Izbă, substantiv (învechit)
Sinonime:
izbitură, lovitură, trântă, (regional) izbai; (în Rusia) căsuță (de lemn).
Izbai, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
izbitură, lovitură, trântă, (învechit și regional) izbă.
Izbândă, substantiv feminin Sinonime:
victorie, biruinţă, reuşită, succes, ispravă, realizare.
Izbăvi, verb Sinonime:
a scăpa, a salva, a mântui, a elibera.
Izbăvire, substantiv
Sinonime:
mântuire, salvare, scăpare, (livresc) redempțiune; (învechit) mântuință, mântuitură, spăseală, spăsenie, spăsire.
Bate, verb Sinonime:
a lovi, a da pumni (palme sau picioare), a boxa, a brutaliza, a maltrata, a vătăma, (regional) a jupăi; (reflexiv) a se război, a se lupta, a se răfui, a se încăiera, (învechit) a se oşti; a învinge, a birui, a izbândi, a înfrânge, a zdrobi, a nimici; (despre inimă) a zvâcni, a pulsa, a palpita; a străbate, a cutreiera, a umbla.
Birui, verb Sinonime:
a învinge, a câștiga, a triumfa, a izbândi, a obţine victoria, a supune, a răpune, a înfrânge, a zdrobi, a nimici, a copleşi; a răzbi, a răzbate, a ieşi la liman, a izbuti, a scoate la capăt.
Biruinţă, substantiv feminin Sinonime:
izbândă, victorie, învingere; reușită, succes, triumf.
Câştiga, verb
Sinonime:
a agonisi, a dobândi, a obţine, a se alege cu ceva, a trage folos, a beneficia, a folosi, a profita, a căpăta, a repurta, a izbândi, a cuceri; a aranja, a căuta, a curăţa, a deretica, a dichisi, a ferchezui, a găti, a împodobi, a îngriji, a scutura, a spilcui, a strânge, a vedea. Câştigă, substantiv
Sinonime:
atenţie, grijă, interes, preocupare, sinchiseală, sinchisire, sinchisit.
Cuceri, verb Sinonime:
a captura, a cuprinde, a ocupa, a învinge, a izbândi; a capta atenţia, a fermeca, a încânta.
Curăţa, verb
Sinonime:
a face curat, a deretica, a limpezi, a (se) purifica; (familiar) a omorî, a ucide, a distruge; a elimina, a îndepărta, a înlătura, a şterge, (învechit şi regional) a cura, (Transilvania) a tăgăşi, a dezinfecta; a asasina, a se debarasa, a deceda, a se descotorosi, a dispărea, a duce, a izbăvi, a mântui, a muri, a pieri, a (se) prăpădi, a răposa, a răscumpăra, a salva, a scăpa, a sfârşi, a (se) stinge, a sucomba, a suprima.
Elibera, verb
Sinonime:
a dezrobi, a izbăvi, a descătuşa, a scăpa, a emancipa; a fi lăsat la vatră, a (se) slobozi, a (se) volnici; a desărcina, a scoate, a destitui, a exclude, a îndepărta, a da afară (dintr-o funcţie); a da, a preda, a înmâna, a emite, a livra, a distribui, a libera, a salva, (popular) a mântui, (învechit) a apuca, a ierta, a ieşi, a desprinde, a desface, a debloca, a evacua.
Eliberat (eliberată), adjectiv Sinonime:
independent, emancipat, dezrobit, descătuşat, liber; scăpat, salvat, izbăvit.
Ispravă, substantiv feminin Sinonime:
faptă, lucrare, treabă, izbândă, realizare, reuşită, succes; aventură, bravură.
Izbuti, verb Sinonime:
a reuşi, a izbândi, a răzbi, a învinge, a avea succes.
Învinge, verb Sinonime:
a triumfa, a birui, a izbândi; a doborî, a nimici, a distruge, a înlătura, a cuceri, a răpune; a domina, a stăpâni, a prevala; a ieşi la capăt, a isprăvi, a răzbi, a prididi, a reuşi.
