Menu
dictoo - dictionar de sinonime

Har
Har, substantiv neutru
Sinonime: dar, talent, dispoziţie, însuşire, calitate; slavă, graţie.

Hâr, interjecție
Sinonime: mâr!  
Hâră
Hâră, substantiv
Sinonime: animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, gâlceavă, învrăjbire, litigiu, mârâială, mârâit, mârâitură, neînţelegere, păduche, vrajbă.  
Haraba
Haraba, substantiv feminin (învechit)
Sinonime: căruţă, diligenţă, (Moldova) şarabană.  
Harababură
Harababură, substantiv feminin
Sinonime: aiureală, babilonie, debandadă, deranj, dezordine, dezorganizare, haos, încâlceală, învălmăşeală, neorânduială, răvăşeală, zăpăceală.  
Harabagie
Harabagie, substantiv feminin
Sinonime: cărăuşie, cărăuşit.  
Hărăbaie
Hărăbaie, substantiv feminin
Sinonime: casă mare, hambar.  
Harachiri
Harachiri, substantiv
Sinonime: seppuku.  
Haraci
Haraci, substantiv neutru (învechit)
Sinonime: tribut, bir, dare, impozit.  
Hărăcsi
Hărăcsi, verb (învechit)
Sinonime: a lua sânge, a sacrifica.  
Hărăgică
Hărăgică, substantiv
Sinonime: (botanică) indruşaim, sângele-voinicului.  
Hărăgit
Hărăgit, adjectiv (popular)
Sinonime: arăcit, (regional) pocit.  
Hârâi
Hârâi, verb
Sinonime: a mormăi, a sforăi, a mârâi; a întărâta, a zădărî, a stârni.  
Hârâială
Hârâială, substantiv
Sinonime: hârâit, hârâitură, hârcâială, hârcâit, horcăială, tuse (din piept); (figurat) ceartă, ciorovoială.  
Haraiman
Haraiman, substantiv
Sinonime: balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zarvă, zgomot.  
Hârâit
Hârâit, adjectiv
Sinonime: hârâitor, hodorogit, răguşit, stricat, uzat.  
Hârâitoare
Hârâitoare, substantiv
Sinonime: scârţâitoare.  
Hârâitor
Hârâitor, adjectiv
Sinonime: hârâit, răguşit, (regional) siteav; (figurat) dogit, hodorogit, spart.  
Hârâitură
Hârâitură, substantiv
Sinonime: hârâială, mârâit (de câine), vorbire răgușită.  
Haramin
Haramin, substantiv
Sinonime: haiduc, hoț de codru; om rău, om fără inimă.  
Hărană
Hărană, substantiv
Sinonime: secară.  
Harâng
Harâng, substantiv
Sinonime: clopot.  
Harap
Harap, substantiv masculin
Sinonime: negru, maur, african.  
Harapnic
Harapnic, substantiv neutru
Sinonime: bici.  
Hărățag
Hărățag, substantiv
Sinonime: (regional) hărățeală, provocare, zădărâre.  
Hărăţi
Hărăţi, verb
Sinonime: a asmuţi, a ațâța, a hărţui, a întărâta, a provoca, a stârni, a zădărî.  
Hărăție
Hărăție, substantiv
Sinonime: (regional; învechit) combativitate, vitejie.  
Hârău
Hârău, substantiv
Sinonime: erete, uliu, (variantă) hărău.  
Hărăxi
Hărăxi, verb
Sinonime: a scarifica.  
Hărăzi
Hărăzi, verb
Sinonime: a acorda, a consacra, a da, a dărui, a dedica, a destina, a dona, a hotărî, a închina, a meni, a orândui, a predestina, a preursi, a rândui, a scrie, a soroci, a sorti, a ursi, (figurat) a rezerva, (învechit) a tocmi, (popular) a noroci, (rar) a predetermina.  
Hărăzire
Hărăzire, substantiv
Sinonime: dar, donaţie.  
Hârb
Hârb, substantiv neutru
Sinonime: ciob, ciuruc, farfurie (de calitate proastă sau știrbită), frântură, spărtură, strachină, vas (de proastă calitate sau știrbit); babalâc, baccea, căzătură, hodorog, persoană neputincioasă, ramolit.  
Hârbar
Hârbar, substantiv
Sinonime: derbedeu, golan, haimana, vagabond.  
Hârbareţ
Hârbareţ, substantiv
Sinonime: derbedeu, golan, haimana, vagabond.  
Hârbui
Hârbui, verb
Sinonime: a (se) degrada, a (se) deteriora, a (se) hodorogi, a (se) preface în hârburi, a (se) strica, a (se) uza, a se învechi, a se răblăgi, a se sparge, a se șubrezi; (figurat) a se rablagi, a se ramoli, a se rebegi, a-și pierde vigoarea fizică și intelectuală.  
Hârbuit
Hârbuit, adjectiv
Sinonime: degradat, deteriorat, învechit, prefăcut în hârburi, rablagit, stricat, uzat.  
Harbuz
Harbuz, substantiv
Sinonime: arbuz, lubeniță, pepene; (regional) bostan, curcubetă.  
Harbuzar
Harbuzar, substantiv
Sinonime: pepenar.  
Harbuzărie
Harbuzărie, substantiv
Sinonime: arbuzărie, bostănărie, pepenărie.  
Hârcă
Hârcă, substantiv feminin
Sinonime: căpăţână, craniu, scăfârlie, tigvă, țeastă; babă-hârcă, baborniţă, cotoroanţă, femeie bătrână (urâtă şi rea), hoaşcă, zgripţuroaică.  
Hârcâi
Hârcâi, verb
Sinonime: a hârâi, a răsufla cu greu, a respira cu greutate, a tuși înăbușit; a râcăi, a șurlăi, a zgâria un perete; (variantă) a hârcăi.  
Website, versiune 2011: https://sin0nime.com/dexx/
Website, versiune pentru PC: http://sin0nime.com/pc/

loading...


Copyright © 2011-2017 Dictoo.eu | Toate drepturile rezervate
Folosirea acestui site implică acceptul d-voastră pentru utilizarea
cookie-urilor furnizate de terțe părți (AdSense, Statcounter, Facebook, etc).
Despre cookie