Hartan, substantiv neutru Sinonime:
halcă, bucată; zdreanţă, ruptură, petec, rest, rămăşiţă.
Hărtăni, verb
Sinonime:
a (se) face bucăți; a (se) ferfeniți, a (se) sfâșia, a (se) zdrențui.
Hărtănit (hărtănită), adjectiv
Sinonime:
făcut bucăţi, ferfeniţit, harcea-parcea, hăcuit, rupt, sfâşiat, zdrenţuit.
Halcă, substantiv feminin Sinonime:
bucată, hartan, dărab; codru; despicătură, parte.
Harcea-parcea, adverb Sinonime:
tăiat în bucăţi, rupt, hăcuit, hărtănit, îmbucătăţit.
Ruptură, substantiv feminin Sinonime:
sfâşietură, spărtură, crăpătură, despicătură; zdreanţă, cârpă; hartan, halcă.
Ciopată, substantiv
Sinonime:
ciozvârtă, halcă, hartan.
Ferfeniţos, adjectiv
Sinonime:
ferfeniţit, hărtănit, rupt, sfâşiat, zdrenţăros, zdrenţuit, flenduros, terfos, rufos.
Halcată, substantiv
Sinonime:
ciozvârtă, halcă, hartan.
Sfâșiat, adjectiv
Sinonime:
ferfenițit, găurit, hărtănit, rupt, sfârtecat, sfârticat, spintecat, uzat, zdrențăros, zdrențuit, (figurat) întristat, (figurat) mâhnit, (învechit și regional) mursecat, (învechit și regional) spârcuit, (învechit) sfâșiet, (învechit) spart, (popular și familiar) ferfenițos, (popular) zdrențos, (regional) peticit.
