Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Just (justă)
Just (justă), adjectiv
Sinonime: drept, corect, aşa cum trebuie; adevărat, întemeiat, echitabil, imparţial, obiectiv, cinstit.  
Justeță
Justeță, substantiv
Sinonime: justețe, adevăr, dreptate, precizie, exactitate.  
Justeţe
Justeţe, substantiv feminin
Sinonime: dreptate, corectitudine, echitate, nepărtinire, imparţialitate, probitate, obiectivitate.  
Justifica
Justifica, verb
Sinonime: a îndreptăţi, a motiva; a se dezvinovăţi, a se disculpa, a da explicaţii, a explica.  
Justificabil (justificabilă)
Justificabil (justificabilă), adjectiv
Sinonime: motivabil, explicabil.  
Justificare
Justificare, substantiv feminin
Sinonime: îndreptăţire, motivare; dezvinovăţire, explicare, disculpare, dovedire; motiv, temei, raţiune.  
Justificaţie
Justificaţie, substantiv
Sinonime: apărare, apologie, argument, demonstrație, explicație, justificare, scuză, (variantă) justificațiune.  
Justificațiune
Justificațiune, substantiv
Sinonime: apărare, apologie, argument, demonstrație, explicație, justificare, justificație, rezon, scuzare.  
Justificativ (justificativă)
Justificativ (justificativă), adjectiv
Sinonime: doveditor, justificator, probator, (învechit) mărturisitor, descărcător.  
Justificator
Justificator, adjectiv
Sinonime: disculpant, justificativ, legitimant.  
Justiția
Justiția, verb
Sinonime: a executa.  
Justiţiabil
Justiţiabil, substantiv
Sinonime: parte.  
Justițiar
Justițiar, substantiv
Sinonime: inchizitor, judecător, jurat, magistrat, pretor, răzbunător, (învechit) jude.  
Justiţie
Justiţie, substantiv feminin
Sinonime: echitate, dreptate.  

Adevărat (adevărată)
Adevărat (adevărată), adjectiv
Sinonime: real, netăgăduit, incontestabil, indiscutabil, nefalsificat, veridic, verosimil, corect, just, drept, întemeiat, autentic, sigur.  
Alibi
Alibi, substantiv neutru
Sinonime: (figurat) scuză, justificare.  
Argumenta
Argumenta, verb
Sinonime: a dovedi, a demonstra, a susţine, a întări, a justifica (o teză, o opinie).  
Chema
Chema, verb
Sinonime: a invita, a pofti (să vină), a convoca, (învechit, în Transilvania şi Banat) a conchema, a solicita, a provoca; a cita, a acţiona, a evoca, a supranumi, a se numi, a avea numele, (popular) a-i spune, a-i zice, (învechit) a se porecli; a se spune, a se zice, (învechit) a se pomeni; a striga, a ţipa, a urla, a zbiera; a deferi justiţiei.  
Corect (corectă)
Corect (corectă), adjectiv
Sinonime: cumsecade, onest, cinstit, loial, de bună credinţă, de caracter, ireproşabil; adevărat, just, drept, întemeiat.  
Cură
Cură, substantiv feminin
Sinonime: tratament, îngrijire, dietă.

