Just (justă), adjectiv Sinonime:
drept, corect, aşa cum trebuie; adevărat, întemeiat, echitabil, imparţial, obiectiv, cinstit.
Justeță, substantiv
Sinonime:
justețe, adevăr, dreptate, precizie, exactitate.
Justeţe, substantiv feminin Sinonime:
dreptate, corectitudine, echitate, nepărtinire, imparţialitate, probitate, obiectivitate.
Justifica, verb Sinonime:
a îndreptăţi, a motiva; a se dezvinovăţi, a se disculpa, a da explicaţii, a explica.
Justificabil (justificabilă), adjectiv
Sinonime:
comprehensibil, explicabil, just, motivabil, remisibil, scuzabil, sustenabil, tolerabil, (învechit) defendabil.
Justificare, substantiv feminin Sinonime:
îndreptăţire, motivare; dezvinovăţire, explicare, disculpare, dovedire; motiv, temei, raţiune.
Justificaţie, substantiv
Sinonime:
apărare, apologie, argument, demonstrație, explicație, justificare, scuză, (variantă) justificațiune.
Justificațiune, substantiv
Sinonime:
apărare, apologie, argument, demonstrație, explicație, justificare, justificație, rezon, scuzare.
Justificativ (justificativă), adjectiv
Sinonime:
doveditor, justificator, probator, (învechit) mărturisitor, descărcător.
Justificator, adjectiv
Sinonime:
disculpant, justificativ, legitimant.
Justiția, verb
Sinonime:
a executa.
Justiţiabil, substantiv
Sinonime:
parte.
Justițiar, substantiv
Sinonime:
inchizitor, judecător, jurat, magistrat, pretor, răzbunător, (învechit) jude.
Justiţie, substantiv feminin Sinonime:
echitate, dreptate.
Adevărat (adevărată), adjectiv Sinonime:
real, netăgăduit, incontestabil, indiscutabil, nefalsificat, veridic, verosimil, corect, just, drept, întemeiat, autentic, sigur.
Alibi, substantiv neutru Sinonime:
(figurat) scuză, justificare.
Argumenta, verb Sinonime:
a dovedi, a demonstra, a susţine, a întări, a justifica (o teză, o opinie).
Chema, verb
Sinonime:
a invita, a pofti (să vină), a convoca, (învechit, în Transilvania şi Banat) a conchema, a solicita, a provoca; a cita, a acţiona, a evoca, a supranumi, a se numi, a avea numele, (popular) a-i spune, a-i zice, (învechit) a se porecli; a se spune, a se zice, (învechit) a se pomeni; a striga, a ţipa, a urla, a zbiera; a deferi justiţiei.
Corect (corectă), adjectiv Sinonime:
cumsecade, onest, cinstit, loial, de bună credinţă, de caracter, ireproşabil; adevărat, just, drept, întemeiat.
Cură, substantiv feminin Sinonime:
tratament, îngrijire, dietă. Cura, verb
Sinonime:
a apăra, a căuta, a curăţa, a defrişa, a despăduri, a dezghioca, a dezvinovăţi, a disculpa, a distruge, a îngriji, a justifica, a nimici, a potopi, a prăpădi, a scuza, a sfărâma, a trata, a zdrobi, a zvânta.
Cuvios, adjectiv
Sinonime:
credincios, cucernic, cuviincios, decent, evlavios, inteligent, milostiv, omenos, pios, politicos, preacredincios, religios, sfânt, smerit, (franțuzism) devot, (în limbajul bisericesc) drept, (învechit și regional) smernic, (învechit) asemănător, (învechit) bine-credincios, (învechit) blagocestiv, (învechit) distins, (învechit) frumos, (învechit) înțelept, (învechit) just, (învechit) motivat, (învechit) pietos, (învechit) postnic, (învechit) potrivit, (învechit) pravoslavnic, (învechit) preapodobit, (învechit) preapodobnic, (învechit) râvnitor, (învechit) respectuos, (învechit) suficient, (variantă) (învechit) cuvinios, (variantă) (învechit) cuvinos. Cuvios, substantiv
Sinonime:
călugăr, cucernic, reverend, sfânt.
Decont, substantiv neutru
Sinonime:
justificare, răspundere, socoteală; decontare.
Demonstraţie, substantiv feminin
Sinonime:
defilare, manifestare, manifestație, miting, protestație; argument, argumentare, deducție, dovedire, exhibiţie, explicație, inducție, justificație, probă, silogism, teoremă; (variantă) demonstrațiune.
