Fărâmiţa, verb Sinonime:
a sfărâma, a zdrobi, a zobi, a pisa, a sparge; a distruge, a nimici, a descompune. Fărâmiţă, substantiv feminin Sinonime:
firimitură, fărâmă, bucăţică.
Fărâmițare, substantiv
Sinonime:
atomizat, dezmembrare, dilacerare, fracționare, mărunțire, rupere, sfărâmare, (învechit și regional) smăcinătură, (învechit) crâmpeiere, (învechit) fărâmicare, (învechit) smăcinare, (popular) dumicare, (regional) groire, (variantă) fărămițare, (variantă) fărămițire.
Fărâmiţat (fărâmiţată), adjectiv Sinonime:
zdrobit, fărâmat, sfărâmiţat, zdrobit, pisat, frânt, rupt, îmbucătăţit; (figurat) nimicit, distrus.
Caria, verb Sinonime:
a se găuri, a se strica, a se roade, a se măcina, a se pulveriza, a se fărâmiţa.
Dumica, verb Sinonime:
a sfărâma, a rupe, a fărămiţa, a ciopârţi; a distruge, a nimici.
Firimitură, substantiv feminin
Sinonime:
firmitură, fărâmiţă, bucăţică, fărâmă, (regional) fărâmătură, sfărâmă.
Fracţiona, verb
Sinonime:
a dedubla, a descompune, a divide, a diviza, a fărămiţa, a fragmenta, a îmbucătăţi, a împărţi, a partaja, a rupe, a scinda, a secționa, a subdiviza.
Grăpa, verb Sinonime:
a mărunţi, a fărâmiţa, a boroni. Grapă, substantiv
Sinonime:
(agricultură) (regional) boroană, colţar; (tip de inflorescență în formă de ciorchine) ciorchine.
Macera, verb
Sinonime:
a (se) dospi, a (se) fermenta, a (se) plămădi, a fărâmiţa, a infuza, a marina, a strivi, a terciui, a toca, a zdrobi, (regional) a (se) mocni.
Masticaţie, substantiv feminin Sinonime:
mestecare, zdrobire, fărâmiţare, zdrumicare, măcinare.
Măcina, verb
Sinonime:
a chinui, a consuma, a dărăpăna, a degrada, a depăna, a digera, a distruge, a examina îndelung, a fărâma, a fărâmiţa, a flecări, a frământa, a îndruga, a mânca, a medita îndelung, a mistui, a nărui, a nimici, a pălăvrăgi, a părăgini, a persecuta, a pisa, a prejudicia grav, a prigoni, a pulveriza, a râşni, a roade, a ruina, a rumega, a săpa, a scobi, a se zbate, a se zbuciuma, a sporovăi, a strica, a strivi, a submina, a surpa, a trăncăni, a zdrobi, (regional și familiar) a părădui, (Transilvania) a dorovăi.
Mărunţi, verb Sinonime:
a fărâmiţa, a pisa, a zdrobi, a diviza.
Pisa, verb
Sinonime:
a sfărâma, a zdrobi, a fărâmiţa, a mărunţi; (figurat) a sâcâi, a tracasa, a plictisi, a cicăli, a agasa, a enerva, a supăra; (învechit şi popular) a smicura, a zdrumica, (regional) a pisălogi, a pisăza, (familiar) a pisăgi; a bate, a bătători, a bătuci, a bodogăni, a dăscăli, a decortica, a îndesa, a piua, a presa.
Pulbere, substantiv feminin Sinonime:
praf, colb; (figurat) descompunere, distrugere, fărâmiţare, nimicire, dezagregare; puzderie; praf de puşcă.
Roade, verb Sinonime:
a ronţăi, a morfoli, a măcina, a fărâmiţa, a freca, a toci, a uza; a jena, a deranja, a supăra, a chinui, a tulbura, a frământa, a tortura.
Ronţăi, verb
Sinonime:
a ciuguli, a crănțăi, a crănțăni, a fărâmiţa, a mânca, a roade, a scârțâi, (figurat) a chinui, (regional) a rompăi.
Fărâmică, substantiv
Sinonime:
(popular) fărâmiţă. Fărâmica, verb (învechit)
Sinonime:
a fărâmița, (variantă) a fărămica, (variantă) a fărimica. Fărămică, substantiv
Sinonime:
fărâmică.
Mărunţit (mărunţită), adjectiv
Sinonime:
fărâmiţat, sfărâmat, pisat, tocat.
Fragmentar, adjectiv
Sinonime:
divizat, fărâmițat, fragmentat, imperfect, incomplet, în fragmente, necomplet, parcelar, parţial, sectorial.
