Ierta, verb Sinonime:
a trece cu vederea, a absolvi, a scuti, a îngădui.
Iertăciune, substantiv
Sinonime:
iertare, îngăduință, permisiune, scuză.
Iertător, adjectiv
Sinonime:
clement, indulgent, îndurător, îngăduitor, milostiv, tolerant.
Achita, verb Sinonime:
a plăti, a onora, a restitui o datorie, (familiar) a omorî, a ucide, a trimite pe lumea cealaltă, a suprima, a ierta, a absolvi de pedeapsă, a scuza, a grația, a disculpa.
Cruţa, verb Sinonime:
a ierta, a absolvi, a se milostivi, a se îndura; a menaja, a păzi, a feri, a avea grijă; a economisi, a păstra.
Dezlega, verb
Sinonime:
a (se) desface, a elibera, a da drumul; a soluţiona, a rezolva, a descifra, a găsi soluţii; a deznoda, a ghici, a ierta; a declanşa, a dezlănţui, a isca, a izbucni, a porni, a stârni.
Elibera, verb
Sinonime:
a dezrobi, a izbăvi, a descătuşa, a scăpa, a emancipa; a fi lăsat la vatră, a (se) slobozi, a (se) volnici; a desărcina, a scoate, a destitui, a exclude, a îndepărta, a da afară (dintr-o funcţie); a da, a preda, a înmâna, a emite, a livra, a distribui, a libera, a salva, (popular) a mântui, (învechit) a apuca, a ierta, a ieşi, a desprinde, a desface, a debloca, a evacua.
Graţia, verb
Sinonime:
a absolvi, a achita, a amnistia, a comuta, a ierta, a scuti, (învechit) a pardona.
Îngăduinţă, substantiv feminin
Sinonime:
amânare, aprobare, asentiment, autorizație, bunăvoinţă, clemenţă, generozitate, iertare, indulgenţă, încuviinţare, îngăduire, înţelegere, mărinimie, milă, păsuială, păsuire, permisiune, răgaz, toleranţă, voie, (învechit și popular) milostenie, (învechit) priință, (învechit) răbdare, (popular) îngăduială, (rar) tolerantism, (turcism învechit) musaadea.
Îngăduitor (îngăduitoare), adjectiv
Sinonime:
binevoitor, blând, bun, compătimitor, concesiv, cumsecade, de treabă, generos, iertător, indulgent, împăciuitor, îndurător, înţelegător, mărinimos, milos, milostiv, omenos, tolerant, (învechit și regional) milostivnic, (învechit) cruțător, (învechit) milosârd, (învechit) milosârdnic, (învechit) mizericordios, (învechit) omenit, (învechit) priincios, (învechit) priitor, (învechit) răbdător, (livresc) clement.
Milostenie, substantiv feminin
Sinonime:
ajutor, altruism, binefacere, bunăvoință, clemenţă, danie, grație, har, iertare, indulgenţă, îndurare, îngăduință, înțelegere, mărinimie, milă, milostivire, ofrandă, pomană.
Milostiv (milostivă), adjectiv Sinonime:
milos, îndurător, bun, blând; binevoitor, îngăduitor, iertător, clement, indulgent.
Mântui, verb
Sinonime:
a (se) dezrobi, a (se) elibera, a (se) isprăvi, a (se) izbăvi, a (se) limpezi, a (se) purifica, a (se) răscumpăra, a (se) salva, a (se) sfârși, a (se) tămădui, a (se) termina, a (se) vindeca, a apăra, a disculpa, a emancipa, a epuiza, a fini, a ierta de păcate, a ispăși, a încheia, a justifica, a libera, a răpune, a scăpa, a scuza, a se lecui, (figurat) a (se) curăța, (figurat) a (se) spăla, (învechit și popular) a se cortorosi, (învechit) a (se) dezvinovăți, (învechit) a (se) litrosi, (învechit) a (se) măntui, (învechit) a (se) scoate, (învechit) a (se) scumpăra, (învechit) a (se) scura, (învechit) a (se) spăsi, (învechit) a (se) spogreși, (învechit) a isțeli, (învechit, impropriu) a se izbândi.
Mântuire, substantiv feminin
Sinonime:
dezrobire, eliberare, emancipare, emancipație, fine, iertare (de păcate), ispăşire, isprăvire, isprăvit, izbăvire, încheiere, liberare, mântuit, salvare, scoatere, sfârșire, sfârșit, terminare, terminat, (învechit) jertfă, (învechit) liniște și siguranță, (învechit) măntuire, (învechit) mântuință, (învechit) mântuitură, (învechit) prinos, (învechit) scăpare, (învechit) spăseală, (învechit) spăsenie, (învechit) spăsire, (livresc) redempțiune.
