Gură, substantiv feminin
Sinonime:
afirmaţie, bot, buză, ceartă, chei, clanţă, clobanț, clonț, cuvânt, declaraţie, decolteu, deschidere, deschizătură, dușcă, fleancă, fofelniță, gaură, gălăgie, gât, gâtlej, glas, grai, hanță, harță, îmbucătură, înghiţitură, lamă, (Moldova şi Bucovina) leoapă, leoarbă, mal, margine, mărturisire, meliță, moară, muzicuță, ochi, orificiu, papagal, pas, persoană (care trebuie întreținută), plisc, pupăză, răscroială, râșniță, rât, relatare, sărut, sărutare, scandal, sfadă, sorbitură, spusă, strâmtoare, strigăt, tăiş, trombon, țarcă, țipăt, vad, vorbă, vorbitor, zisă, (argou) mestecău, (argou) muie, (Banat şi Transilvania) flit, (botanică) (gura-lupului) (regional) colțul-lupului; (gură căscată) gură-cască, cască-gură; (învechit) rost, (plural) buze, (regional) mordă, (regional) pieptar.
Gură-cască, substantiv masculin
Sinonime:
haimana, nătăfleț, om absent, om dezinteresat, om distrat, om neglijent, pierde-vară, prost, vagabond.
Gura-mâţei, substantiv
Sinonime:
(botanică) linariţă.
Gura-paharului, substantiv
Sinonime:
(botanică) crizantemă, dumitriţă, tufănică.
Guraliu, adjectiv (regional)
Sinonime:
flecar, limbut, vorbăreț, (variantă) guraliv.
Guraliv (guralivă), adjectiv Sinonime:
vorbăreţ, gălăgios, flecar, bun de gură, palavragiu, gură-spartă, gureş.
Guralivă, substantiv
Sinonime:
flecară.
Guran, substantiv
Sinonime:
(ihtiologie) şalău.
Gurar, substantiv
Sinonime:
muncitor (la intrarea unei mine); aftă, spuzeală (la colțul gurii).
Gurban, substantiv (învechit)
Sinonime:
animal sacrificat, banchet, festin, jertfă, ofrandă, victimă, (variantă) curbam, (variantă) curban.
Gurdună, substantiv
Sinonime:
(regional) contrabas.
Gureș (gureșă), adjectiv
Sinonime:
ciripitor, clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț, (învechit) vorbareț.
Gureșie, substantiv
Sinonime:
vorbărie.
Gurgui, substantiv neutru
Sinonime:
cioc de urcior, culme, mamelon, sfârc, (popular) ţâţă, vârf (vârful dealului, vârful muntelui, vârful opincii, vârful sânului); (variante) gurgoi, gârgoi, gurgun, gurzui, gurlui.
Gurguia, verb (învechit)
Sinonime:
a ascuți, a ieși în evidență, a se fuduli, a se împăuna, a se înălța, a se îngâmfa, a se urca.
Gurguța, verb (regional)
Sinonime:
a se cocoța, a se fuduli, a se înfoia.
Guri, verb (regional)
Sinonime:
a începe țesătura (la războiul de țesut), a se sui, a se urca.
Gurici, verb
Sinonime:
(regional) a da gură (guriță), a pupa, a săruta, a țuca.
Gurilățel, adjectiv (Bucovina)
Sinonime:
botos, cu gura mare.
Gurilățică, adjectiv feminin (regional)
Sinonime:
botoasă.
Gurist, substantiv
Sinonime:
cântăreţ, (figurat) informator.
Guriţă, substantiv feminin
Sinonime:
gură, sărut, sărutare; (tehnică) piscoaie, vrană.
Guritor, substantiv
Sinonime:
(variantă) gurar.
Gurlui, verb
Sinonime:
a face gur-gur, a gânguri, a grunguni, a turui, a ugui, (regional) a gongoni.
Gurmă, substantiv
Sinonime:
(medicină veterinară) impetigo, (popular) buba mânzului.
Gurmand (gurmandă), adjectiv
Sinonime:
amator de mâncăruri bune, gurmet, lacom, mâncăcios, mâncău, pofticios, (învechit) legumăreţ, (cu rol de substantiv) gastronom.
Gurmet, substantiv
Sinonime:
gurmand.
Gurnă, substantiv (învechit)
Sinonime:
urnă.
Gurnie, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
burlan, conductă de apă, țeavă, urloi.
