Just (justă), adjectiv
Sinonime: drept, corect, aşa cum trebuie; adevărat, întemeiat, echitabil, imparţial, obiectiv, cinstit.  Justeță, substantiv
Sinonime: justețe, adevăr, dreptate, precizie, exactitate.  Justeţe, substantiv feminin
Sinonime: dreptate, corectitudine, echitate, nepărtinire, imparţialitate, probitate, obiectivitate.  Justifica, verb
Sinonime: a îndreptăţi, a motiva; a se dezvinovăţi, a se disculpa, a da explicaţii, a explica.  Justificabil (justificabilă), adjectiv
Sinonime: comprehensibil, explicabil, just, motivabil, remisibil, scuzabil, sustenabil, tolerabil, (învechit) defendabil.  Justificare, substantiv feminin
Sinonime: îndreptăţire, motivare; dezvinovăţire, explicare, disculpare, dovedire; motiv, temei, raţiune.  Justificaţie, substantiv
Sinonime: apărare, apologie, argument, demonstrație, explicație, justificare, scuză, (variantă) justificațiune.  Justificațiune, substantiv
Sinonime: apărare, apologie, argument, demonstrație, explicație, justificare, justificație, rezon, scuzare.  Justificativ (justificativă), adjectiv
Sinonime: doveditor, justificator, probator, (învechit) mărturisitor, descărcător.  Justificator, adjectiv
Sinonime: disculpant, justificativ, legitimant.  Justiția, verb
Sinonime: a executa.  Justiţiabil, substantiv
Sinonime: parte.  Justițiar, substantiv
Sinonime: inchizitor, judecător, jurat, magistrat, pretor, răzbunător, (învechit) jude.  Justiţie, substantiv feminin
Sinonime: echitate, dreptate.  

---

Adevărat (adevărată), adjectiv
Sinonime: real, netăgăduit, incontestabil, indiscutabil, nefalsificat, veridic, verosimil, corect, just, drept, întemeiat, autentic, sigur.  Alibi, substantiv neutru
Sinonime: (figurat) scuză, justificare.  Argumenta, verb
Sinonime: a dovedi, a demonstra, a susţine, a întări, a justifica (o teză, o opinie).  Chema, verb
Sinonime: a invita, a pofti (să vină), a convoca, (învechit, în Transilvania şi Banat) a conchema, a solicita, a provoca; a cita, a acţiona, a evoca, a supranumi, a se numi, a avea numele, (popular) a-i spune, a-i zice, (învechit) a se porecli; a se spune, a se zice, (învechit) a se pomeni; a striga, a ţipa, a urla, a zbiera; a deferi justiţiei.  Corect (corectă), adjectiv
Sinonime: cumsecade, onest, cinstit, loial, de bună credinţă, de caracter, ireproşabil; adevărat, just, drept, întemeiat.  Cură, substantiv feminin
Sinonime: tratament, îngrijire, dietă.

