Impune, verb
Sinonime: a obliga, a sili, a constrânge; a reclama, a pretinde, a cere; a impresiona, a mişca.  Impunere, substantiv feminin
Sinonime: silă, constrângere, obligaţie; impozit, taxă, dare, bir.  

---

Canoni, verb
Sinonime: a (se) căzni, a (se) chinui, a (se) munci, a (se) trudi, a depune eforturi susținute, a impune penitență, a îndura, a năsli, a pedepsi, a schingiui, a se forța, a se frământa, a se necăji, a se obosi, a se osârdnici, a se osârdui, a se osteni, a se sforța, a se sili, a se strădui (din răsputeri), a se supune unui canon, a se volnici, a se zbate, a se zbuciuma, a strânge, a suferi, a tortura, (figurat) a se sfărâma, (învechit și popular) a (se) nevoi, (învechit) a se învălui, (învechit) a străstui, (Moldova) a se strădănui, (popular) a se sârgui, (regional) a negăti, (regional) a se verpeli.  Cere, verb
Sinonime: a solicita, a ruga, a petiţiona, a face o petiţie; a pretinde, a revendica; a peţi, a cere în căsătorie; a dori, a pofti, a voi, a vrea; (reflexiv) a se impune, a obliga.  Comanda, verb
Sinonime: a da ordin, a da dispoziţii, a ordona, a porunci, a dispune, a cere, a impune; (tehnică) a controla, a regla; a gestiona, a conduce; a decreta, a dicta, a obliga; a necesita, a vrea.

Comandă, substantiv feminin
Sinonime: dispoziţie, poruncă, ordin; solicitare, cerere; conducere; consumație; (tehnică) element de meniu, levier, manetă, reglaj, telecomandă, volan.