Guru, substantiv
Sinonime:
înțelept, filozof, mentor spiritual, inițiator, maestru, stareț.
Gurui, verb
Sinonime:
a grohăi, a guiţa.
Gurură, substantiv
Sinonime:
bucar, curar, vânar.
Bleg (bleagă), adjectiv Sinonime:
moale, molatic, molâu, mototol, lălâu, pleoştit; prost, prostănac, prostovan, tont, nătărău, nătăfleţ, netot, nerod, nătâng, tontălău, neghiob, neîndemânatic, nepriceput, gură-cască, stupid.
Borî, verb (popular)
Sinonime:
a da afară pe gură, a deborda, a scuipa, a vărsa, a voma, a vomita, (popular) a ejacula; a-și ridica marginile pălăriei.
Bot, substantiv neutru Sinonime:
rât; gură. Boţ, substantiv neutru Sinonime:
cocoloş, bol, bulz, ghemotoc, bulgăre.
Botos (botoasă), adjectiv
Sinonime:
buzat, buzos, dizgrațios, râtos, urât, (regional) gurilățel, (regional) îmbotit; (figurat) arogant, bosumflat, impertinent, insolent, ireverențios, îmbufnat, îndrăzneț, necuviincios, neobrăzat, nerespectuos, nerușinat, obraznic, semeț, sfidător, sfruntat, supărat, trufaș, țanțoș, ursuz.
Buricat (buricată), adjectiv Sinonime:
umflat, gurguiat, în relief.
Căscăund (căscăundă), adjectiv Sinonime:
zăpăcit, neatent, uituc, gură-cască, zăbăuc, nătăfleţ, prost.
Certăreţ (certăreaţă), adjectiv (adesea substantivat)
Sinonime:
arţăgos, agresiv, gâlcevitor, gură-mare, scandalagiu, (rar) vociferant, (învechit şi popular) zavragiu, (popular) ţâfnos, zurbagiu, (popular) pricinaş, rânzos, (învechit şi regional) sfadnic, sfădalnic, sfădicios, (regional) arţăgaş, gâlcevos, potcaş, scandalos, sfădăios, sfădăreţ, sfădăuş, (Moldova şi Bucovina) cârciogar, (Transilvania) porav, (prin Oltenia) pricinelnic, (prin Oltenia şi Banat) pricinos, (învechit) pricelnic, pricios, pricitor, sfădaci, sfăditor, (figurat) clonţos, colţos, ţăndăros.
Cioc, substantiv neutru
Sinonime:
clonţ, plisc, gură, (învechit şi regional) rost, (regional) cioclonţ, ciup, clanţ, clobanţ, flisc; (prin Transilvania şi Banat) tic; barbişon, bărbuţă, ţăcălie, (franţuzism rar) barbişă; vârf; căpăţână; (botanică) (ciocul-berzei) greghetin, (Bucovina) săgeţică, (Moldova) pliscul-cucoarei, (regional) pliscul-berzei, pliscul-cocorului; (ciocul-cucoarei) pliscul-cocorului, pliscul-cucoarei, (regional) bănat, (la plural) cucute, cumătră, ciocul-berzei, clonţul-cocostârcului, floarea-vinului, pliscul-berzei; (ornitologie) (cioc-întors) năvodar, (regional) săbiuţă; (medicină) (cioc de papagal) osteofit; ciorap, măsea. Cioc, interjecție
Sinonime:
toc!
Clonţ, substantiv neutru Sinonime:
cioc, plisc, (familiar) gură, cloanţă, clanţă.
