Gură, substantiv feminin
Sinonime: afirmaţie, bot, buză, ceartă, chei, clanţă, clobanț, clonț, cuvânt, declaraţie, decolteu, deschidere, deschizătură, dușcă, fleancă, fofelniță, gaură, gălăgie, gât, gâtlej, glas, grai, hanță, harță, îmbucătură, înghiţitură, lamă, (Moldova şi Bucovina) leoapă, leoarbă, mal, margine, mărturisire, meliță, moară, muzicuță, ochi, orificiu, papagal, pas, persoană (care trebuie întreținută), plisc, pupăză, răscroială, râșniță, rât, relatare, sărut, sărutare, scandal, sfadă, sorbitură, spusă, strâmtoare, strigăt, tăiş, trombon, țarcă, țipăt, vad, vorbă, vorbitor, zisă, (argou) mestecău, (argou) muie, (Banat şi Transilvania) flit, (botanică) (gura-lupului) (regional) colțul-lupului; (gură căscată) gură-cască, cască-gură; (învechit) rost, (plural) buze, (regional) mordă, (regional) pieptar.  Gură-cască, substantiv masculin
Sinonime: haimana, nătăfleț, om absent, om dezinteresat, om distrat, om neglijent, pierde-vară, prost, vagabond.  Gura-mâţei, substantiv
Sinonime: (botanică) linariţă.  Gura-paharului, substantiv
Sinonime: (botanică) crizantemă, dumitriţă, tufănică.  Guraliu, adjectiv (regional)
Sinonime: flecar, limbut, vorbăreț, (variantă) guraliv.  Guraliv (guralivă), adjectiv
Sinonime: vorbăreţ, gălăgios, flecar, bun de gură, palavragiu, gură-spartă, gureş.  Guralivă, substantiv
Sinonime: flecară.  Guran, substantiv
Sinonime: (ihtiologie) şalău.  Gurar, substantiv
Sinonime: muncitor (la intrarea unei mine); aftă, spuzeală (la colțul gurii).  

---

Bleg (bleagă), adjectiv
Sinonime: moale, molatic, molâu, mototol, lălâu, pleoştit; prost, prostănac, prostovan, tont, nătărău, nătăfleţ, netot, nerod, nătâng, tontălău, neghiob, neîndemânatic, nepriceput, gură-cască, stupid.  Borî, verb (popular)
Sinonime: a da afară pe gură, a deborda, a scuipa, a vărsa, a voma, a vomita, (popular) a ejacula; a-și ridica marginile pălăriei.  Bot, substantiv neutru
Sinonime: rât; gură.

Boţ, substantiv neutru
Sinonime: cocoloş, bol, bulz, ghemotoc, bulgăre.  Căscăund (căscăundă), adjectiv
Sinonime: zăpăcit, neatent, uituc, gură-cască, zăbăuc, nătăfleţ, prost.  Certăreţ (certăreaţă), adjectiv (adesea substantivat)
Sinonime: arţăgos, agresiv, gâlcevitor, gură-mare, scandalagiu, (rar) vociferant, (învechit şi popular) zavragiu, (popular) ţâfnos, zurbagiu, (popular) pricinaş, rânzos, (învechit şi regional) sfadnic, sfădalnic, sfădicios, (regional) arţăgaş, gâlcevos, potcaş, scandalos, sfădăios, sfădăreţ, sfădăuş, (Moldova şi Bucovina) cârciogar, (Transilvania) porav, (prin Oltenia) pricinelnic, (prin Oltenia şi Banat) pricinos, (învechit) pricelnic, pricios, pricitor, sfădaci, sfăditor, (figurat) clonţos, colţos, ţăndăros.  Cioc, substantiv neutru
Sinonime: clonţ, plisc, gură, (învechit şi regional) rost, (regional) cioclonţ, ciup, clanţ, clobanţ, flisc; (prin Transilvania şi Banat) tic; barbişon, bărbuţă, ţăcălie, (franţuzism rar) barbişă; vârf; căpăţână; (botanică) (ciocul-berzei) greghetin, (Bucovina) săgeţică, (Moldova) pliscul-cucoarei, (regional) pliscul-berzei, pliscul-cocorului; (ciocul-cucoarei) pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei, (regional) bănat, (la plural) cucute, cumătră, ciocul-berzei, clonţul-cocostârcului, floarea-vinului, pliscul-berzei; (ornitologie) (cioc-întors) năvodar, (regional) săbiuţă; (medicină) (cioc de papagal) osteofit; ciorap, măsea.

