Ireproşabil (ireproșabilă), adjectiv Sinonime:
impecabil, perfect, desăvârşit, admirabil.
Ireproșabilitate, substantiv
Sinonime:
impecabilitate, onestitate, perfecţiune, virtute.
Corect (corectă), adjectiv Sinonime:
cumsecade, onest, cinstit, loial, de bună credinţă, de caracter, ireproşabil; adevărat, just, drept, întemeiat.
Desăvârşit (desăvârşită), adjectiv
Sinonime:
deplin, complet; perfect, măiestrit, magistral, fără cusur, ireproşabil, nemărginit, absolut; sfânt.
Impecabil (impecabilă), adjectiv Sinonime:
ireproşabil, fără defect, perfect, desăvârşit, fără cusur.
Perfect (perfectă), adjectiv
Sinonime:
absolut, angelic, complet, corect, deplin, desăvârşit, divin, excelent, fără cusur; ideal, idilic, impecabil, ireproşabil, împlinit, magistral, realizat, sublim.
Probitate, substantiv feminin
Sinonime:
cinste, corectitudine, francheţe, imparțialitate, incoruptibilitate, integritate, ireproșabilitate, lealitate, moralitate, onestitate, onorabilitate, rectitudine, (învechit) probătate.
Exemplar (exemplară), adjectiv
Sinonime:
edifiant, ireproşabil, moral, onest, perfect, reprezentativ, tipic.
Ireprehensibil, adjectiv
Sinonime:
corect, ireproșabil.
Impecabilitate, substantiv
Sinonime:
desăvârșire, ireproșabilitate, perfecțiune.
Necondamnabil, adjectiv
Sinonime:
inocent, ireproșabil, nereproșabil, nevinovat.
Nereproșabil, adjectiv
Sinonime:
desăvârșit, exemplar, fără greșeală, impecabil, inatacabil, indiscutabil, ireprehensibil, ireproșabil, perfect.
Impunisabil, adjectiv
Sinonime:
ireproșabil, nereproșabil, pardonabil, scuzabil.
Onestitate, substantiv
Sinonime:
cinste, comportament onest, corectitudine, franchețe, incoruptibilitate, integritate, ireproșabilitate, lealitate, moralitate, onorabilitate, probitate, respectabilitate, sinceritate, (învechit) onestate, (învechit) onestie; (învechit și regional, la figurat) curățenie, curăție.
Tip-top, adjectiv invariabil
Sinonime:
elegant, ireproșabil, pus la punct, șic.