Cocoța, verb
Sinonime:
a se cățăra, a se ridica, a se sui, a se urca, (figurat și depreciativ) a avansa, (figurat și depreciativ) a parveni, (învechit) a se coțobăni, (popular) a se aburca, (popular) a se țuțuia, (prin Oltenia) a se suliga, (prin Transilvania) a se pupuia, (regional) a se burica, (regional) a se coțofăni, (regional) a se cucuia, (regional) a se găibăra, (regional) a se gurguța, (regional) a se poponăța, (regional) a se popoța, (regional) a se pupăza, (regional) a se zgăibăra, (variantă) a se cucuța, (variantă) a se gogoța. Cocotă, substantiv
Sinonime:
curvă, depravată, femeie de stradă, prostituată, târfă, (argotic) jagardea, (argotic) jantă, (argotic) jartea, (argotic) maimuță, (argotic) marcoavă, (argotic) mastroacă, (depreciativ) japiță, (depreciativ) pațachină, (depreciativ) puicuță, (familiar) fleoarță, (familiar) fleorțotină, (familiar) șuleandră, (figurat) buleandră, (figurat) pupăză, (figurat) putoare, (figurat) târâtură, (învechit și regional) pârțotină, (învechit și regional) telăliță, (învechit și regional) teleleică, (învechit) demimondenă, (învechit) femeie publică, (învechit) magopață, (învechit) tălaniță, (popular și familiar) damă, (popular și familiar) madamă, (popular) lele, (prin Bucovina) crăiță, (prin Maramureș) landră, (prin Moldova și Bucovina) mișarcă, (prin Moldova, figurat) ruptură, (prin Transilvania) bandură, (regional și figurat) haită, (regional și figurat) pupezoaică, (regional și figurat) terfeloagă, (regional) bulă, (regional) horholină, (regional) madaranță, (regional) puiniță, (regional) scorțotină, (regional) târnoață, (regional) tearfă, (Transilvania, figurat) gudă.
Colţ, substantiv
Sinonime:
bucată, fărâmă; loc retras, refugiu, ascunziş, cotlon, ungher, unghi, (regional) corn, cot, (Oltenia şi Transilvania) ungheţ; extremitate; (colţul gurii) comisură; canin, dinte, măsea, zimţ; ţintă, (regional) cui; (botanică) (colţul-babei) (regional) păducheriţă, păducherniţă, păduchele-calului, păduchele-elefantului.
Farfara (farfarale), substantiv feminin (învechit)
Sinonime:
flecar, palavragiu, vorbăreţ, guraliv, limbut, clănţău, vorbă-lungă.
Flaşnetă, substantiv feminin
Sinonime:
(muzică) ariston, organino, orgă stradală, (învechit) minavet, (popular) caterincă, (variantă) flașnet; (argou) cioc, gură.
Gaiţă, substantiv feminin
Sinonime:
(ornitologie) ghindar, (Bucovina) galiţă, (Moldova şi Bucovina) nucar, (Transilvania şi Banat) zaică, (Transilvania) matieş, (Transilvania) zăicoi, (gaiţă-de-munte) alunar; gaz, petrol lampant; (la figurat) bârfitoare, femeie pisăloagă, flecară, guralivă, limbută, palavragioaică, vorbăreaţă.
Gastronom, substantiv masculin Sinonime:
gurmand, mâncău, (popular) găman.
Gălăgios (gălăgioasă), adjectiv Sinonime:
zgomotos, guraliv; (figurat) certăreţ, scandalagiu.
Gâlcevi, verb Sinonime:
a se certa, a se ciorovăi, a se sfădi, a face gură.
Glas, substantiv neutru
Sinonime:
canon, cânt, ciripit, cuvânt, ghiers, grai, gură, ştire, termen, ton, veste, voce, vorbă, (învechit) rost, (livresc) verb, (popular) limbă, (regional) boace.
Hanţă, substantiv feminin (popular) Sinonime:
haină veche, zdreanţă; gură, gură-spartă. Hanta, verb (franțuzism)
Sinonime:
a chinui, a obseda.
Haplea, substantiv masculin
Sinonime:
bleg, calcă-n străchini, gură-cască, nătăfleţ, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.
Hodoroagă, substantiv feminin Sinonime:
bătrână ramolită, hoaşcă, căzătură; flecar, palavragiu, gură-spartă.
Hoinar (hoinară), adjectiv Sinonime:
vagabond, haimana, derbedeu, pierde-vară, gură-cască, târâie-brâu, plimbăreţ, fără căpătâi, rătăcitor, pribeag, drumeț.
Hoinări, verb Sinonime:
a vagabonda, a bate drumurile, a rătăci, a pribegi, a umbla gură-cască, a număra pietrele, a umbla brambura, a umbla haihui, a umbla teleleu-tănase, a umbla de frunza frăsânelui, a merge aiurea, a umbla huciu-marginea, a umbla de frunza lelii.
Iniţiator, substantiv
Sinonime:
educator, fondator, guru, întemeietor, maestru, promotor, protagonist, (rar) începător.
