Just (justă), adjectiv
Sinonime: drept, corect, aşa cum trebuie; adevărat, întemeiat, echitabil, imparţial, obiectiv, cinstit.  Justeță, substantiv
Sinonime: justețe, adevăr, dreptate, precizie, exactitate.  Justeţe, substantiv feminin
Sinonime: dreptate, corectitudine, echitate, nepărtinire, imparţialitate, probitate, obiectivitate.  Justifica, verb
Sinonime: a îndreptăţi, a motiva; a se dezvinovăţi, a se disculpa, a da explicaţii, a explica.  Justificabil (justificabilă), adjectiv
Sinonime: motivabil, explicabil.  Justificare, substantiv feminin
Sinonime: îndreptăţire, motivare; dezvinovăţire, explicare, disculpare, dovedire; motiv, temei, raţiune.  Justificaţie, substantiv
Sinonime: apărare, apologie, argument, demonstrație, explicație, justificare, scuză, (variantă) justificațiune.  Justificațiune, substantiv
Sinonime: apărare, apologie, argument, demonstrație, explicație, justificare, justificație, rezon, scuzare.  Justificativ (justificativă), adjectiv
Sinonime: doveditor, justificator, probator, (învechit) mărturisitor, descărcător.  Justificator, adjectiv
Sinonime: disculpant, justificativ, legitimant.  Justiția, verb
Sinonime: a executa.  Justiţiabil, substantiv
Sinonime: parte.  Justițiar, substantiv
Sinonime: inchizitor, judecător, jurat, magistrat, pretor, răzbunător, (învechit) jude.  Justiţie, substantiv feminin
Sinonime: echitate, dreptate.  

---

Adevărat (adevărată), adjectiv
Sinonime: real, netăgăduit, incontestabil, indiscutabil, nefalsificat, veridic, verosimil, corect, just, drept, întemeiat, autentic, sigur.  Alibi, substantiv neutru
Sinonime: (figurat) scuză, justificare.  Argumenta, verb
Sinonime: a dovedi, a demonstra, a susţine, a întări, a justifica (o teză, o opinie).  Chema, verb
Sinonime: a invita, a pofti (să vină), a convoca, (învechit, în Transilvania şi Banat) a conchema, a solicita, a provoca; a cita, a acţiona, a evoca, a supranumi, a se numi, a avea numele, (popular) a-i spune, a-i zice, (învechit) a se porecli; a se spune, a se zice, (învechit) a se pomeni; a striga, a ţipa, a urla, a zbiera; a deferi justiţiei.  Corect (corectă), adjectiv
Sinonime: cumsecade, onest, cinstit, loial, de bună credinţă, de caracter, ireproşabil; adevărat, just, drept, întemeiat.  Cură, substantiv feminin
Sinonime: tratament, îngrijire, dietă.

Cura, verb
Sinonime: a apăra, a căuta, a curăţa, a defrişa, a despăduri, a dezghioca, a dezvinovăţi, a disculpa, a distruge, a îngriji, a justifica, a nimici, a potopi, a prăpădi, a scuza, a sfărâma, a trata, a zdrobi, a zvânta.  Decont, substantiv neutru
Sinonime: justificare, răspundere, socoteală; decontare.  Demonstraţie, substantiv feminin
Sinonime: defilare, manifestare, manifestație, miting, protestație; argument, argumentare, deducție, dovedire, exhibiţie, explicație, inducție, justificație, probă, silogism, teoremă; (variantă) demonstrațiune.  Dezvinovăţi, verb
Sinonime: a (se) disculpa, a (se) scuza, a (se) justifica, a (se) apăra, a se dezincrimina, (rar) a (se) dezvinui, (învechit şi regional) a (se) cura, (învechit) a (se) îndreptăţi, a (se) mântui.  Dezvinui, verb
Sinonime: a (se) dezvinovăţi, a (se) apăra, a (se) disculpa, a (se) justifica, a (se) scuza.  Drept (dreaptă), adjectiv
Sinonime: orizontal, plan, neted, direct, (livresc) rectiliniu, (popular) oblu, vertical, erect, abrupt, neaplecat, ţeapăn, plat, şes, (regional) şesos, (Oltenia şi Banat) polejnic, (învechit) tins, tocmai, (figurat) ras, şters; imparţial, neparţial, nepărtinitor, obiectiv, (învechit) nefăţărit, adevărat, echitabil, just, îndreptăţit, cinstit, integru, cumsecade, moral, curat, corect.  Dreptate, substantiv feminin
Sinonime: echitate, justiţie, (învechit) lege, justeţe, adevăr; acţiune, cauză, judecată, proces.  Echitabil (echitabilă), adjectiv
Sinonime: just, drept, nepărtinitor, cinstit, adevărat, corect, imparţial, obiectiv.  Echitate, substantiv feminin
Sinonime: dreptate, justeţe, justiţie, nepărtinire, corectitudine, obiectivitate.  Exact (exactă), adjectiv
Sinonime: conform, întocmai, concordant, tocmai; corect, precis, adevărat, drept, just, fidel, fix, punctual, riguros.  Explica, verb
Sinonime: a lămuri, a desluşi, a clarifica, a limpezi; a informa, a îndruma, a orienta, a ghida; a (se) justifica, a motiva, a se dezvinovăţi, a se disculpa, a da explicaţii; a expune, a preda (o lecţie), a rezolva, a glosa, a demonstra, a analiza, a înţelege.  Explicabil (explicabilă), adjectiv
Sinonime: justificabil, motivabil, de înţeles, accesibil, comprehensibil, definisabil, inteligibil.  Explicaţie, substantiv feminin
Sinonime: lămurire, clarificare, desluşire, limpezire; informaţie, îndrumare, orientare, explicare; justificare, motivare, motiv, pricină, cauză; expunere, predare, explicare (a unei lecţii, a unei teme).  Fidel (fidelă), adjectiv
Sinonime: adept, adorator, creștin, statornic, devotat, credincios, discipol, fervent, practicant, prozelit; constant, corect, onest, cinstit, just, loial, sincer; literal, exact, precis, sigur, neîndoielnic, veritabil; nestrămutat, (livresc) leal, (regional) slugarnic, (învechit) smerit.  Istoric (istorică), adjectiv
Sinonime: vechi, din trecut, de legendă; real, just, adevărat; valoros, însemnat, remarcabil, excepţional.  Îndreptăţi, verb
Sinonime: a justifica, a autoriza, a da dreptul.  Judicios (judicioasă), adjectiv
Sinonime: bine gândit, chibzuit, potrivit, cu bun simţ, cu discernământ, just.  Legitim (legitimă), adjectiv
Sinonime: legal, just, drept, echitabil, îndreptăţit.  Legitima, verb
Sinonime: a justifica, a îndreptăţi, a identifica, a recunoaște, a stabili adevărul.  Motiva, verb
Sinonime: a justifica, a îndreptăţi, a susţine, a argumenta.  Nepărtinire, substantiv feminin
Sinonime: imparţialitate, obiectivitate, dreptate, echitate, justeţe.  Nepărtinitor (nepărtinitoare), adjectiv
Sinonime: imparţial, drept, obiectiv, echitabil, just.  Noimă, substantiv feminin
Sinonime: accepție, bun-simț, cauză, coerență, considerent, conținut, îndreptățire, însemnare, înțeles (adânc), justificare, logică, menire, mobil, motiv, motivare, motivație, obiectiv, pricină, prilej, rațiune, rol, rost, scop, semnificaţie, sens, simbol, șir, tâlc, temei, ţel, țintă, valoare.  Obiectiv (obiectivă), adjectiv
Sinonime: nepărtinitor, imparţial, drept, just.  Pozitiv (pozitivă), adjectiv
Sinonime: just, valoros, real, adevărat; realist, practic.  Raţiune, substantiv feminin
Sinonime: minte, gândire, judecată, inteligenţă; temei, motiv, cauză, justificare, îndreptăţire, rezon.  Rezon, substantiv neutru (rar)
Sinonime: motiv, temei, raţiune, judecată; îndreptăţire, justificare.  Scuza, verb
Sinonime: a prezenta scuze, a se dezvinovăţi, a se justifica, a motiva; a ierta, a scuti, a trece cu vederea.

