartona, verb
Sinonime:
a broșa, a lega, (învechit) a mucăvi, (rar) a scorți, (Transilvania) a compacta.
Călca, verb Sinonime:
a pune piciorul, a păşi, a merge, a străbate, a cutreiera, a colinda, a bate un drum, a bătători; a strivi, a zdrobi, a nimici, a distruge; (figurat) a nu respecta (o hotărâre), a nesocoti, a trece peste legi, a încălca; a veni, a se abate, a vizita. Calca, verb
Sinonime:
calchia.
Cetlui, verb (popular) Sinonime:
a lega strâns, a imobiliza.
Cimenta, verb Sinonime:
a lega, a consolida, a întări, a face solid.
Ciuguli, verb
Sinonime:
a (se) certa, a ascuți prost (un obiect), a ciupi, a culege de ici și de acolo, a lăsa urme, a legumi, a mânca puţin, a se drăgosti, a se giugiuli, a se mângâia, a spicui, (popular) a piguli, (regional; figurat) a (se) săruta, (variantă) a ciogoli, (variantă) a ciumeli, (variantă) a ciumuli.
Clandestin (clandestină), adjectiv Sinonime:
ilegal, nepermis, interzis, în afara legii.
Clăti, verb Sinonime:
a clătina, a mişca, a legăna, a urni, a pune în mişcare, a clinti, a zgudui, a cutremura, a zdruncina; a limpezi rufele.
Clătina, verb Sinonime:
a clăti, a mişca, a legăna, a face să oscileze; a şovăi, a se împletici, a se împiedica.
Coardă, substantiv feminin
Sinonime:
strună; (popular) vână, nervi, muşchi, tendon, ligament; (popular) curmei; (tehnică) sfoară; (prin Moldova şi Oltenia) săgeată; (tehnică) arc, (regional) crac, punte; (regional) coadă, rână; (tehnică) (regional) apărătoare, ceatlău, gânj, lambă, legătură, prăjină; braţ; (botanică) viţă, lăstar de viţă de vie; (anatomie) (coardă dorsală) notocordă; crucea dinapoi, spadă; (coarda-ielelor) silnic.
Cod, substantiv
Sinonime:
(termen juridic) codice, condică, pravilă, culegere (de legi), codex; cifru, limbaj secret, convenţie; (ihtiologie) moruă, (învechit, în Transilvania) ştocfiş.
Codi, verb
Sinonime:
a da înapoi, a ezita, a pregeta, a se coi, a se feri, a se îndoi, a sta la îndoială, a șovăi, (figurat) a oscila, (învechit și figurat) a se atârna, (învechit și figurat) a se cumpăni, (învechit și figurat) a se legăna, (învechit și popular) a lenevi, (învechit și popular) a pierde vremea, (învechit) a lipsi, (învechit) a se cruța, (Moldova) a se cioșmoli, (prin Oltenia) a se scârciumi, (regional) a se îngăima, (regional) a se nedumeri, (regional) a tântăvi.
Codifica, verb
Sinonime:
a coda, a face legi, a legifera, a legiui, a normaliza, a raționaliza, a reglementa, a reuni într-un cod, a sistematiza, a stabili legi.
Coerent (coerentă), adjectiv Sinonime:
logic, închegat, legat, desluşit, inteligibil, ordonat.
Coeziune, substantiv feminin Sinonime:
(figurat) legătură, unitate, solidaritate, interdependenţă.
Comandament, substantiv neutru
Sinonime:
autoritate, organ de comandă, organ de conducere, putere, stat-major, ștab; canon, cerință, comandă, decalog, exigență, imperativ, intimare, lege, necesitate, nevoie, normă, obligație, ordin, poruncă, precept, pretenție, regulă, trebuință, ucaz, ultimat, ultimatum.
Combina, verb
Sinonime:
a amesteca, a aranja, a asambla, a asocia, a asorta, a calcula, a chibzui, a comasa, a dispune, a fuziona, a îmbina, a împreuna, a îngrămădi, a lega, a organiza, a plămădi, a plănui, a plăsmui, a potrivi, a prepara, a pune la cale, a pune la un loc, a reprezenta în minte, a reuni, a uni într-o anumită ordine, a urzi.
