Furcă, substantiv
Sinonime:
bifurcație, braţ, crăcană, furcoi, hantarig, loitră, par, pisc, răscruce, spânzurătoare, stâlp, țăruș, (învechit) ostie, (prin Moldova şi Transilvania) cujeică, (Transilvania) gearmăn, (popular) furcărie; (anatomie) (furca-pieptului) (popular) lingurea, lingurică, (regional) lingura-pieptului, stern.
Furca-drumului, substantiv
Sinonime:
intersecţie, încrucişare, întretăiere, răscruce, răspântie.
Furcărie, substantiv
Sinonime:
clacă, furcă, şezătoare.
Furcat, adjectiv
Sinonime:
(în formă de furcă) furciform.
Clacă, substantiv feminin
Sinonime:
(istorie) boieresc, robotă, corvoadă, (învechit) beilic, rușfet; şezătoare, (regional) furcărie, (Transilvania) habă, habără, (prin Muntenia) sideancă.
Epigastru, substantiv neutru (popular) Sinonime:
lingurea, lingurică, furca pieptului.
Intersecţie, substantiv feminin
Sinonime:
bifurcare, încrucișare, întretăiere, joncțiune, răscruce, răspântie, trivium, (învechit) intersecțiune, (învechit) rond-punt, (popular) cruce, (popular) furca-drumului.
Mană, substantiv feminin
Sinonime:
belşug, abundenţă, îmbelşugare, îndestulare, prisos, bogăţie, berechet; rugină la vegetale. Mâna, verb
Sinonime:
a îndemna, a sili; a mişca, a împinge; a se grăbi. Mână, substantiv feminin
Sinonime:
braţ, membru superior, palmă, pumn, (învechit și regional) brâncă, (popular și familiar) labă; (mână curentă) balustradă; (mână de lucru) forță de muncă; (botanică) (mâna-Maicii-Domnului) (regional) palma-sfintei-Mării; (tehnică) bată, braț, crac, furcă, margine, mâner, pervaz, spetează, stâlp, (regional) ciocan, (regional) condac, (regional) cotoi, (regional) cujbă; calitate, cocârlă, condiție, femeiușcă, fofează, grijă, hădărag, leucă, mănunchi, mănușă, măsea, muierușcă, pază, posesiune, rang, schimbătoare, seamă, stare, stăpânire, teapă, titirez, treaptă.
Ciocan, substantiv
Sinonime:
(tehnică) planator, (învechit şi regional) mai; (ciocan de lipit) letcon; (ciocan pneumatic) revolver; braţ, cocean, furcă, fus, mână, stâlp, ştiulete, târnăcop, ţoi.
Cârlig, substantiv
Sinonime:
(regional) sclimpuş, andrea, buhai; furcă, pisc.
Cujbă, substantiv
Sinonime:
(regional) cocârlă, (Banat şi Transilvania) cocaie; braţ, chingă, cocârlă, crivac, furcă, mână, stâlp.
Grui, substantiv
Sinonime:
colină, deluşor, furcă, măgură, movilă, pisc.
Cujeică, substantiv
Sinonime:
furcă de tors.
Furcoi, substantiv
Sinonime:
furcă mare, (Moldova) ciolpău.
Hantarig, substantiv
Sinonime:
furcă, (regional, articulat) cumpăna fântânii.
Gearmăn, substantiv
Sinonime:
furcă.
Trupinar, substantiv (regional)
Sinonime:
furcă, stâlp, țăpoi, (popular) truchinar, (regional) drughineață.
Înfurci, verb (învechit și popular)
Sinonime:
a avea de furcă, a se bifurca, a se certa, a se desface în două, a se încăiera, (variantă) a se înfurca.
Înfurca, verb (învechit și popular)
Sinonime:
a (se) bifurca, a (se) desface în două părți, a lua fân în furcă, a se încrăci, a se înfurci, (figurat) a avea de furcă, (figurat) a se încăiera.
Întretăiere, substantiv
Sinonime:
interferență, intersectare, intersecție, încrucișare, răscruce, răspântie, (popular) cruce, (popular) furca-drumului.
Furchiță, substantiv (popular)
Sinonime:
furcă mică (de tors), furcuță, (regional) furculiță.
Furcea, substantiv (regional)
Sinonime:
furcă, furcuță, (popular) pisc.
Predia, substantiv (regional)
Sinonime:
furcă, (variantă) predială.
Podinăraș, substantiv (regional)
Sinonime:
furcă, (regional) podinar (mic), (regional) țăpoi.
Cioplău, substantiv (regional)
Sinonime:
furcă, (popular) furcoi, (variantă) ciolpău.