Cura, verb
Sinonime: a apăra, a căuta, a curăţa, a defrişa, a despăduri, a dezghioca, a dezvinovăţi, a disculpa, a distruge, a îngriji, a justifica, a nimici, a potopi, a prăpădi, a scuza, a sfărâma, a trata, a zdrobi, a zvânta.  
Decont
Decont, substantiv neutru
Sinonime: justificare, răspundere, socoteală; decontare.  
Demonstraţie
Demonstraţie, substantiv feminin
Sinonime: defilare, manifestare, manifestație, miting, protestație; argument, argumentare, deducție, dovedire, exhibiţie, explicație, inducție, justificație, probă, silogism, teoremă; (variantă) demonstrațiune.  
Dezvinovăţi
Dezvinovăţi, verb
Sinonime: a (se) disculpa, a (se) scuza, a (se) justifica, a (se) apăra, a se dezincrimina, (rar) a (se) dezvinui, (învechit şi regional) a (se) cura, (învechit) a (se) îndreptăţi, a (se) mântui.  
Dezvinui
Dezvinui, verb
Sinonime: a (se) dezvinovăţi, a (se) apăra, a (se) disculpa, a (se) justifica, a (se) scuza.  
Discerne
Discerne, verb
Sinonime: a aprecia la justa valoare, a delimita, a deosebi, a desluși, a desprinde, a diferenția, a discerna, a discrimina, a distinge, a judeca limpede, a raționa cu pătrundere și precizie, (Banat, Transilvania și Maramureș) a deschilini, (figurat) a cerne, (învechit și popular) a osebi.  
Drept (dreaptă)
Drept (dreaptă), adjectiv
Sinonime: orizontal, plan, neted, direct, (livresc) rectiliniu, (popular) oblu, vertical, erect, abrupt, neaplecat, ţeapăn, plat, şes, (regional) şesos, (Oltenia şi Banat) polejnic, (învechit) tins, tocmai, (figurat) ras, şters; imparţial, neparţial, nepărtinitor, obiectiv, (învechit) nefăţărit, adevărat, echitabil, just, îndreptăţit, cinstit, integru, cumsecade, moral, curat, corect.  
Dreptate
Dreptate, substantiv feminin
Sinonime: echitate, justiţie, (învechit) lege, justeţe, adevăr; acţiune, cauză, judecată, proces.  
Echitabil (echitabilă)
Echitabil (echitabilă), adjectiv
Sinonime: just, drept, nepărtinitor, cinstit, adevărat, corect, imparţial, obiectiv.  
Echitate
Echitate, substantiv feminin
Sinonime: dreptate, justeţe, justiţie, nepărtinire, corectitudine, obiectivitate.  
Exact (exactă)
Exact (exactă), adjectiv
Sinonime: conform, întocmai, concordant, tocmai; corect, precis, adevărat, drept, just, fidel, fix, punctual, riguros.  
Explica
Explica, verb
Sinonime: a lămuri, a desluşi, a clarifica, a limpezi; a informa, a îndruma, a orienta, a ghida; a (se) justifica, a motiva, a se dezvinovăţi, a se disculpa, a da explicaţii; a expune, a preda (o lecţie), a rezolva, a glosa, a demonstra, a analiza, a înţelege.  
Explicabil (explicabilă)
Explicabil (explicabilă), adjectiv
Sinonime: justificabil, motivabil, de înţeles, accesibil, comprehensibil, definisabil, inteligibil.  
Explicaţie
Explicaţie, substantiv feminin
Sinonime: lămurire, clarificare, desluşire, limpezire; informaţie, îndrumare, orientare, explicare; justificare, motivare, motiv, pricină, cauză; expunere, predare, explicare (a unei lecţii, a unei teme).  
Fidel (fidelă)
Fidel (fidelă), adjectiv
Sinonime: adept, adorator, creștin, statornic, devotat, credincios, discipol, fervent, practicant, prozelit; constant, corect, onest, cinstit, just, loial, sincer; literal, exact, precis, sigur, neîndoielnic, veritabil; nestrămutat, (livresc) leal, (regional) slugarnic, (învechit) smerit.  
Istoric (istorică)
Istoric (istorică), adjectiv
Sinonime: vechi, din trecut, de legendă; real, just, adevărat; valoros, însemnat, remarcabil, excepţional.  
Îndreptăţi
Îndreptăţi, verb
Sinonime: a justifica, a autoriza, a da dreptul.  
Judicios (judicioasă)
Judicios (judicioasă), adjectiv
Sinonime: bine gândit, chibzuit, potrivit, cu bun simţ, cu discernământ, just.  
Lege
Lege, substantiv feminin
Sinonime: acțiune, autoritate, canon, cartă, cauză, cod, condamnare, confesiune, constituție, consuetudine, credinţă, cult, cutumă, datină, decizie, decret, dispoziţie, drept, dreptate, echitate, fel, hotărâre, judecată, justiție, normă, obicei, obiceiul pământului, obligaţie, ordin, ordonanță, osândă, pedeapsă, precept divin, proces, putere, rânduială, regulament, regulă, religie, rezoluție, rit, sentință, statut, tipic, tradiţie, tribunal, uz, uzanță, verdict, (învechit și popular) ucaz, (învechit) codice, (învechit) edict, (învechit) firman, (învechit) legiuire, (învechit) pravilă, (învechit) reglement, (învechit) testament; (lege logică) expresie validă, tautologie, teză logică.  
Legitim (legitimă)
Legitim (legitimă), adjectiv
Sinonime: legal, just, drept, echitabil, îndreptăţit.  
Legitima
Legitima, verb
Sinonime: a justifica, a îndreptăţi, a identifica, a recunoaște, a stabili adevărul.  
Motiva
Motiva, verb
Sinonime: a justifica, a îndreptăţi, a susţine, a argumenta.  
Nepărtinire
Nepărtinire, substantiv feminin
Sinonime: dreptate, echitate, imparţialitate, justeţe, lipsă de părtinire, obiectivitate, (ieșit din uz) obiectivism, (rar) neparțialitate.  
Nepărtinitor (nepărtinitoare)
Nepărtinitor (nepărtinitoare), adjectiv
Sinonime: imparţial, drept, obiectiv, echitabil, just.  
Noimă
Noimă, substantiv feminin
Sinonime: accepție, bun-simț, cauză, coerență, considerent, conținut, îndreptățire, însemnare, înțeles (adânc), justificare, logică, menire, mobil, motiv, motivare, motivație, obiectiv, pricină, prilej, rațiune, rol, rost, scop, semnificaţie, sens, simbol, șir, tâlc, temei, ţel, țintă, valoare.  
Obiectiv (obiectivă)
Obiectiv (obiectivă), adjectiv
Sinonime: nepărtinitor, imparţial, drept, just.  
Pozitiv (pozitivă)
Pozitiv (pozitivă), adjectiv
Sinonime: just, valoros, real, adevărat; realist, practic.  
Precizie
Precizie, substantiv feminin
Sinonime: acuratețe, exactitate, exactitudine, fidelitate, justețe, rigoare, rigurozitate, siguranță, (învechit) preciziune, (învechit) prețizie, (învechit) scumpătate.  
Raţiune
Raţiune, substantiv feminin
Sinonime: minte, gândire, judecată, inteligenţă; temei, motiv, cauză, justificare, îndreptăţire, rezon.  
Rezon
Rezon, substantiv neutru (rar)
Sinonime: motiv, temei, raţiune, judecată; îndreptăţire, justificare.  
Scuza
Scuza, verb
Sinonime: a prezenta scuze, a se dezvinovăţi, a se justifica, a motiva; a ierta, a scuti, a trece cu vederea.