Cura, verb
Sinonime: a apăra, a căuta, a curăţa, a defrişa, a despăduri, a dezghioca, a dezvinovăţi, a disculpa, a distruge, a îngriji, a justifica, a nimici, a potopi, a prăpădi, a scuza, a sfărâma, a trata, a zdrobi, a zvânta.  Decont, substantiv neutru
Sinonime: justificare, răspundere, socoteală; decontare.  Demonstraţie, substantiv feminin
Sinonime: defilare, manifestare, manifestație, miting, protestație; argument, argumentare, deducție, dovedire, exhibiţie, explicație, inducție, justificație, probă, silogism, teoremă; (variantă) demonstrațiune.  Dezvinovăţi, verb
Sinonime: a (se) disculpa, a (se) scuza, a (se) justifica, a (se) apăra, a se dezincrimina, (rar) a (se) dezvinui, (învechit şi regional) a (se) cura, (învechit) a (se) îndreptăţi, a (se) mântui.  Dezvinui, verb
Sinonime: a (se) dezvinovăţi, a (se) apăra, a (se) disculpa, a (se) justifica, a (se) scuza.  Discerne, verb
Sinonime: a aprecia la justa valoare, a delimita, a deosebi, a desluși, a desprinde, a diferenția, a discerna, a discrimina, a distinge, a judeca limpede, a raționa cu pătrundere și precizie, (Banat, Transilvania și Maramureș) a deschilini, (figurat) a cerne, (învechit și popular) a osebi.  Drept (dreaptă), adjectiv
Sinonime: orizontal, plan, neted, direct, (livresc) rectiliniu, (popular) oblu, vertical, erect, abrupt, neaplecat, ţeapăn, plat, şes, (regional) şesos, (Oltenia şi Banat) polejnic, (învechit) tins, tocmai, (figurat) ras, şters; imparţial, neparţial, nepărtinitor, obiectiv, (învechit) nefăţărit, adevărat, echitabil, just, îndreptăţit, cinstit, integru, cumsecade, moral, curat, corect.  Dreptate, substantiv feminin
Sinonime: echitate, justiţie, (învechit) lege, justeţe, adevăr; acţiune, cauză, judecată, proces.  Echitabil (echitabilă), adjectiv
Sinonime: just, drept, nepărtinitor, cinstit, adevărat, corect, imparţial, obiectiv.  Echitate, substantiv feminin
Sinonime: dreptate, justeţe, justiţie, nepărtinire, corectitudine, obiectivitate.  Exact (exactă), adjectiv
Sinonime: conform, întocmai, concordant, tocmai; corect, precis, adevărat, drept, just, fidel, fix, punctual, riguros.  Explica, verb
Sinonime: a lămuri, a desluşi, a clarifica, a limpezi; a informa, a îndruma, a orienta, a ghida; a (se) justifica, a motiva, a se dezvinovăţi, a se disculpa, a da explicaţii; a expune, a preda (o lecţie), a rezolva, a glosa, a demonstra, a analiza, a înţelege.  Explicabil (explicabilă), adjectiv
Sinonime: justificabil, motivabil, de înţeles, accesibil, comprehensibil, definisabil, inteligibil.  Explicaţie, substantiv feminin
Sinonime: lămurire, clarificare, desluşire, limpezire; informaţie, îndrumare, orientare, explicare; justificare, motivare, motiv, pricină, cauză; expunere, predare, explicare (a unei lecţii, a unei teme).  Fidel (fidelă), adjectiv
Sinonime: adept, adorator, creștin, statornic, devotat, credincios, discipol, fervent, practicant, prozelit; constant, corect, onest, cinstit, just, loial, sincer; literal, exact, precis, sigur, neîndoielnic, veritabil; nestrămutat, (livresc) leal, (regional) slugarnic, (învechit) smerit.  Istoric (istorică), adjectiv
Sinonime: vechi, din trecut, de legendă; real, just, adevărat; valoros, însemnat, remarcabil, excepţional.  Îndreptăţi, verb
Sinonime: a justifica, a autoriza, a da dreptul.  Judicios (judicioasă), adjectiv
Sinonime: bine gândit, chibzuit, potrivit, cu bun simţ, cu discernământ, just.  Lege, substantiv feminin
Sinonime: acțiune, autoritate, canon, cartă, cauză, cod, condamnare, confesiune, constituție, consuetudine, credinţă, cult, cutumă, datină, decizie, decret, dispoziţie, drept, dreptate, echitate, fel, hotărâre, judecată, justiție, normă, obicei, obiceiul pământului, obligaţie, ordin, ordonanță, osândă, pedeapsă, precept divin, proces, putere, rânduială, regulament, regulă, religie, rezoluție, rit, sentință, statut, tipic, tradiţie, tribunal, uz, uzanță, verdict, (învechit și popular) ucaz, (învechit) codice, (învechit) edict, (învechit) firman, (învechit) legiuire, (învechit) pravilă, (învechit) reglement, (învechit) testament; (lege logică) expresie validă, tautologie, teză logică.  Legitim (legitimă), adjectiv
Sinonime: legal, just, drept, echitabil, îndreptăţit.  Legitima, verb
Sinonime: a justifica, a îndreptăţi, a identifica, a recunoaște, a stabili adevărul.  Motiva, verb
Sinonime: a justifica, a îndreptăţi, a susţine, a argumenta.  Nepărtinire, substantiv feminin
Sinonime: dreptate, echitate, imparţialitate, justeţe, lipsă de părtinire, obiectivitate, (ieșit din uz) obiectivism, (rar) neparțialitate.  Nepărtinitor (nepărtinitoare), adjectiv
Sinonime: imparţial, drept, obiectiv, echitabil, just.  Noimă, substantiv feminin
Sinonime: accepție, bun-simț, cauză, coerență, considerent, conținut, îndreptățire, însemnare, înțeles (adânc), justificare, logică, menire, mobil, motiv, motivare, motivație, obiectiv, pricină, prilej, rațiune, rol, rost, scop, semnificaţie, sens, simbol, șir, tâlc, temei, ţel, țintă, valoare.  Obiectiv (obiectivă), adjectiv
Sinonime: nepărtinitor, imparţial, drept, just.  Pozitiv (pozitivă), adjectiv
Sinonime: just, valoros, real, adevărat; realist, practic.  Precizie, substantiv feminin
Sinonime: acuratețe, exactitate, exactitudine, fidelitate, justețe, rigoare, rigurozitate, siguranță, (învechit) preciziune, (învechit) prețizie, (învechit) scumpătate.  Raţiune, substantiv feminin
Sinonime: minte, gândire, judecată, inteligenţă; temei, motiv, cauză, justificare, îndreptăţire, rezon.  Rezon, substantiv neutru (rar)
Sinonime: motiv, temei, raţiune, judecată; îndreptăţire, justificare.  Scuza, verb
Sinonime: a prezenta scuze, a se dezvinovăţi, a se justifica, a motiva; a ierta, a scuti, a trece cu vederea.