Cioc, interjecție
Sinonime: toc!  Clonţ, substantiv neutru
Sinonime: cioc, plisc, (familiar) gură, cloanţă, clanţă.  Farfara (farfarale), substantiv feminin (învechit)
Sinonime: flecar, palavragiu, vorbăreţ, guraliv, limbut, clănţău, vorbă-lungă.  Flaşnetă, substantiv feminin
Sinonime: (muzică) ariston, mică orgă mecanică portativă, (învechit) minavet, (popular) caterincă, (variantă) flașnet; (argou) cioc, gură.  Gaiţă, substantiv feminin
Sinonime: (ornitologie) ghindar, (Bucovina) galiţă, (Moldova şi Bucovina) nucar, (Transilvania şi Banat) zaică, (Transilvania) matieş, (Transilvania) zăicoi, (gaiţă-de-munte) alunar; gaz, petrol lampant; (la figurat) bârfitoare, femeie pisăloagă, flecară, guralivă, limbută, palavragioaică, vorbăreaţă.  Gălăgios (gălăgioasă), adjectiv
Sinonime: zgomotos, guraliv; (figurat) certăreţ, scandalagiu.  Gâlcevi, verb
Sinonime: a se certa, a se ciorovăi, a se sfădi, a face gură.  Glas, substantiv neutru
Sinonime: canon, cânt, ciripit, cuvânt, ghiers, grai, gură, ştire, termen, ton, veste, voce, vorbă, (învechit) rost, (livresc) verb, (popular) limbă, (regional) boace.  Gureş (gureșă), adjectiv
Sinonime: clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreţ.  Guriţă, substantiv feminin
Sinonime: gură, sărut, sărutare; (tehnică) piscoaie, vrană.  Hanţă, substantiv feminin (popular)
Sinonime: haină veche, zdreanţă; gură, gură-spartă.  Haplea, substantiv masculin
Sinonime: bleg, calcă-n străchini, gură-cască, nătăfleţ, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.  Hodoroagă, substantiv feminin
Sinonime: bătrână ramolită, hoaşcă, căzătură; flecar, palavragiu, gură-spartă.  Hoinar (hoinară), adjectiv
Sinonime: vagabond, haimana, derbedeu, pierde-vară, gură-cască, târâie-brâu, plimbăreţ, fără căpătâi, rătăcitor, pribeag, drumeț.  Hoinări, verb
Sinonime: a vagabonda, a bate drumurile, a rătăci, a pribegi, a umbla gură-cască, a număra pietrele, a umbla brambura, a umbla haihui, a umbla teleleu-tănase, a umbla de frunza frăsânelui, a merge aiurea, a umbla huciu-marginea, a umbla de frunza lelii.  Intrare, substantiv feminin
Sinonime: abord, acces, aderare, admisiune, alee, angajare, antreu, băgare, exordiu, fundătură, gură, hol, intrat, introducere, încăpere (de trecere), încuviințare, pas, pasaj, pătrundere, permisiune, poartă, preambul, prolog, stradă mică, trecătoare, trecere, ușă, uvertură, venire, vestibul, (contabilitate) încasare, (informatică) input, (intrarea în biserică) (popular) vovedenie, (variantă) (popular) întrare.  Înghiţitură, substantiv feminin
Sinonime: îmbucătură, duşcă, o gură de (ceva).  Lainic (lainică), adjectiv (popular)
Sinonime: leneş, trândav, pierde-vară, gură-cască, haimana, vagabond; mişel, potlogar.  Limbut (limbută), adjectiv
Sinonime: vorbăreţ, flecar, guraliv, gură-spartă.  Locvace, adjectiv
Sinonime: bavard, clănțău, comunicativ, disert, elocvent, expansiv, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, prolix, verbos, volubil, vorbă-lungă, vorbăreţ.  Muzicuţă, substantiv feminin
Sinonime: armonică, camerton, clavietă, harmonică, (argou) ceartă, (argou) scandal, (figurat) gură, (rar) eolină.  Oral (orală), adjectiv
Sinonime: verbal, din gură.  Palavragiu, substantiv masculin
Sinonime: guraliv, vorbăreţ, flecar, limbut; bârfitor, clevetitor; mahalagiu.  Papagal, substantiv masculin
Sinonime: (figurat) guraliv, flecar, vorbăreţ, limbut.  Pâlnie, substantiv feminin
Sinonime: gură, groapă; receptor.  Plisc, substantiv neutru
Sinonime: cioc, clonţ; (figurat) gură.  Râşniţă, substantiv feminin
Sinonime: (figurat) gură; stomac, rânză.  Rât, substantiv neutru
Sinonime: bot; (figurat) gură; pajişte, ponor, păşune.  Scuipat, substantiv neutru
Sinonime: expectoraţie, flegmă, salivă, scuipătură, spută, (popular) stupit, (rar) apă, (regional) scuipit, (regional) stupitură.