Scuză, substantiv feminin
Sinonime: dezvinovăţire, justificare, motivare; părere de rău.  
Temeinicie
Temeinicie, substantiv feminin
Sinonime: justețe, maturitate, seriozitate, soliditate, statornicie, tărie, trăinicie.  
Valid (validă)
Valid (validă), adjectiv
Sinonime: sănătos, zdravăn, voinic, apt; bun, just, valabil.  
Motivat (motivată)
Motivat (motivată), adjectiv
Sinonime: justificat, fundamentat, legitimat, stimulat.  
Adevăr
Adevăr, substantiv
Sinonime: real, realitate, veridicitate, veracitate, (învechit) veritate; autenticitate, exactitate, exactitudine, justeţe.  
Apologetic
Apologetic, adjectiv
Sinonime: defensiv, ditirambic, elogios, justificativ, laudativ, (învechit) panegiric.  
Apologie
Apologie, substantiv
Sinonime: apărare, apologetism, ditiramb, elogiu, glorificare, justificație, panegiric, pledoarie, (învechit) defensă.  
Cancelar
Cancelar, substantiv
Sinonime: (variante învechite) canțelar, canțălar; (în Germania și Austria) șeful guvernului; (titlu acordat în politică sau justiție) consul, gardă.  
Demonstrat
Demonstrat, adjectiv
Sinonime: atestat, certificat, constatat, dovedit, calculat, justificat, stabilit.  
Descărcător
Descărcător, adjectiv
Sinonime: despovărător, justificativ, ușurător.

Descărcător, substantiv
Sinonime: docher, hamal, porter.  
Sustenabil
Sustenabil, adjectiv
Sinonime: acceptabil, durabil, justificabil, plauzibil, posibil, suportabil, viabil.  
Exactitudine
Exactitudine, substantiv
Sinonime: adevăr, asiduitate, exactitate, fidelitate, grijă, justeță, minuție, minuțiozitate, precizie, punctualitate, regularitate, rigoare, scrupul, seriozitate, veracitate.  
Dezvinovăţire
Dezvinovăţire, substantiv
Sinonime: disculpare, justificare, scuză, (rar) dezvinuire, scuzare.  
Dezvinovăţit
Dezvinovăţit, adjectiv
Sinonime: disculpat, justificat, (rar) scuzat.  
Dezvinuire
Dezvinuire, substantiv
Sinonime: apărare, dezvinovăţire, disculpare, justificare, scuză.  
Website, versiune pentru PC: http://sin0nime.com/pc/
Dicţionarul limbii române în format electronic: https://dicti0nar.ro/





Copyright © din 2011 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie

Dicti0nar.ro