Comânda, verb
Sinonime: a pomeni; a jertfi, a sacrifica.  Constrânge, verb
Sinonime: a sili, a obliga, a impune, a face, a forţa, (livresc) a soma, a violenta, (popular) a silnici, (învechit şi regional) a strânge, (prin Banat) a tipi, (învechit) a asupri, a îndemna, a necesita, a pripi, a silui, a strâmtora, (figurat) a presa; a nevoi, a supune, a condamna, (popular) a osândi; a reduce.  Decide, verb
Sinonime: a hotărî, a determina, a statornici, a impune, a dispune, a fixa, a ordona, a convinge, a stabili, (figurat) a pecetlui; a alege, a opta.  Dicta, verb
Sinonime: a constrânge, a impune, a îndemna, a ordona, a prescrie, a pronunța rar și deslușit pentru a fi reprodus, a sufla, (figurat) a inspira, (figurat) a îndemna la o acțiune, (figurat) a sugera, (învechit) a dictălui, (învechit) a dictui.  Excela, verb
Sinonime: a atinge perfecțiunea, a bria, a fi neîntrecut, a predomina, a se afirma, a se autodepăși, a se deosebi, a se distinge, a se evidenţia, a se ilustra, a se impune, a se remarca, (învechit) a escela.  Globi, verb (învechit)
Sinonime: a amenda, a despuia, a impune, a jecmăni, a jefui, a penaliza, a prăda.  Impozit, substantiv neutru
Sinonime: acciz, acciză, bir, contribuție, cotă-parte, dare, dijmă, dijmuială, dijmuire, dijmuit, exciză, impunere, plată, taxă, tribut, vamă, vămuire, (Banat) ștaier, (învechit și regional) porție, (învechit și regional) slujbă, (Maramureș) sazolic, (popular) mirie; (învechit) adău, adet, ajutorință, capitație, cerărit, cislă, dabilă, dajdie, desetină, dijmărit, foncieră, fumărit, găleată, goștină, ierbărit, iliș, jugărit, madea, măjărit, năpastă, nevoie, obicei, oierit, orânduială, pădurărit, plocon (de nume), podărit, pogonărit, prisăcărit, rânduială, satara, seamă, tescovinărit, tutunărit, țigănărit, văcărit, vădrărit, vămuială, vărat, văratic, vinărici, vinărit, zeciuială, zeciuire.  Legiui, verb
Sinonime: a legifera, a norma, a face legi; a institui, a stabili, a impune, a stipula.  Necesita, verb
Sinonime: a cere, a reclama, a pretinde, a face necesar, a impune.  Obliga, verb
Sinonime: a însărcina, a determina, a constrânge, a impune, a sili; a (se) angaja, a (-şi) lua o sarcină, a consimţi.  Porunci, verb
Sinonime: a ordona, a comanda, a dicta, a dispune, a obliga, a impune, a cere, a pretinde; (regional) a comunica, a transmite, a trimite vorbă.  Pretinde, verb
Sinonime: a cere, a reclama, a revendica; a susţine, a afirma; a necesita, a solicita, a impune.  Supune, verb
Sinonime: a accepta, a amaneta, a asculta, a ascunde, a aservi, a bate, a birui, a ceda, a constrânge, a controla, a copleși, a covârși, a cuceri, a cuprinde, a destina, a disciplina, a domestici, a domina, a dosi, a expune, a forța, a hărăzi, a impune, a ipoteca, a îmblânzi, a împovăra, a îndoi, a înfrânge, a înrobi, a întrece, a învinge, a meni, a mistui, a năpădi, a obliga, a ocupa, a predispune, a prostitua, a răsfrânge, a răzbi, a ridica, a robi, a se conforma, a se închina, a se pleca, a se preda, a se smeri, a se umili, a sili, a subjuga, a subordona, a sufleca, a sumete, a suporta, a trage, a urma, (figurat) a înfeuda, (figurat) a îngenunchea, (învechit) a pobedi, (învechit) a prididi, (învechit) a reduce, (învechit) a se cuceri, (învechit) a se paradosi, (învechit) a se supleca, (popular) a pleca.  Tribut, substantiv neutru
Sinonime: bir, dajdie, impunere; (figurat) contribuţie, aport.  Triumfa, verb
Sinonime: a reuşi, a izbuti, a învinge, a se impune.  Afirma, verb
Sinonime: a declara, a mărturisi, a relata, a spune, a zice, (popular) a cuvânta, (învechit) a mărturi; a se auzi, a se spune, a se şopti, a se vorbi, a se zice, a se zvoni, (învechit) a (se) suna, (reg.) a se slomni; a manifesta; a susţine; a se evidenţia, a se impune, a se remarca.  A fortiori, locuţiune
Sinonime: cu atât mai mult, care se impune cu necesitate.  Canonisi, verb
Sinonime: a canoniza, a impune penitență, a stabili drept canon.  Podvigui, verb
Sinonime: (învechit) a munci din greu, a se mortifica, a se pocăi, a se strădui, a se trudi, a-și impune un canon.  Octroa, verb (învechit)
Sinonime: a impune o lege.  Impulsiona, verb
Sinonime: a da impuls, a determina, a face să se producă continuu, a imprima, a impune, a îmboldi, a încuraja, a îndemna, a produce un impuls, a stimula.  Inflige, verb
Sinonime: a impune o pedeapsă, a pedepsi.  Bria, verb
Sinonime: (franțuzism) a excela, a se afirma, a se deosebi, a se distinge, a se evidenția, a se impune, a se remarca, a străluci.  Țistui, verb
Sinonime: a calma, a domoli, a face tăcere, a impune tăcere, a îmblânzi, a îmbuna, a împăca, a liniști, a modera, a piui, a potoli, a șuiera, a tempera, a țiui, a vâjâi.  Obligare, substantiv
Sinonime: angajare, constrângere, forțare, impunere, silire, silnicie, somare, violentare, (învechit) asuprire, (învechit) oblegare, (învechit) siluire.  Oblegare, substantiv (învechit)
Sinonime: angajare, constrângere, impunere, obligare.  Trebui, verb
Sinonime: a avea ca necesitate, a avea nevoie, a avea obligația, a avea, a cadra, a constitui o necesitate, a dori, a face, a fi dator, a fi necesar (util), a fi nevoie, a fi obligatoriu, a fi posibil, a fi, a folosi, a se cădea, a se cere, a se cuveni, a se impune, a urma, a-i fi necesar, a-i fi pe plac, (învechit și popular) a căuta, (învechit) a privi, (învechit) a se dostoi, (învechit) a trebălui, (regional) a trăbui, (regional) a trâbui, (regional) a treabui, (regional) a treboi, (regional) a tribui, (regional) a trubui.