Combinaţie, substantiv feminin
Sinonime:
acord, amalgam, amestec, aranjament, asociere, calcul, combinare, compus, contract, convenție, corp compus, gând, idee, intenție, îmbinare, împreunare, îngemănare, întâlnire de dragoste, înțelegere, învoială, învoire, legământ, manevră, melanj, mixtură, pact, plan, proiect, reunire, sinteză, socoteală, tranzacție, unire, (argou) șustă, (învechit și popular) legătură, (învechit) așezământ, (învechit) cuvânt, (învechit) simfonie, (învechit) sulf, (învechit) șart, (popular) târg, (popular) tocmeală, (popular) tocmire, (prin Muntenia) prinsoare, (variantă) combinațiune.
Compacta, verb
Sinonime:
a lega cărţi, a broşa, a cartona; a tasa.
Comunicare, substantiv feminin Sinonime:
ştire, înștiințare, veste, comunicat; relaţie; legătură; conferinţă, comunicare, relatare.
Comunicaţie, substantiv feminin
Sinonime:
adresă, anunț, aviz, comunicare, comunicat, contact, corespondență, difuziune, informație, legătură, mesaj, raport, relaţie, știre, (comunicații de masă) mass-media, (învechit) comunicațiune.
Condică, substantiv feminin
Sinonime:
caiet, catastif, registru, (rar) carte, (învechit şi regional) metrică, protocol, (învechit) caid, defter, izvod, opis, tartaj, terfelog, (turcism învechit) tefter; cod, codex, culegere de legi; dicţionar, lexicon, vocabular.
Conecta, verb Sinonime:
a face legătura, a lega, a racorda, a branşa.
Conexa, verb Sinonime:
a uni, a reuni, a grupa, a alătura, a face legătura.
Conexiune, substantiv feminin
Sinonime:
legătură, relaţie, raport, conexitate; (conexiune inversă) feedback, retroacţiune, aferentaţie inversă; conectare.
Consfinți, verb
Sinonime:
a stabili, a legifera, a hotărî, a decide, a consacra, a fixa, a statornici, (învechit) a sfinţi; (termen juridic) a confirma, a întări, a ratifica, a sancţiona, a valida, (învechit) a sacra; a legaliza.
Contact, substantiv neutru
Sinonime:
atingere, contingenţă, familiaritate, intimitate, joncțiune, legătură, raport, relaţie, tangență.
Contingenţă, substantiv feminin Sinonime:
atingere, contact, tangenţă, relaţie, legătură. Contingenta, verb
Sinonime:
a controla, a fixa, a limita, a măsura, a plafona, a raționa, a reglementa, a repartiza, a restrânge.
Copertă, substantiv feminin
Sinonime:
scoarţă, înveliş, învelitoare, (învechit şi regional) tartaj, (regional) tablă; plic. Coperta, verb
Sinonime:
a înzestra cu copertă, a lega.
Corelaţie, substantiv feminin
Sinonime:
afinitate, concordanță, conexiune, corespondență, dependență (reciprocă), interdependență, înlănțuire, legătură, raport, reciprocitate, relaţie, sincronism, (învechit) corelațiune, (livresc) consecuție, (rar) conexitate.
Cumpăni, verb Sinonime:
a cântări, a echilibra; a se clătina, a se legăna, a-şi găsi echilibrul; (figurat) a chibzui, a judeca, a analiza, a socoti; (figurat) a şovăi, a oscila, a ezita.
Cupla, verb Sinonime:
a uni, a lega, a ataşa; a face legătura.
Curmat (curmată), adjectiv Sinonime:
legat, strâns, strangulat; oprit, întrerupt, suprimat.