Concasa, verb
Sinonime:
a aplatiza, a dezagrega, a fărâmița, a pulveriza, a sfărâma un material solid, a sparge în bucăți mici.
Mărunţire, substantiv
Sinonime:
fărâmițare, pisare, sfărâmare, tocare, zdrobire.
Dilacera, verb
Sinonime:
a destrăma, a deșira, a fărâmița, a lacera, a rupe în bucăți, a sfâșia, (medicină) a smulge cu violență (un țesut).
Rupere, substantiv
Sinonime:
abrogare, anulare, aplecare, culegere, descompunere, desfacere, despărțire, desprindere, detașare, fracturare, frângere, izolare, împrăștiere, întrerupere, răsfirare, răzlețire, revărsare, risipire, roadere, rupt, ruptură, separare, sfâșiere, smulgere, spargere, spintecare, spintecat, stricare, surpare, uzare, zdrobire, (figurat) distrugere, (figurat) îndepărtare, (figurat) înstrăinare, (figurat) ruinare, (învechit) împărțire, (învechit) jefuire, (învechit) rumpere, (învechit; la figurat) întristare, (la jocul de cărți) tăiere, (rar) fărâmițare, (regional) sfărâmare.
Dumicare, substantiv
Sinonime:
fărâmițare, măcinare, savurare, (învechit și popular) ciopârțire, (învechit și regional) nimicire, (învechit și regional) rănire, (învechit și regional) zdrobire, (învechit) dumicătură, (popular) dumicat, (regional) îmbucătură, (variantă) dimicare.
Sfărâmare, substantiv
Sinonime:
agitare, agitație, caznă, căznire, chin, chinuire, concasare, dărâmare, dărâmătură, desființare, destrămare, distrugere, fărâmare, fărâmițare, frământare, frământat, frângere, împrăștiere, măcinare, măcinat, măciniș, mărunțire, mărunțit, melițare, melițat, nimicire, osteneală, pisare, pisat, potopire, prăpădire, râșnit, sfărâmat, silire, spargere, spart, spulberare, străduială, străduință, străduire, strivire, tocare, tocat, trudă, trudire, trudnicie, turtire, zbatere, zbucium, zbuciumare, zdrobire, (învechit și popular) pierdere, (învechit și popular) pistoseală, (învechit și popular) risipire, (învechit și regional) strucinătură, (învechit și regional) strucire, (învechit și regional) strucitură, (învechit) afanisire, (învechit) înfrângere, (învechit) învăluire, (învechit) năslire, (învechit) nevoie, (învechit) nevoință, (învechit) osârdie, (învechit) osârdnicie, (învechit) osârduință, (învechit) osârduire, (învechit) sârguială, (învechit) sfărmăt, (învechit) sodomire, (învechit) strădănuire, (învechit) strucinare, (învechit) topire, (învechit) volnicie, (învechit) zdruncinare, (popular și familiar) stropșeală, (popular și familiar) stropșire, (popular) canoneală, (popular) canonire, (popular) isprăvire, (popular) sârguință, (popular) zdrobeală, (popular) zdrumicare, (popular) zobire, (rar) casare, (rar) chinuială, (rar) mărunțișare, (rar) prăbușire, (regional) verpelire; (variante) (învechit și regional) sfărmare, (învechit) sfărămare, (învechit) sfărâmire.
Dilacerare, substantiv
Sinonime:
dilacerație, fărâmițare, sfâșiere.
Atomizat, substantiv
Sinonime:
atomizare, fărâmițare. Atomizat, adjectiv
Sinonime:
fărâmițat, pulverizat.
Smăcinătură, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
cernut, fărâmițare, scuturat, zdrobire, zguduială, (învechit) smăcinare, (variantă) zmăcinătură.
Fărâmicare, substantiv (învechit)
Sinonime:
fărâmițare, (variantă) fărămicare, (variantă) fărimicare.
Fărâmice, substantiv (învechit)
Sinonime:
bucățea, bucățică, fărâmă, fărâmiță, (învechit) fărâmușă, (popular) fărâmică.
Fărâmușă, substantiv (învechit)
Sinonime:
fărâmă, fărâmiță, (învechit) fărâmice, (popular) fărâmică, (regional) fărâmea, (variantă) fărămușă.
Dărăbi, verb (regional)
Sinonime:
a fărâmița, a fragmenta, a îmbucătăți, a îmbucăți, a rupe.
Fărâmicat, substantiv (învechit)
Sinonime:
fărâmițare, (variantă) fărămicat, (variantă) fărimicat. Fărâmicat, adjectiv (învechit)
Sinonime:
fărâmițat, (variantă) fărămicat, (variantă) fărimicat.
Fărâmături, verb (regional)
Sinonime:
a fărâmița.