Intrare, substantiv feminin
Sinonime:
abord, acces, aderare, admisiune, alee, angajare, antreu, băgare, exordiu, fundătură, gură, hol, intrat, introducere, încăpere (de trecere), încuviințare, pas, pasaj, pătrundere, permisiune, poartă, preambul, prolog, stradă mică, trecătoare, trecere, ușă, uvertură, venire, vestibul, (contabilitate) încasare, (informatică) input, (intrarea în biserică) (popular) vovedenie, (variantă) (popular) întrare.
Înghiţitură, substantiv feminin Sinonime:
îmbucătură, duşcă, o gură de (ceva).
Însărcinată, adjectiv feminin
Sinonime:
gravidă, cu burta la gură, cu pântecele la gură, (învechit și regional) tăroasă, (învechit) grecioasă, (învechit) îngroșată, (popular și familiar) borțoasă, (popular și familiar) burduhănoasă, (popular și familiar) burduhoasă, (popular și familiar) burtoasă, (popular) grea, (popular) groasă, (popular) împovărată, (popular) îngreunată, (prin Muntenia și Oltenia) sărcinată, (prin Transilvania) greoaie, (regional) încărcată.
Lacom (lacomă), adjectiv Sinonime:
mâncăcios, mâncău, nesătul, gurmand, (regional) găman; avid, apucător, profitor, hrăpăreţ, nesăţios, avar.
Lainic (lainică), adjectiv (popular) Sinonime:
leneş, trândav, pierde-vară, gură-cască, haimana, vagabond; mişel, potlogar.
Limbut (limbută), adjectiv Sinonime:
vorbăreţ, flecar, guraliv, gură-spartă.
Locvace, adjectiv
Sinonime:
bavard, clănțău, comunicativ, disert, elocvent, expansiv, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, prolix, verbos, volubil, vorbă-lungă, vorbăreţ.
Muzicuţă, substantiv feminin
Sinonime:
armonică, camerton, clavietă, harmonică, (argou) ceartă, (argou) scandal, (figurat) gură, (rar) eolină.
Oral (orală), adjectiv Sinonime:
verbal, din gură.
Palat, substantiv neutru Sinonime:
castel; cerul gurii.
Palavragiu, substantiv masculin Sinonime:
guraliv, vorbăreţ, flecar, limbut; bârfitor, clevetitor; mahalagiu.
Papagal, substantiv masculin
Sinonime:
(zoologie) ara, cacadu, cacatoes, iaco, jaco, kakapo, kea, lori, peruș; (figurat) guraliv, flecar, vorbăreţ, limbut.
Pâlnie, substantiv feminin Sinonime:
gură, groapă; receptor.
Plisc, substantiv neutru Sinonime:
cioc, clonţ; (figurat) gură.
Râşniţă, substantiv feminin Sinonime:
(figurat) gură; stomac, rânză.
Rât, substantiv neutru Sinonime:
bot; (figurat) gură; pajişte, ponor, păşune.
Scuipat, substantiv neutru
Sinonime:
expectoraţie, flegmă, salivă, scuipătură, spută, (popular) stupit, (rar) apă, (regional) scuipit, (regional) stupitură. Scuipat, adjectiv
Sinonime:
aruncat din gură, expectorat.
Turui, verb
Sinonime:
a deszăpezi; a durăi, a durui, a gânguri, a grunguni, a gurlui, a hodorogi, a hurui, a pălăvrăgi, a se obosi tare, a trăncăni, a vorbi (întruna și repede), a-i merge gura ca o moară. Țurui, verb (regional)
Sinonime:
a se scurge.
Vocal (vocală), adjectiv
Sinonime:
acustic, bucal, cu glasul, cu gura, fonic, oral, sonor.
Vorbăreţ (vorbăreață), adjectiv Sinonime:
guraliv, limbut, flecar, gureş.
Zisă, substantiv feminin
Sinonime:
afirmaţie, aserțiune, cuvânt, declarație, mărturisire, propoziție, proverb, relatare, spusă, vorbă, zicală, zicătoare, (învechit) voroavă, (astăzi rar) parolă, (figurat) gură; (învechit) îndemn, ordin, poruncă, sfat.
Bârfitor, adjectiv
Sinonime:
calomniator, calomnios, cancanier, clevetitor, criticant, defăimător, denigrator, detractor, fluieros, ponegritor, slab de gură, (învechit) mozavirnic, (învechit) balamut, (învechit) clevetnic, (învechit) năpăstuitor, (învechit) ponosluitor, (popular) dosnic, (popular) hulitor, (popular) prost, (regional) pontoros, (turcism învechit) mozavir. Bârfitor, substantiv
Sinonime:
calomniator, cancanier, clevetitor, criticant, defăimător, denigrator, detractor, ponegritor, vorbitor de rău, (argotic) trâmbițar, (familiar) farfara, (familiar) ștafetar, (învechit) balamut, (învechit) bârfelnic, (învechit) clevetnic, (învechit) năpăstuitor, (învechit) ponosluitor, (învechit) vorovitor, (popular) hulitor, (regional) orfălău, (turcism învechit) mozavir.