Cuvânt, substantiv neutru
Sinonime:
vorbă, zicere, spusă, trigramă; cuvântare, discurs, conferinţă; promisiune, făgăduială; punct de vedere, opinie, părere; (figurat) motiv, raţiune, cauză; veste, informaţie, zvon, termen, (livresc) verb, vocabulă, (regional) boace, grai, limbă, parolă, vorbire, voroavă; (cuvânt imitativ) onomatopee; (la plural) text; cazanie, intervenţie; (cuvânt introductiv) introducere; (cuvânt înainte) prefaţă; afirmaţie, angajament, glas, pretext; acord, aranjament, combinaţie, considerent, contract, convenţie, înţelegere, învoială, învoire, legământ, mobil, pact, pricină, prilej, ştire, temei, tranzacţie.
Datină, substantiv feminin
Sinonime:
tradiţie, obicei, uzanţă, rânduiala; regulă, tipic, lege, fel, uz, (învechit şi popular) rând, (popular) dată, (învechit şi regional) pomană, (regional) orândă, (Transilvania) sucă, (prin Banat) zacon, (învechit) pravilă, predanie, şart, tocmeală, (turcism învechit) adat; cutumă.
Decreta, verb
Sinonime:
a ordona, a dispune, a decide, a hotărî, (învechit) a lega, a proclama.
Degusta, verb
Sinonime:
a gusta, a încerca, a pregusta, a savura, (rar) a legumi.
Delincvent, substantiv masculin
Sinonime:
bandit, călcător de legi, infractor, stelionatar, vinovat, (variantă) delicvent.
Deroga, verb Sinonime:
a se abate, a face excepţie, a nu respecta o lege.
Dietă, substantiv feminin Sinonime:
regim; adunare legislativă.
Disparat (disparată), adjectiv
Sinonime:
răzleţ, desperecheat, izolat, descompletat, stingher, lipsit de legătură, lipsit de armonie, lipsit de simetrie.
Dispune, verb
Sinonime:
a alege cu fermitate, a aranja, a așeza, a avea (la dispoziție), a bate, a birui, a clasa, a clasifica, a comanda, a da dispoziții, a decide, a decreta, a deveni vesel, a distribui, a fi în voie bună, a fixa, a grupa, a hotărî, a împărți, a întocmi, a întrece, a învinge, a orândui, a ordona, a organiza, a petrece, a porunci, a poseda, a potrivi, a pune, a râde, a rândui, a repartiza, a se amuza, a se bucura, a se desfăta, a se distra, a se folosi după bunul plac, a se înveseli, a se veseli, a sistematiza, a stabili, a statornici, a stipula, (învechit) a conduce, (învechit) a dispoza, (învechit) a dispozarisi, (învechit) a drege, (învechit) a învăța, (învechit) a judeca, (învechit) a lega, (învechit) a libovi, (învechit) a poveli, (învechit) a se distrage, (învechit) a se eglendisi, (învechit) a tocmi, (popular) a chiti, (popular) a soroci, (prin Banat și Transilvania) a priti, (rar) a prescrie.
Document, substantiv neutru
Sinonime:
act, înscris, atestat; (învechit) zapis, hrisov, uric; hârtie, legitimaţie; confirmare, copie, dosar, fișier, manuscris, protocol, text.
Doică, substantiv feminin
Sinonime:
bonă, dădacă, guvernantă, îngrijitoare de copii, nursă, (învechit) daică, (învechit) legănătoare, (învechit) nutrice, (Moldova şi Bucovina) mancă; (termen de politețe) lele, țață.
Dreptate, substantiv feminin
Sinonime:
echitate, justiţie, (învechit) lege, justeţe, adevăr; acţiune, cauză, judecată, proces.
Emite, verb Sinonime:
a lansa, a prezenta, a enunţa, a exprima, a expune, a formula, a relata; a scoate, a elabora, a publica (un act oficial, un decret, o lege); a răspândi, a împrăştia, a emana, a exala, a secreta, a produce (gaze, vapori).
Epic (epică), adjectiv Sinonime:
narativ; (figurat) legendar, din poveşti.
Epitaf, substantiv neutru
Sinonime:
inscripţie funerară, epigraf, exergă, legendă, graffiti; aer.