Scuză, substantiv feminin
Sinonime: dezvinovăţire, justificare, motivare; părere de rău.  Temeinicie, substantiv feminin
Sinonime: justețe, maturitate, seriozitate, soliditate, statornicie, tărie, trăinicie.  Valid (validă), adjectiv
Sinonime: sănătos, zdravăn, voinic, apt; bun, just, valabil.  Motivat (motivată), adjectiv
Sinonime: justificat, fundamentat, legitimat, stimulat.  Adevăr, substantiv
Sinonime: real, realitate, veridicitate, veracitate, (învechit) veritate; autenticitate, exactitate, exactitudine, justeţe.  Apologetic, adjectiv
Sinonime: defensiv, ditirambic, elogios, justificativ, laudativ, (învechit) panegiric.  Apologie, substantiv
Sinonime: apărare, apologetism, ditiramb, elogiu, glorificare, justificație, panegiric, pledoarie, (învechit) defensă.  Autenticitate, substantiv
Sinonime: adevăr, autorizare, certitudine, exactitate, exactitudine, garantare, istoricitate, justețe, legalizare, omologare, originalitate, realitate, siguranță, valabilitate, veracitate, veridicitate, veritate, (rar) validitate.  Cancelar, substantiv
Sinonime: (variante învechite) canțelar, canțălar; (în Germania și Austria) șeful guvernului; (titlu acordat în politică sau justiție) consul, gardă.  Demonstrat, adjectiv
Sinonime: atestat, certificat, constatat, dovedit, calculat, justificat, stabilit.  Descărcător, adjectiv
Sinonime: despovărător, justificativ, ușurător.

Descărcător, substantiv
Sinonime: docher, hamal, porter.  Sustenabil, adjectiv
Sinonime: acceptabil, durabil, justificabil, plauzibil, posibil, suportabil, viabil.  Exactitudine, substantiv
Sinonime: adevăr, asiduitate, exactitate, fidelitate, grijă, justeță, minuție, minuțiozitate, precizie, punctualitate, regularitate, rigoare, scrupul, seriozitate, veracitate.  Dezvinovăţire, substantiv
Sinonime: disculpare, justificare, scuză, (rar) dezvinuire, scuzare.  Dezvinovăţit, adjectiv
Sinonime: disculpat, justificat, (rar) scuzat.