Buba-mânzului, substantiv
Sinonime:
gurmă.
Bucar, substantiv
Sinonime:
curar, vânar, (regional) gurură, hamut, cureaua vânării.
Buşcă, substantiv
Sinonime:
gură, îmbucătură, înghiţitură, muşcătură.
Cască-gură, substantiv
Sinonime:
gură-cască, gură-căscată, (popular) căscăund.
Ciripitor, substantiv
Sinonime:
(depreciativ) informator, turnător. Ciripitor, adjectiv
Sinonime:
cântător, ciripiu, gureș.
Clanţă, substantiv
Sinonime:
ivăr, încuietoare, (regional) zimpirig, (Moldova) clampă, (Transilvania) clenci, (Banat) clenţaică, (prin Transilvania)
rătez, (Banat) şnală, (Transilvania şi Oltenia) verver; (figurat) gură.
Cloanţă, substantiv
Sinonime:
gură; (popular) babă urâtă.
Clobanţ, substantiv
Sinonime:
cap, căpăţână, cioc, clonţ, gură, plisc.
Colţul-lupului, substantiv articulat
Sinonime:
brăbin, gura-lupului.
Comisură, substantiv
Sinonime:
(anatomie) punct de unire a două părți anatomice; (comisura buzelor) colţul gurii.
Bucofaringian, adjectiv
Sinonime:
referitor la gură si faringe.
Crizantemă, substantiv
Sinonime:
(botanică) dumitriţă, tufănică, (regional) aurată, cătălină, mărgărită, roman, tătăişă, (la plural) flori-de-iarnă, (articulat) gura-paharului, romaniţă-mare, rujă-de-toamnă, (la plural) salomii-galbene.
Pupăză, substantiv
Sinonime:
(ornitologie) cuc-armenesc; (botanică) (regional) pupăgioară, (la plural) pupezele, pupezoi; cicatrice, cocotă, curvă, femeie de stradă, gură, prostituată, semn, târfă, urmă.
Curar, substantiv
Sinonime:
bucar, vânar, (regional) gurură, hamut, cureaua vânării.
Zotcă, substantiv
Sinonime:
bot, rât; (argou) fleancă, gură, plisc.
Dârdală, substantiv
Sinonime:
amendă, gloabă, mârţoagă, penalitate, penalizare; om flecar, om de nimic; (și cu rol de adjectiv) clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreţ.
Drâmboi, substantiv
Sinonime:
drâmbă mai mare. Drâmboi, verb
Sinonime:
a-și manifesta supărarea, a boci în gură mare, a se bosumfla, a se îmbufna.
Dumicat, substantiv
Sinonime:
gură, îmbucătură, înghiţitură, muşcătură.
Duşcă, substantiv
Sinonime:
gât, gură, înghiţitură, sorbitură, (Transilvania) scopot.
Educator, substantiv
Sinonime:
guru, inițiator, institutor, instructor, învățător, maestru, mentor, monitor, pedagog, profesor. Educator, adjectiv
Sinonime:
educativ, inițiator, pedagogic.
Fleancă, substantiv
Sinonime:
gură, fleoancă, fleoarcă; (expresie) (Tine-ți fleanca! Închide-ți fleanca! Tacă-ți fleanca!) Taci! Închide gura!
Flecar, substantiv și adjectiv
Sinonime:
clănţău, guraliv, limbut, palavragiu, vorbareţ, vorbă-lungă, (livresc) locvace, logoreic, (rar) ploscar, ploscaş, taclagiu, (popular şi familiar) farfara, (popular) gureş, toacă-gură, (învechit şi regional) spornic, vorbăreţ, (regional) pălăvatic, pălăvrăgit, tololoi, vorbar, (Moldova) dârdală, lehău, leorbău, (Transilvania) stroncănitor, (prin Muntenia) tândălit, (Moldova) trăncălău, (învechit) limbareț, vorovaci, (familiar) moftangiu, (rar, familiar) moftolog, mofturean, (figurat) meliță.