Ezita, verb
Sinonime:
a sta la îndoială, a şovăi, a se codi, a pregeta, a fi nehotărât, (învechit şi regional) a se îndoi, (regional) a se îngăima, a se nedumeri, a se tântăvi, (Moldova) a se cioşmoli, (prin Oltenia) a se scârciumi, (învechit) a se cruţa, a lipsi, (figurat) a oscila, (învechit, figurat) a se atârna, a se cumpăni, a se legăna, a aștepta, a șovăi, a tergiversa, a tărăgăna.
Fabulos (fabuloasă), adjectiv Sinonime:
legendar, mitic, din poveşti; foarte mare, exagerat, extraordinar, grozav, nemaipomenit, fantastic, de necrezut, gigantic, enorm, minunat.
Faimos (faimoasă), adjectiv
Sinonime:
renumit, vestit, celebru, foarte cunoscut, reputat, ilustru, strălucit, consacrat, legendar.
Fantastic (fantastică), adjectiv
Sinonime:
închipuit, ireal, imaginar; neobişnuit, bizar, ciudat, straniu, minunat, extraordinar, fabulos, nemaipomenit, de necrezut, fantasmagoric, plăsmuit, legendar, miraculos, mitic, supranatural, (învechit) surnatural, nerealizabil.
Fantomatic (fantomatică), adjectiv
Sinonime:
fantastic, fictiv, himeric, imaginar, legendar, mitic, ireal, inexistent, aparent, închipuit, spectral; (figurat) vag, neprecis.
Făgădui, verb
Sinonime:
a promite, a se angaja, a se obliga, a se lega, a adăposti, a găzdui, a jura, a primi.
Făgăduială, substantiv feminin
Sinonime:
angajament, asigurare, cuvânt, făgăduinţă, legământ, promisiune, vorbă, (astăzi rar) parolă, (învechit și regional) juruită, (învechit) făgădueală, (învechit) promitere, (învechit) sfătuit, (Moldova) juruință, (regional) făgadă, (Transilvania) făgădaș, (turcism învechit) bacalâm.
Fărădelege, substantiv feminin
Sinonime:
abjecție, crimă, ignominie, infamie, josnicie, mârșăvie, mișelie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloșie, turpitudine, (astăzi rar) scelerație, (figurat) murdărie, (învechit) bazaconie, (învechit) blestemăciune, (învechit) fără de lege, (învechit) fără-de-lege, (învechit) fărăleage, (învechit) făr'delege, (învechit) nebunie, (învechit) necurat, (învechit) necurăție, (învechit) necurățire, (învechit) păgânătate, (învechit) păgânie, (învechit) sacrilegiu, (învechit) verigășie, (popular și familiar) parșivenie, (popular) becisnicie, (popular) blestemăție, (popular) scârnăvie, (popular) spurcăciune, (regional) mârșăvenie, (variantă) fărdelege. Fărădelege, adjectiv
Sinonime:
abject, infam, josnic, mârşav, mişel, mişelesc, mizerabil, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ruşinos, scelerat, ticălos, (învechit) criminal, (învechit) necredincios, (învechit) păcătos.
Flirta, verb
Sinonime:
a avea o legătură de dragoste ușoară și nestatornică, a cocheta, a fi în flirt, a susține o conversație ușuratică.
Flutura, verb
Sinonime:
a (se) mişca, a se legăna în vânt; a scutura, a agita, a clătina, a fâlfâi, (învechit şi regional) a pălăi, a pălălăi, (regional) a mătăhăi, a mătălăi.
Frunzări, verb
Sinonime:
a răsfoi, a citi în fugă, a citi superficial, a cerceta sumar, a foileta; a legumi, a ciuguli.
Glorios (glorioasă), adjectiv
Sinonime:
biruitor, celebru, distins, eclatant, faimos, falnic, ilustru, învingător, legendar, mărit, memorabil, preamărit, preaslăvit, renumit, reputat, slăvit, splendid, victorios, vitejesc.
