Gurlui, verb
Sinonime:
a face gur-gur, a gânguri, a grunguni, a turui, a ugui, (regional) a gongoni.
Gurgui, substantiv neutru
Sinonime:
cioc de urcior, culme, mamelon, sfârc, (popular) ţâţă, vârf (vârful dealului, vârful muntelui, vârful opincii, vârful sânului); (variante) gurgoi, gârgoi, gurgun, gurzui, gurlui.
Turui, verb
Sinonime:
a deszăpezi; a durăi, a durui, a gânguri, a grunguni, a gurlui, a hodorogi, a hurui, a pălăvrăgi, a se obosi tare, a trăncăni, a vorbi (întruna și repede), a-i merge gura ca o moară. Țurui, verb (regional)
Sinonime:
a se scurge.
Gânguri, verb
Sinonime:
(prin Muntenia) a sopeltivi, (prin Oltenia) a ştiorlâcăi, a gunguni, a gunguri, a gurlui, a ugui.
Gongoni, verb
Sinonime:
a grunguni, a gurlui.
Grunguni, verb
Sinonime:
a gânguri, a gunguri, a gurlui, a turui, (regional) a gongoni, (despre porci) a grohăi.
Gunguni, verb
Sinonime:
a gurlui, a scoate sunete abia articulate, a ugui; (variante) a gănguri, a gânguri, a gonguri, a gungura, a gunguri.
