Fulgerat, adjectiv
Sinonime:
lovit de fulger, scrutat, trăsnit. Fulgerat, substantiv
Sinonime:
fulgerare, (regional) fulgerează.
Fulgeratic, adjectiv
Sinonime:
fulgerător, fulgurant, instantaneu, iute ca fulgerul, rapid.
Fulgerător, adjectiv
Sinonime:
brusc, iute, pătrunzător, rapid, subit, vertiginos. Fulgerător, adverb
Sinonime:
ca fulgerul, cu iuțeală mare, deodată.
Fulgerătură, substantiv
Sinonime:
fulger, fulgerare.
Deodată, adverb
Sinonime:
pe neaşteptate, brusc, subit, concomitent, simultan, în acelaşi timp, fulgerător, instantaneu, odată, repede, scurt, (popular) numai, (regional) târla-mârla, acum, deocamdată, momentan.
Fulger, substantiv neutru
Sinonime:
fulgerare, fulgerătură, fulgerel, sclipire, străfulgerare, (popular) scăpărare, scăpărat, (regional) sfulger, (învechit şi popular, la figurat) săgeată; (fulger electronic) bliț.
Galopant (galopantă), adjectiv Sinonime:
rapid, fulgerător.
Precipitat (precipitată), adjectiv
Sinonime:
iute, ameţitor, fulgerător, vertiginos, grăbit, zorit, repezit, pripit; sedimentat.
Fulgerare, substantiv
Sinonime:
fulgerat, fulgerătură, lucire, lumină ca de fulger, scânteiere, (regional) închircire; (figurat) clipă, durată scurtă, durere scurtă și violentă, ivire fulgerătoare, moment, privire iute și tăioasă, privire pătrunzătoare, revelație, scrutare, senzație de moment, trecere fulgerătoare; (medicină veterinară; regional) fulgerat, fulgerează.
Electric, adjectiv
Sinonime:
(învechit) electricesc, (învechit) eletric, (figurat) fulgerător.
Repentin, adjectiv (învechit)
Sinonime:
brusc, fulgerător, inopinat, neprevăzut, subit.
Fulgerește, adverb
Sinonime:
cu iuțeală mare, fulgerător, (iute) ca fulgerul.