Flecară, substantiv
Sinonime:
guralivă, limbută, palavragioaică, vorbăreaţă, (familiar) moftangioaică, (figurat) gaiţă.
Flişcă, substantiv
Sinonime:
tiflă, palmă; gură-slobodă, trăncănitor.
Flit, substantiv
Sinonime:
bot, gură, rât.
Fofelniţă, substantiv
Sinonime:
aripă, cruce, cuţit, gură, limbă, spetează.
Scopot, substantiv
Sinonime:
depărtare, distanţă, duşcă, gât, gură, interval, înghiţitură, răstimp, sorbitură, spaţiu, timp.
Gânguri, verb
Sinonime:
(prin Muntenia) a sopeltivi, (prin Oltenia) a ştiorlâcăi, a gunguni, a gunguri, a gurlui, a ugui.
Grifon, substantiv
Sinonime:
hipogrif, șacal; gură de izvor.
Trombon, substantiv
Sinonime:
(depreciativ) gură; (familiar; la plural) minciuni, păcăleli, exagerări.
Verb, substantiv
Sinonime:
categorie gramaticală, cuvânt, glas, grai, gură, limbaj, locuțiune, parolă, sintagmă, termen, voce, vorbă.
Gongoni, verb
Sinonime:
a grunguni, a gurlui.
Gordună, substantiv
Sinonime:
contrabas, (variantă) gurdună.
Govie, substantiv
Sinonime:
fată, mireasă; nedeie, petrecere la țară; (argou) (regional) gură.
Spălăcanie, substantiv
Sinonime:
(învechit și regional) apă de spălat gura.
Grunguni, verb
Sinonime:
a gânguri, a gunguri, a gurlui, a turui, (regional) a gongoni, (despre porci) a grohăi.
Piscoaie, substantiv
Sinonime:
(tehnică) fluier, oboi, pospai, tub sonor, ulucaş, vrană, (prin Transilvania şi Banat) scoreţ, (regional) guriţă.
Legumăreţ, substantiv și adjectiv
Sinonime:
gurmand.
Impetigo, substantiv
Sinonime:
(medicină) dermatoză, gurmă, (plural) bube dulci, (regional, plural) zgaibe dulci.
Stroncănitor, substantiv
Sinonime:
mustuitor; (și adjectiv) clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreţ.
Pălăvrăgit, substantiv
Sinonime:
flecăreală; (și cu rol de adjectiv) clănţău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreţ.
Pilăriţă, substantiv
Sinonime:
negustoreasă, precupeaţă; mahalagiu, om rău de gură.
A-și pungi gura, locuţiune
Sinonime:
a-și strânge și a-și țuguia buzele.
Povestelnic (povestelnică), adjectiv
Sinonime:
(regional) guraliv, vorbăreț.
Lehău, substantiv și adjectiv
Sinonime:
clănţău, flecar, guraliv, limbut, mincinos, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreţ.
Lider, substantiv
Sinonime:
animator, boss, caid, campion, cap, conducător, creier, director, dirijor, echipă campioană, fruntaş, ghid, guru, inspirator, maestru, manager, mentor, organizator, patron, responsabil, stăpân, superior, șef.
Pusi, substantiv
Sinonime:
gură, sărut, sărutare.
Mestecău, substantiv
Sinonime:
făcăleţ, gură, sucitor, vergea.
Afirmațiune, substantiv
Sinonime:
afirmație, alegație, aserțiune, atestație, comunicație, confirmație, cuvânt, declarație, mărturisire, proclamație, propoziție, relatare, spusă, teză, vorbă, zisă, (astăzi rar) parolă, (figurat) gură, (învechit) voroavă.
Căscat, substantiv
Sinonime:
bleg, căscăund, gură-cască, nătăflete, nătăfleț; căscare, căscătură, deschidere.
Prinde-muște, substantiv
Sinonime:
(popular) cască-gură, gură-cască, haimana, vagabond.
Halitoză, substantiv
Sinonime:
halenă fetidă, miros neplăcut al gurii, respirație urât mirositoare.
Pocriş, substantiv
Sinonime:
(regional) acoperământ, acoperiș, capac, cergă, coviltir, înveliș, învelitoare; (regional) gura vârșii, vârșog; (regional) lapte acru, pocreală.
Boace, substantiv
Sinonime:
(regional) cuvânt, glas, grai, gură, termen, voce, vorbă.