Învingere, substantiv feminin Sinonime:
biruinţă, victorie, izbândă, triumf.
Mântui, verb Sinonime:
a salva, a vindeca, a izbăvi; a sfârşi, a termina, a isprăvi.
Mântuire, substantiv feminin
Sinonime:
dezrobire, eliberare, emancipare, emancipație, fine, iertare (de păcate), ispăşire, isprăvire, isprăvit, izbăvire, încheiere, liberare, mântuit, salvare, scoatere, sfârșire, sfârșit, terminare, terminat, (învechit) jertfă, (învechit) liniște și siguranță, (învechit) măntuire, (învechit) mântuință, (învechit) mântuitură, (învechit) prinos, (învechit) scăpare, (învechit) spăseală, (învechit) spăsenie, (învechit) spăsire, (livresc) redempțiune.
Noroc, substantiv neutru Sinonime:
soartă, ursită, destin, fatalitate; şansă, avantaj, concurs de împrejurări; fericire, bine, mulţumire, bunăstare, succes, izbândă.
Performanţă, substantiv feminin Sinonime:
record, succes, reuşită, izbândă.
Realizare, substantiv feminin
Sinonime:
autorealizare, concretizare, creare, creaţie, executare, execuţie, facere, făurire, inventare, izbândă, împlinire, îndeplinire, înfăptuire, lucrare, materializare, obţinere, operă, repurtare, reuşită, stabilire, succes, turnare, (învechit) realizație.
Reuşi, verb
Sinonime:
a izbuti, a izbândi, a o scoate la capăt, a avea succes, a răzbi, a realiza; a termina cu bine (un proiect, o acțiune).
Reuşită, substantiv feminin
Sinonime:
izbândă, realizare, succes, triumf, victorie, (familiar) ispravă, (învechit) reieșire, (învechit) reușire, (livresc) audiență.
Spăsenie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
căință, eliberare, iertare, ispăşire, izbăvire, mântuire, salvare, smerenie, umilință.
Succes, substantiv neutru Sinonime:
reuşită, izbândă, victorie.
Șansă, substantiv feminin Sinonime:
noroc, împrejurare, circumstanţă favorabilă, sorți de izbândă, posibilitate, prilej.
Triumf, substantiv neutru Sinonime:
victorie, biruinţă; (figurat) succes, reuşită, izbândă, satisfacţie.
Victorie, substantiv feminin Sinonime:
succes, biruinţă, izbândă, triumf.
Scumpăra, verb
Sinonime:
a achiziţiona, a cumpăra, a da, a izbăvi, a împrumuta, a lua, a mântui, a procura, a purifica, a răscumpăra, a salva, a târgui.
Reieşire, substantiv
Sinonime:
izbândă, reușită, succes.
Redempţiune, substantiv
Sinonime:
absoluție, absoluțiune, amnistie, expiație, izbăvire, liberație, mântuire, pardon, purgatoriu, reabilitare, remisiune, salvare.
Spăsitor, adjectiv
Sinonime:
(învechit) ispășitor, izbăvitor, mântuitor, salvator.
Spăsit, adjectiv
Sinonime:
(învechit) izbăvit, mântuit, pocăit, salvat, smerit, umil, (variantă) spășit.
Spăsire, substantiv
Sinonime:
(învechit) ispășire, izbăvire, mântuire, salvare, (figurat) umilință.
Spăsi, verb
Sinonime:
(învechit) a ispăși, a izbăvi, a mântui, a plăti, a purifica, a răscumpăra, a salva, a se căi, a se pocăi, (variantă) a (se) spăși.
Spăseală, substantiv
Sinonime:
(învechit) izbăvire, mântuire, salvare, smerenie, umilință.
