Judecător, substantiv masculin Sinonime:
magistrat, jude, jurat.
Judecătoraș, substantiv (familiar)
Sinonime:
judecător (obscur).
Judecătoreasă, substantiv
Sinonime:
judecătoare, judecătoriță, (învechit) judeceasă.
Judecătoresc (judecătorească), adjectiv Sinonime:
judiciar.
Cadiu, substantiv masculin (învechit) Sinonime:
judecător, jude.
Jude, substantiv masculin Sinonime:
judecător, jurat; cneaz.
Jurat, substantiv masculin Sinonime:
judecător, asesor, jude.
Magistrat, substantiv masculin
Sinonime:
jude, judecător, jurat, (antichitate) proxen.
Procurator, substantiv masculin (învechit) Sinonime:
magistrat, judecător; mandatar, delegat.
Tribunal, substantiv neutru Sinonime:
instanţă, judecătorie.
Arbitru, substantiv
Sinonime:
conciliator, cronometror, intermediar, judecător, mediator, superarbitru, (grecism învechit) eretocrit; (la jocurile olimpice antice) elanodic.
Bănișor, substantiv
Sinonime:
(istorie) ban de județ, boier, judecător (rural); (monedă) bănuț, leușor, leuț; (regional) (botanică) cărbune.
Casabil, adjectiv
Sinonime:
casant, destructibil, distructibil, fragil, friabil, (despre o hotărâre judecătorească) anulabilă.
Critic, adjectiv
Sinonime:
agitat, analitic, combativ, complex, complicat, crucial, decisiv, delicat, dificil, frământat, grav, greu, mustrător, obiectiv, periculos, pozitiv, primejdios, rațional, serios, iminent, metodic, sever, științific, polemic, tulbure, zbuciumat. Critic, substantiv
Sinonime:
cenzor, comentator, denigrator, detractor, exeget, glosator, jurnalist, judecător, jurat.
Dicanicesc, adjectiv (învechit)
Sinonime:
de drept, judecătoresc, judiciar, juridic, (variantă) dicanic.
Apreciator, substantiv
Sinonime:
expert, evaluator, arbitru, judecător.
Eretocrit, substantiv
Sinonime:
arbitru, judecător.
Mola, substantiv (turcism învechit)
Sinonime:
preot musulman, judecător turc, (variantă) mula. Mola, interjecție
Sinonime:
lasă! dă-i drumul!
Tăblaş, substantiv
Sinonime:
(învechit, în Transilvania) judecător.
Examinator, substantiv
Sinonime:
analizator, asistent, corector, critic, judecător, observator, revizor, testor.
Estimator, substantiv
Sinonime:
apreciator, arbitru, evaluator, expert, judecător.
Birău, substantiv
Sinonime:
(învechit și regional) cap, căpetenie, comandant, conducător, jude, judecător (comunal), mai-mare, primar (rural), șef, vătaf.
Cenzor, substantiv
Sinonime:
aprobator, aristarh, controlor, corector, critic, hipercritic, judecător, metafrast, moralist, puritan, revizor, (în Roma Antică) magistrat.
Efet (efeți), substantiv (de obicei la plural)
Sinonime:
(Atena antică) judecător.
Legalmente, adverb
Sinonime:
legal, (învechit) judecătorește, (învechit) pravilnicește.
Reverendisim, substantiv
Sinonime:
arhipreot, decan, judecător ecleziastic, protosinghel, vicar episcopal, vicar foran, vicar general, vicar judiciar.
Cadiascher, substantiv
Sinonime:
(turcism învechit) emir, judecător militar.
Justițiar, substantiv
Sinonime:
inchizitor, judecător, jurat, magistrat, pretor, răzbunător, (învechit) jude.
Presustvie, substantiv (rusism învechit)
Sinonime:
instanță de judecată, judecătorie, tribunal, (variantă) prezusfie.
Șerif, substantiv
Sinonime:
(în Anglia și în Statele Unite) judecător, justițiar, ofițer, polițist; (ţările islamice) guvernator, principe, prinț, suveran, șef.
Dicasterie, substantiv (învechit)
Sinonime:
judecătorie, tribunal; (variante) dicasteriu, (învechit) decasterie, (învechit) dicaster.
Dican, substantiv
Sinonime:
(argou) judecător.
Dicanic, adjectiv (învechit)
Sinonime:
judecătoresc, (învechit) dicanicesc.
Ecdicon, substantiv (învechit)
Sinonime:
judecător.
