Fragmenta, verb
Sinonime:
a disocia, a divide, a diviza, a fracţiona, a frânge, a îmbucătăţi, a împărţi, a partaja, a rupe în fragmente, a scinda, a secționa, a segmenta, a subdiviza, a tăia.
Fragmentar, adjectiv
Sinonime:
divizat, fărâmițat, fragmentat, imperfect, incomplet, în fragmente, necomplet, parcelar, parţial, sectorial.
Fragmentare, substantiv
Sinonime:
împărțire în bucăți, îmbucătățire, fragmentație.
Fragmentat, adjectiv
Sinonime:
compartimentat, dezmembrat, divizat, fracţionat, îmbucătățit, împărţit, partajat, scindat, secționat, segmentat, separat.
Fragmentație, substantiv
Sinonime:
fragmentare, fragmentațiune, segmentație.
Fragmentațiune, substantiv
Sinonime:
fragmentație.
Diviza, verb
Sinonime:
a împărţi, a divide, a scinda, a fragmenta; a despărţi, a dezbina, a segmenta; a fisiona.
Diviziune, substantiv feminin
Sinonime:
împărţire, fragmentare, separare, scindare, despărţire, secţiune, gradaţie; (biologie) (diviziune directă) amitoză.
Fracţiona, verb
Sinonime:
a dedubla, a descompune, a divide, a diviza, a fărămiţa, a fragmenta, a îmbucătăţi, a împărţi, a partaja, a rupe, a scinda, a secționa, a subdiviza.
Incomplet (incompletă), adjectiv
Sinonime:
cu lipsuri, desperecheat, fragmentar, imperfect, insuficient, lacunar, necomplet, neîmplinit, neîndeplinit, neterminat, parţial, (variantă) incomplect.
Îmbucătăţire, substantiv feminin
Sinonime:
dividere, divizare, diviziune, fracționare, fragmentare, împărțire, rupere, secționare, segmentare, tăiat, tăiere, (figurat) destrămare, (rar) segmentație.
Împărţi, verb Sinonime:
a diviza, a fragmenta, a desface, a despărţi, a separa; a distribui, a repartiza, a da; a răspândi, a risipi, a împrăştia.
Partaj, substantiv neutru Sinonime:
împărţire, divizare, distribuţie, repartizare, diviziune, separare, fracţionare, fragmentare, partiționare, sciziune; dezmembrare.
Partaja, verb Sinonime:
a distribui, a împărţi, a diviza, a fragmenta, a segmenta, a secţiona, a separa, a fracţiona, a repartiza; a repartira.
Secţiona, verb Sinonime:
a tăia, a împărţi, a diviza, a segmenta, a fragmenta.
Secţiune, substantiv feminin Sinonime:
tăietură, fragmentare, fracţionare; porţiune, parte, despărţământ, sector.
Segmenta, verb Sinonime:
a împărţi, a fragmenta, a tăia, a secţiona, a diviza.
Separa, verb Sinonime:
a despărţi, a desface, a desprinde, a izola, a detaşa, a dezmembra, a disloca, a divide, a diviza, a tăia, a fracţiona, a împărţi, a fragmenta, a secţiona.
Separaţie, substantiv feminin Sinonime:
despărţire, desfacere, izolare, desprindere, detaşare, dislocare, fragmentare, secţionare, tăiere; diferenţiere, distincţie, discriminare.
Trunchia, verb Sinonime:
a ciunti, a tăia, a reteza, a mutila, a despărţi, a fragmenta.
Dividere, substantiv
Sinonime:
divizare, diviziune, fracționare, fragmentare, îmbucătățire, împărțire, secționare, segmentare, tăiat, tăiere, (rar) segmentație.
Divizat, adjectiv
Sinonime:
fracţionat, fragmentat, împărţit, segmentat.
Segmentar, adjectiv
Sinonime:
divizat, fracționar, fragmentar.
Fracţionat, adjectiv
Sinonime:
divizat, fragmentat, îmbucătățit, împărţit, segmentat.
Compartimentat, adjectiv
Sinonime:
cloazonat, dezunit, divizat, fragmentat, partajat, secționat, separat, tranșat.
Necomplet, adjectiv
Sinonime:
cu lipsuri, fragmentar, incomplet, (variantă) necomplect.
Segmentaţie, substantiv
Sinonime:
decupaj, dividere, divizare, diviziune, fracţionare, fragmentare, fragmentație, îmbucătăţire, împărţire, (biologie) metamerie, partaj, (biologie) sciziparitate, sciziune, secţionare, segmentare, separație, tăiat, tăiere, (variantă) segmentațiune.
Destructibil, adjectiv
Sinonime:
disolubil, fragmentabil, fungibil, putrescibil, sfărâmabil, (variantă) distructibil.
Dezagregație, substantiv
Sinonime:
decompoziție, degradare, degradație, delabrare, delichescență, destrucție, deteriorare, deteriorațiune, dezagregare, dezintegrare, dezintegrație, dezmembrare, dezorganizare, dezorganizație, dezunire, disjuncție, dislocare, dislocație, disociație, disociere, disoluție, dispersie, diviziune, fracționare, fragmentare, fragmentație, lichefacție, lichefiere, pulverizare, pulverizație, ruptură, scizionare, sciziune, separare, separație.
Incomplect, adjectiv
Sinonime:
desperecheat, fragmentar, imperfect, incomplet, lacunar, necomplet, neterminat, parțial.
Secţionare, substantiv
Sinonime:
debitare, debitat, dividere, divizare, diviziune, fracționare, fragmentare, îmbucătățire, împărțire, scindare, secțiune, segmentare, separare, subdivizare, tăiat, tăiere, (rar) segmentație.
Secționat, adjectiv
Sinonime:
divizat, fragmentat, îmbucătățit, împărțit, segmentat, tăiat.
Schizocit, substantiv
Sinonime:
hematie fragmentată, schistocit.
Segmentare, substantiv
Sinonime:
dividere, divizare, diviziune, fracționare, fragmentare, îmbucătățire, împărțire, secționare, segmentație, tăiat, tăiere.
Trunchiere, substantiv
Sinonime:
afereză, apocopă, ciuntire, cuvânt telescopat, eliziune, fragment, fragmentare, mutilare, parte, retezare, scurtare, sincopă, suprimare, (figurat) denaturare, (figurat) falsificare, (învechit și regional) trunchiare.
Cominuție, substantiv
Sinonime:
fragmentare, fragmentație, fragmentațiune, (variantă) cominuțiune.
Îmbucătățit, adjectiv
Sinonime:
fracționat, fragmentat, (medicină) cominutiv.
Trunchiat, adjectiv
Sinonime:
ciopârțit, ciuntit, fragmentat, mutilat, retezat, tăiat, (figurat) curmat, (figurat) incomplet, (învechit) truncat.
Neexhaustiv, adjectiv
Sinonime:
elementar, fragmentar, incomplet, lacunar, lacunos, parțial, rudimentar, superficial.
Crâmpoțitură, substantiv (învechit)
Sinonime:
crâmpoțire, fragmentare, măcelărire, sfârtecare, (variantă) crâmpețitură.
Dărăbi, verb (regional)
Sinonime:
a fărâmița, a fragmenta, a îmbucătăți, a îmbucăți, a rupe.