Pardon, substantiv neutru Sinonime:
iertare, scuze.
Scuza, verb Sinonime:
a prezenta scuze, a se dezvinovăţi, a se justifica, a motiva; a ierta, a scuti, a trece cu vederea. Scuză, substantiv feminin Sinonime:
dezvinovăţire, justificare, motivare; părere de rău.
Spăla, verb Sinonime:
a curăţa, a la, a purifica; (figurat) a reabilita, a ierta.
Spăsenie, substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
căință, eliberare, iertare, ispăşire, izbăvire, mântuire, salvare, smerenie, umilință.
Absolvi, verb
Sinonime:
(a termina o formă de învățământ) a isprăvi, a sfârși; (a scuti pe un acuzat de pedeapsă) a cruța, a ierta; (termen religios) a elibera de păcate, a ierta, a milui.
Absolvire (absolviri), substantiv feminin
Sinonime:
absolvență, isprăvire, terminare; cruțare, iertare, scutire.
Clement, adjectiv
Sinonime:
iertător, indulgent, îndurător, îngăduitor, milostiv.
Amnistia, verb
Sinonime:
a exempta, a grația, a pardona; (figurat) a ierta, a trece cu vederea, a scuti de o pedeapsă, a scuza.
Amnistie, substantiv
Sinonime:
absoluție, absolvire, clemență, grațiere, indulgență, iertare, pardon.
Scuzare, substantiv
Sinonime:
dezvinovăţire, disculpare, iertare, justificare, motivare, motivaţie, scuză.
Graţiere, substantiv
Sinonime:
iertare a unui păcat, (învechit) graţie.
Remisiv, adjectiv
Sinonime:
ascultător, docil, iertător, îngăduitor, supus.
Venial, adjectiv
Sinonime:
(despre păcate, greșeli) amnistiabil, care se poate ierta, fără gravitate, insignifiant, pardonabil, remisibil, scuzabil, ușor.
Venie, substantiv
Sinonime:
bunăvoință, iertare, indulgență, pronie, suplicare.
Absoluțiune, substantiv
Sinonime:
aboliție, abolițiune, abrogație, absolvire, achitare, amnistie, anulație, anulațiune, benedicțiune, casație, casațiune, clemență, expiaţie, grație, iertare, indulgență, mizericordie, pardon, penitență, prescripție, prescripțiune, redempțiune, remisiune, scutire, uitare.
Remisiune, substantiv
Sinonime:
ameliorare, diminuare, intermitență, remitenţă; absoluțiune, amnistie, iertare, pardon; remitere.
Absoluție, substantiv
Sinonime:
(biserica catolică) absoluțiune, iertarea păcatelor, remisiune.
Pocaianie, substantiv
Sinonime:
(învechit) căință, chin, dezlegare, iertare, mustrare, părere de rău, pedeapsă, penitență, pocăință, regret, remușcare, suferință, (regional) moarte; (regional) limită (în comportare), măsură, pereche, seamăn; (variantă; învechit) pocanie.
Tolerant, adjectiv
Sinonime:
acomodant, benign, bun, complezent, comprehensiv, concesiv, culant, debonar, deferent, iertător, indulgent, îngăduitor, laxist, magnanim, pacient, permisiv, (învechit) îndurător, (învechit) latitudinar, (învechit) răbdător.
Îngăduitoriu, adjectiv (învechit)
Sinonime:
blând, bun, concesiv, iertător, indulgent, împăciuitor, îngăduitor, înțelegător, răbdător, tolerant.
Ispășire, substantiv
Sinonime:
expiație, expiere, iertare de păcate, mântuire, (învechit) expiare, (învechit) ispașă, (învechit) ispășenie, (învechit) spăsire.
Disculpabil, adjectiv
Sinonime:
de iertat, remisibil, scuzabil, (învechit) pardonabil.
Nerăzbunător, adjectiv
Sinonime:
conciliant, culant, iertător, indulgent, neranchiunos.
Dispensare, substantiv
Sinonime:
desărcinare, descărcare, dezlegare, dispensă, exonerare, exonerație, iertare, renunțare, scutire, (regional) dehlemetire.
Lăsăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
divorț, eliberare, iertare, separare.