Dezvinovăţi, verb
Sinonime:
a (se) disculpa, a (se) scuza, a (se) justifica, a (se) apăra, a se dezincrimina, (rar) a (se) dezvinui, (învechit şi regional) a (se) cura, (învechit) a (se) îndreptăţi, a (se) mântui.
Dezvinui, verb
Sinonime:
a (se) dezvinovăţi, a (se) apăra, a (se) disculpa, a (se) justifica, a (se) scuza.
Discerne, verb
Sinonime:
a aprecia la justa valoare, a delimita, a deosebi, a desluși, a desprinde, a diferenția, a discerna, a discrimina, a distinge, a judeca limpede, a raționa cu pătrundere și precizie, (Banat, Transilvania și Maramureș) a deschilini, (figurat) a cerne, (învechit și popular) a osebi.
Drept (dreaptă), adjectiv
Sinonime:
orizontal, plan, neted, direct, (livresc) rectiliniu, (popular) oblu, vertical, erect, abrupt, neaplecat, ţeapăn, plat, şes, (regional) şesos, (Oltenia şi Banat) polejnic, (învechit) tins, tocmai, (figurat) ras, şters; imparţial, neparţial, nepărtinitor, obiectiv, (învechit) nefăţărit, adevărat, echitabil, just, îndreptăţit, cinstit, integru, cumsecade, moral, curat, corect.
Dreptate, substantiv feminin
Sinonime:
echitate, justiţie, (învechit) lege, justeţe, adevăr; acţiune, cauză, judecată, proces.
Echitabil (echitabilă), adjectiv Sinonime:
just, drept, nepărtinitor, cinstit, adevărat, corect, imparţial, obiectiv.
Echitate, substantiv feminin Sinonime:
dreptate, justeţe, justiţie, nepărtinire, corectitudine, obiectivitate.
Exact (exactă), adjectiv
Sinonime:
conform, întocmai, concordant, tocmai; corect, precis, adevărat, drept, just, fidel, fix, punctual, riguros.
Explica, verb
Sinonime:
a lămuri, a desluşi, a clarifica, a limpezi; a informa, a îndruma, a orienta, a ghida; a (se) justifica, a motiva, a se dezvinovăţi, a se disculpa, a da explicaţii; a expune, a preda (o lecţie), a rezolva, a glosa, a demonstra, a analiza, a înţelege.
Explicabil (explicabilă), adjectiv
Sinonime:
justificabil, motivabil, de înţeles, accesibil, comprehensibil, definisabil, inteligibil.
Explicaţie, substantiv feminin Sinonime:
lămurire, clarificare, desluşire, limpezire; informaţie, îndrumare, orientare, explicare; justificare, motivare, motiv, pricină, cauză; expunere, predare, explicare (a unei lecţii, a unei teme).
Fidel (fidelă), adjectiv
Sinonime:
adept, adorator, creștin, statornic, devotat, credincios, discipol, fervent, practicant, prozelit; constant, corect, onest, cinstit, just, loial, sincer; literal, exact, precis, sigur, neîndoielnic, veritabil; nestrămutat, (livresc) leal, (regional) slugarnic, (învechit) smerit.
Istoric (istorică), adjectiv Sinonime:
vechi, din trecut, de legendă; real, just, adevărat; valoros, însemnat, remarcabil, excepţional.
Îndreptăţi, verb Sinonime:
a justifica, a autoriza, a da dreptul.
Judicios (judicioasă), adjectiv Sinonime:
bine gândit, chibzuit, potrivit, cu bun simţ, cu discernământ, just.
Lege, substantiv feminin
Sinonime:
acțiune, autoritate, canon, cartă, cauză, cod, condamnare, confesiune, constituție, consuetudine, credinţă, cult, cutumă, datină, decizie, decret, dispoziţie, drept, dreptate, echitate, fel, hotărâre, judecată, justiție, normă, obicei, obiceiul pământului, obligaţie, ordin, ordonanță, osândă, pedeapsă, precept divin, proces, putere, rânduială, regulament, regulă, religie, rezoluție, rit, sentință, statut, tipic, tradiţie, tribunal, uz, uzanță, verdict, (învechit și popular) ucaz, (învechit) codice, (învechit) edict, (învechit) firman, (învechit) legiuire, (învechit) pravilă, (învechit) reglement, (învechit) testament; (lege logică) expresie validă, tautologie, teză logică.