Mesia, substantiv articulat
Sinonime:
(în creștinism) Isus Hristos, izbăvitor, liberator, mântuitor, salvator, Unsul Domnului.
Redemptoriu, adjectiv
Sinonime:
binefăcător, izbăvitor, mântuitor, salvator.
Mântuitură, substantiv (învechit)
Sinonime:
izbăvire, mântuire, salvare, scăpare.
Isprăvire, substantiv
Sinonime:
absolvență, absolvire, consumare, epuizare, executare, isprăvit, încheiere, sfârșire, sfârșit, terminare, terminat, (învechit) corectare, (învechit) izbândă, (învechit) săvârșire, (popular) gătare, (popular) isprăvenie, (popular) istovire, (popular) mântuire, (popular) ucidere.
Mântuinţă, substantiv (învechit)
Sinonime:
izbăvire, mântuire, salvare, scăpare, (învechit) dezvinovățire, (regional) măntuință.
Reuşire, substantiv
Sinonime:
izbândă, realizare, reușită, succes, victorie.
Ridicare, substantiv
Sinonime:
anulare, arestare, ascensiune, așezare sus, avansare, cățărare, clădire, cocoțare, construcție, construire, creștere, culegere, cules, desființare, dezvoltare, ducere sus, durare, evaporare, evoluție, funcție, grad, ieșire la suprafață, izbăvire, împingere în sus, împrăștiere, înaintare, înălțare, încasare, îndepărtare, îndreptare, înființare, înfiripare, înlăturare, însănătoșire, întindere, întremare, înzdrăvenire, lecuire, luare de atitudine, luare de jos, luare în primire, majorare, mărire, mers înainte, mobilizare, numire, opunere, plecare, primire, producere, progres, promovare, propășire, rang, răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, reconstruire, redresare, refacere, relevare, restabilire, revoltă, ridicat, risipire, săltare, săltat, scoatere, sculat, scumpire, sporire, stârnire, strângere, strâns, suflecare, suire, suit, suspendare, tămăduire, tragere în sus, transportare, trezire, ucidere, umflare, urcare, urcat, vindecare, zidire, (figurat) formare, (figurat) ivire, (figurat) răpire, (învechit și regional) suflecătură, (învechit) alungare, (învechit) ardicare, (învechit) aridicare, (învechit) înviere, (învechit) mutare, (învechit) preamărire, (învechit) provivasire, (învechit) rădicare, (învechit) răsărit, (învechit) redicare, (învechit) sănătoșare, (învechit) tămăduință, (învechit) văznesenie, (învechit) vracevanie, (livresc) edificare, (popular) ispas, (popular) sculare, (popular) tămăduială.
Izbucnire, substantiv
Sinonime:
declanșare, dezlănțuire, erupție, irupere, irupție, iscare, începere, năvălire, pornire, producere, răbufnire, smucire, stârnire, țâșnire, venire, zvâcnire, (învechit și regional) scornire, (învechit) izbâcnire, (învechit) izbucneală, (învechit) prorupere, (învechit) prorupție, (variantă) zbucnire.
Izbitură, substantiv
Sinonime:
aruncătură, azvârlitură, brânci, bușeală, bușitură, ciocneală, ciocnet, ciocnitură, ghiont, izbeală, izbire, îmbrânceală, îmbrâncitură, împinsătură, lovire, lovitură, plesnitură, trântitură, zvârlitură, (Banat) poancă, (familiar) proțăpeală, (învechit și popular) izbă, (învechit) atac, (învechit) loveală, (medicină) contuzie, (Moldova) bleandă, (Moldova) dupac, (popular) leapșă, (popular) pălitură, (popular) picnitură, (popular) pulsație, (popular) zvâcnire, (prin Oltenia și Muntenia) potârnog, (regional) bontănitură, (regional) dupăitură, (regional) ghiold, (regional) izbai, (regional) năsădire, (regional) opinteală, (regional) ștos, (regional) șuc, (variantă) izbătură.