Fărâmat, adjectiv
Sinonime:
sfărâmat, spart, zdrobit, frânt, nimicit, distrus.
Fărâmător, adjectiv
Sinonime:
sfărâmător, spărgător, strivitor, zdrobitor, (figurat) distrugător; (variante) fărămător, fărâmitor, fărmător, (învechit și regional) fărmătoriu.
Fărâmătură, substantiv feminin
Sinonime:
fărâmă, sfărâmătură, brac, firimitură, pișcătură, strop, dram, pic.
Fărâmături, verb (regional)
Sinonime:
a fărâmița.
Fărâmăturică, substantiv
Sinonime:
fărâmătură.
Fărâmă, substantiv feminin
Sinonime:
firimitură, bucăţică, ruptură, frântură, fărâmătură, pic. Fărâma, verb
Sinonime:
a (se) sfărâma, a (se) sparge, a (se) zdrobi, a (se) frânge, a (se) distruge, a (se) nimici, a (se) prăpădi.
Fărâmiţat (fărâmiţată), adjectiv Sinonime:
zdrobit, fărâmat, sfărâmiţat, zdrobit, pisat, frânt, rupt, îmbucătăţit; (figurat) nimicit, distrus.
Firimitură, substantiv feminin
Sinonime:
firmitură, fărâmiţă, bucăţică, fărâmă, (regional) fărâmătură, sfărâmă.
Spărtură, substantiv feminin Sinonime:
crăpătură, gaură, despicătură; fărâmătură, ciob, hârb, frântură, ruptură; (figurat) disensiune, dezbinare, conflict, ceartă.
Fărâmitură, substantiv feminin
Sinonime:
fărâmătură, fragment, rest.
Brac (bracuri), substantiv neutru
Sinonime:
sfărâmătură, (regional) fărâmătură; (de brac) care nu este bun de nimic, de neîntrebuințat.
Răsătură, substantiv
Sinonime:
bărbierit, fărâmătură, ras, răzătură, ştersătură, (învechit) răsură, (învechit) ştersură, (regional) răsunoi, (regional) răzălitură, (regional) răzuitură, (regional) rosură; (regional; la plural) frecăței.
Fărâmit, adjectiv (învechit)
Sinonime:
fărâmat, (variantă) fărămit, (variantă) fărimit. Fărâmit, substantiv (popular)
Sinonime:
fărâmare, (variantă) fărămit.
Frimitură, substantiv
Sinonime:
fărâmătură.
