Interim, substantiv
Sinonime:
interimat, înlocuitor, provizorat, suplinitor, supleant.
Interimar (interimară), adjectiv Sinonime:
locţiitor; provizoriu, temporar, vremelnic.
Interimat, substantiv
Sinonime:
funcție interimară, interim, provizorat.
Ad-interim, adjectiv Sinonime:
interimar, locţiitor, provizoriu, supleant, tranzitoriu.
Funcţionar, substantiv masculin
Sinonime:
administrator, agent, angajat, bugetar, comis, demnitar, factor, interimar, magistrat, salariat, slujbaş, supleant, titular, (ieşit din uz) amploiat, (învechit și regional) beamter, (învechit) cinovnic, (învechit) mădular, (regional) brăslaș, (și depreciativ) birocrat, (și depreciativ) bugetivor.
Supleant, substantiv
Sinonime:
adjunct, asistent, atașat, interimar, înlocuitor, locţiitor, reprezentant, substitut, succesor, suplinitor, titular.
Stagiar, substantiv
Sinonime:
interimar, începător, mus, novice, ucenic.
Instabilitate, substantiv
Sinonime:
existență efemeră, ezitare, fluctuare, fluctuație, inconsecvență, inconstanță, interimat, mobilitate, modificare, neconsecvență, neconstanță, nestabilitate, nestatornicie, oscilare, oscilație, perindare, precaritate, provizorat, schimbare, schimbat, succesiune, șovăire, transformare, transformație, variabilitate, variație, vremelnicie, (figurat) desfășurare, (figurat) scurgere, (învechit) modificație, (învechit) neconsecință, (învechit) nestare, (livresc) labilitate, (rar) transformabilitate.
Supleanță, substantiv
Sinonime:
interim, înlocuire.