Gurmand (gurmandă), adjectiv
Sinonime:
amator de mâncăruri bune, gurmet, lacom, mâncăcios, mâncău, pofticios, (învechit) legumăreţ, (cu rol de substantiv) gastronom.
Ilegal (ilegală), adjectiv
Sinonime:
abuziv, anticonstituțional, clandestin, conspirativ, contra legii, extralegal, fraudulos, ilegitim, ilicit, incorect, interzis, neadmis de lege, necinstit, necorect, nelegal, nelegitim, neonest, nepermis, oneros, oprit, prohibit, secret, subversiv, (argotic) matrapazlâcos, (figurat) murdar, (figurat) necurat, (figurat) subteran, (învechit) subrepticiu.
Impotent (impotentă), adjectiv
Sinonime:
emasculat, estropiat, fără putere, inapt, incapabil, infirm, invalid, lipsit de vigoare, necapabil, neputincios, prăpădit, slăbănog, (argotic) iască, (familiar) șontorog, (popular) becisnic, (popular) legat, (variantă) imputent. Impotent, substantiv
Sinonime:
eunuc, infirm, invalid, (argotic) batal, (argotic) bleg, (popular) becisnic, (regional) pârjac.
Istoric (istorică), adjectiv Sinonime:
vechi, din trecut, de legendă; real, just, adevărat; valoros, însemnat, remarcabil, excepţional.
Împiedica, verb Sinonime:
a se poticni, a se izbi; a opri, a îngrădi, a bara; (figurat) a lega, a priponi.
Închega, verb Sinonime:
a se întări, a se solidifica, a se coagula; a se uni, a se cimenta, a se împreuna, a se lega, a se consolida; a se înfiinţa, a se forma, a se contura, a se ivi, a se înjgheba, a se naște, a se întrupa.
Încinge, verb Sinonime:
a se înfierbânta, a se sufoca, a se încălzi; a se strica, a se altera; a se lega, a se înfăşura, a se strânge, a se înconjura.
Îndreptar, substantiv neutru Sinonime:
călăuză, ghid, îndrumător; normă, regulă, lege, canon.
Îngroșa, verb
Sinonime:
a crește, a prinde consistență, a scădea, a se dezvolta, a se închega, a se îndesi, a se înmulți, a se învârtoșa, a se lega, a se mări, a se umfla, a spori, (figurat) a sublinia o idee, (învechit și popular) a însărcina, (învechit) a se grăbi, (variantă) a (se) îngroși.
Înlănţui, verb Sinonime:
a pune în lanţuri, a încătuşa, a lega; a subjuga, a fermeca, a captiva.
Înnădit (înnădită), adjectiv Sinonime:
înnodat, sudat, cusut, împreunat, legat.
Înnoda, verb Sinonime:
a împreuna, a înnădi, a uni, a înjgheba, a lega.
Întări, verb Sinonime:
a fortifica, a baricada; a întrema, a înzdrăveni; a consolida, a fixa, a ţintui; a confirma, a adeveri, a certifica, a legaliza.
Învoială, substantiv feminin
Sinonime:
acord, angajament, angajare, aprobare, aranjament, asentiment, aviz, combinație, condiție, consimţământ, consimțire, contract, convenţie, împăcare, încuviințare, îngăduință, îngăduire, înţelegere, învoire, legământ, pact, permisie, permisiune, tranzacție, voie, voință, vorbă, vrere, (argou) șustă, (învechit și popular) legătură, (învechit și regional) poslușanie, (învechit și regional) slobozenie, (învechit) așezământ, (învechit) concesie, (învechit) concurs, (învechit) cuvânt, (învechit) pozvol, (învechit) sfat, (învechit) simfonie, (învechit) sulf, (învechit) șart, (învechit) volnicie, (Moldova și Bucovina) pozvolenie, (popular) târg, (popular) tocmeală, (popular) tocmire, (prin Banat) pogoadă, (prin Muntenia) prinsoare, (prin Oltenia și Banat) pogodeală, (regional) tocmă.
Joncţiune, substantiv feminin Sinonime:
legătură, împreunare, unire, racord, contact.