Legitim (legitimă), adjectiv Sinonime:
legal, just, drept, echitabil, îndreptăţit.
Legitima, verb Sinonime:
a justifica, a îndreptăţi, a identifica, a recunoaște, a stabili adevărul.
Motiva, verb Sinonime:
a justifica, a îndreptăţi, a susţine, a argumenta.
Nepărtinire, substantiv feminin
Sinonime:
dreptate, echitate, imparţialitate, justeţe, lipsă de părtinire, obiectivitate, (ieșit din uz) obiectivism, (rar) neparțialitate.
Nepărtinitor (nepărtinitoare), adjectiv
Sinonime:
drept, echitabil, imparțial, just, neparțial, obiectiv, (figurat) rece, (învechit) nefățărit.
Noimă, substantiv feminin
Sinonime:
accepție, bun-simț, cauză, coerență, considerent, conținut, îndreptățire, însemnare, înțeles (adânc), justificare, logică, menire, mobil, motiv, motivare, motivație, obiectiv, pricină, prilej, rațiune, rol, rost, scop, semnificaţie, sens, simbol, șir, tâlc, temei, ţel, țintă, valoare.
Obiectiv (obiectivă), adjectiv Sinonime:
nepărtinitor, imparţial, drept, just.
Pozitiv (pozitivă), adjectiv Sinonime:
just, valoros, real, adevărat; realist, practic.
Precizie, substantiv feminin
Sinonime:
acuratețe, exactitate, exactitudine, fidelitate, justețe, rigoare, rigurozitate, siguranță, (învechit) preciziune, (învechit) prețizie, (învechit) scumpătate.
Raţiune, substantiv feminin Sinonime:
minte, gândire, judecată, inteligenţă; temei, motiv, cauză, justificare, îndreptăţire, rezon.
Rezon, substantiv neutru (rar) Sinonime:
motiv, temei, raţiune, judecată; îndreptăţire, justificare.
Scuza, verb Sinonime:
a prezenta scuze, a se dezvinovăţi, a se justifica, a motiva; a ierta, a scuti, a trece cu vederea. Scuză, substantiv feminin Sinonime:
dezvinovăţire, justificare, motivare; părere de rău.
Temeinicie, substantiv feminin
Sinonime:
justețe, maturitate, seriozitate, soliditate, statornicie, tărie, trăinicie.
Valid (validă), adjectiv Sinonime:
sănătos, zdravăn, voinic, apt; bun, just, valabil.
Veracitate, substantiv feminin
Sinonime:
adevăr, autenticitate, exactitudine, fidelitate, justețe, realitate, sinceritate, veridicitate, veritate.
Motivat (motivată), adjectiv
Sinonime:
justificat, fundamentat, legitimat, stimulat.
Adevăr, substantiv
Sinonime:
real, realitate, veridicitate, veracitate, (învechit) veritate; autenticitate, exactitate, exactitudine, justeţe.
Apologetic, adjectiv
Sinonime:
defensiv, ditirambic, elogios, justificativ, laudativ, (învechit) panegiric.
Apologie, substantiv
Sinonime:
apărare, apologetism, ditiramb, elogiu, glorificare, justificație, panegiric, pledoarie, (învechit) defensă.
Autenticitate, substantiv
Sinonime:
adevăr, autorizare, certitudine, exactitate, exactitudine, garantare, istoricitate, justețe, legalizare, omologare, originalitate, realitate, siguranță, valabilitate, veracitate, veridicitate, veritate, (rar) validitate.
Cancelar, substantiv
Sinonime:
(variante învechite) canțelar, canțălar; (în Germania și Austria) șeful guvernului; (titlu acordat în politică sau justiție) consul, gardă.
Demonstrat, adjectiv
Sinonime:
atestat, certificat, constatat, dovedit, calculat, justificat, stabilit.
Descărcător, adjectiv
Sinonime:
degrevant, despovărător, justificativ, ușurător.
Descărcător, substantiv
Sinonime:
docher, hamal, porter.
Sustenabil, adjectiv
Sinonime:
acceptabil, durabil, justificabil, plauzibil, posibil, suportabil, viabil.
Exactitudine, substantiv
Sinonime:
adevăr, asiduitate, exactitate, fidelitate, grijă, justeță, minuție, minuțiozitate, precizie, punctualitate, regularitate, rigoare, scrupul, seriozitate, veracitate.