Scuză, substantiv feminin
Sinonime: dezvinovăţire, justificare, motivare; părere de rău.  Temeinicie, substantiv feminin
Sinonime: justețe, maturitate, seriozitate, soliditate, statornicie, tărie, trăinicie.  Valid (validă), adjectiv
Sinonime: sănătos, zdravăn, voinic, apt; bun, just, valabil.  Motivat (motivată), adjectiv
Sinonime: justificat, fundamentat, legitimat, stimulat.  Adevăr, substantiv
Sinonime: real, realitate, veridicitate, veracitate, (învechit) veritate; autenticitate, exactitate, exactitudine, justeţe.  Cancelar, substantiv
Sinonime: (variante învechite) canțelar, canțălar; (în Germania și Austria) șeful guvernului; (titlu acordat în politică sau justiție) consul, gardă.  Demonstrat, adjectiv
Sinonime: atestat, certificat, constatat, dovedit, calculat, justificat, stabilit.  Descărcător, adjectiv
Sinonime: care provoacă descărcarea; care eliberează de răspundere, justificativ.  Sustenabil, adjectiv
Sinonime: acceptabil, durabil, justificabil, plauzibil, posibil, suportabil, viabil.  Exactitudine, substantiv
Sinonime: adevăr, asiduitate, exactitate, fidelitate, grijă, justeță, minuție, minuțiozitate, precizie, punctualitate, regularitate, rigoare, scrupul, seriozitate, veracitate.  Dezvinovăţire, substantiv
Sinonime: disculpare, justificare, scuză, (rar) dezvinuire, scuzare.  Dezvinovăţit, adjectiv
Sinonime: disculpat, justificat, (rar) scuzat.  Dezvinuire, substantiv
Sinonime: apărare, dezvinovăţire, disculpare, justificare, scuză.  Disculpa, verb
Sinonime: a (se) dezvinovăţi, a (se) justifica, a face să se disculpe, a dezvinui, a scoate din culpă, a recunoaște ca fiind nevinovat, a-și demonstra nevinovăția, a absolvi, a achita, a inocenta, a pardona.  Doveditor, adjectiv
Sinonime: justificativ.  Drept, adverb
Sinonime: aţă, direct, perpendicular, vertical, (învechit) prost, ţeapăn; adevărat, just, corect; chiar, exact, întocmai, precis, tocmai, (popular) oblu, taman, (învechit şi regional) prisne, (prin Oltenia) tam, (învechit, în Transilvania) acurat, (popular, figurat) curat.

Drept, substantiv
Sinonime: jurisprudenţă, (învechit şi popular, la plural) legile, (învechit) drit; calitate, împuternicire, privilegiu; (drept de preferință) prioritate; (drept de reproducere) (englezism) copyright.

Drept, prepoziție
Sinonime: lângă, de, în față, alături de, pentru, ca, în calitate de, în loc de; (drept care) așadar, prin urmare, deci.  Exactitate, substantiv
Sinonime: adevăr, justeţe, exactitudine, fidelitate, punctualitate, rigurozitate, precizie, (livresc) acurateţe.  Explicare, substantiv
Sinonime: explicație, lămurire, demonstrare, analizare, justificare.