Scuipat, adjectiv
Sinonime: aruncat din gură, expectorat.  Turui, verb
Sinonime: a deszăpezi; a durăi, a durui, a gânguri, a grunguni, a gurlui, a hodorogi, a hurui, a pălăvrăgi, a se obosi tare, a trăncăni, a vorbi (întruna și repede), a-i merge gura ca o moară.

Țurui, verb (regional)
Sinonime: a se scurge.  Vocal (vocală), adjectiv
Sinonime: acustic, bucal, cu glasul, cu gura, fonic, oral, sonor.  Vorbăreţ (vorbăreață), adjectiv
Sinonime: guraliv, limbut, flecar, gureş.  Zisă, substantiv feminin
Sinonime: afirmaţie, aserțiune, cuvânt, declarație, mărturisire, propoziție, proverb, relatare, spusă, vorbă, zicală, zicătoare, (învechit) voroavă, (astăzi rar) parolă, (figurat) gură; (învechit) îndemn, ordin, poruncă, sfat.  Buşcă, substantiv
Sinonime: gură, îmbucătură, înghiţitură, muşcătură.  Cască-gură, substantiv
Sinonime: gură-cască, gură-căscată, (popular) căscăund.  Clanţă, substantiv
Sinonime: ivăr, încuietoare, (regional) zimpirig, (Moldova) clampă, (Transilvania) clenci, (Banat) clenţaică, (prin Transilvania) rătez, (Banat) şnală, (Transilvania şi Oltenia) verver; (figurat) gură.  Cloanţă, substantiv
Sinonime: gură; (popular) babă urâtă.  Clobanţ, substantiv
Sinonime: cap, căpăţână, cioc, clonţ, gură, plisc.  Colţul-lupului, substantiv articulat
Sinonime: brăbin, gura-lupului.  Bucofaringian, adjectiv
Sinonime: referitor la gură si faringe.  Crizantemă, substantiv
Sinonime: (botanică) dumitriţă, tufănică, (regional) aurată, cătălină, mărgărită, roman, tătăişă, (la plural) flori-de-iarnă, (articulat) gura-paharului, romaniţă-mare, rujă-de-toamnă, (la plural) salomii-galbene.  Pupăză, substantiv
Sinonime: (ornitologie) cuc-armenesc; (botanică) (regional) pupăgioară, (la plural) pupezele, pupezoi; cicatrice, cocotă, curvă, femeie de stradă, gură, prostituată, semn, târfă, urmă.  Zotcă, substantiv
Sinonime: bot, rât; (argou) fleancă, gură, plisc.  Dârdală, substantiv
Sinonime: amendă, gloabă, mârţoagă, penalitate, penalizare; om flecar, om de nimic; (și cu rol de adjectiv) clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreţ.  Drâmboi, substantiv
Sinonime: drâmbă mai mare.

Drâmboi, verb
Sinonime: a-și manifesta supărarea, a boci în gură mare, a se bosumfla, a se îmbufna.