Făgădui, verb
Sinonime:
a promite, a se angaja, a se obliga, a se lega, a adăposti, a găzdui, a jura, a primi.
Făgăduială, substantiv feminin
Sinonime:
angajament, asigurare, cuvânt, făgăduinţă, legământ, promisiune, vorbă, (astăzi rar) parolă, (învechit și regional) juruită, (învechit) făgădueală, (învechit) promitere, (învechit) sfătuit, (Moldova) juruință, (regional) făgadă, (Transilvania) făgădaș, (turcism învechit) bacalâm.
Făgăduinţă, substantiv feminin
Sinonime:
făgăduială, angajament.
Făgăduire, substantiv
Sinonime:
declarare sub jurământ, jurare, promitere, (învechit) devotare, (Transilvania; învechit) găzduire.
Făgăduit, substantiv (învechit)
Sinonime:
făgăduială, jurământ, promisiune. Făgăduit, adjectiv
Sinonime:
promis; (învechit) primit (la sine).
Făgăduită, substantiv (învechit)
Sinonime:
promisiune.
Făgăduitor, adjectiv
Sinonime:
promițător.
Făgăduitură, substantiv (învechit)
Sinonime:
făgăduială, promisiune.
Cuvânt, substantiv neutru
Sinonime:
vorbă, zicere, spusă, trigramă; cuvântare, discurs, conferinţă; promisiune, făgăduială; punct de vedere, opinie, părere; (figurat) motiv, raţiune, cauză; veste, informaţie, zvon, termen, (livresc) verb, vocabulă, (regional) boace, grai, limbă, parolă, vorbire, voroavă; (cuvânt imitativ) onomatopee; (la plural) text; cazanie, intervenţie; (cuvânt introductiv) introducere; (cuvânt înainte) prefaţă; afirmaţie, angajament, glas, pretext; acord, aranjament, combinaţie, considerent, contract, convenţie, înţelegere, învoială, învoire, legământ, mobil, pact, pricină, prilej, ştire, temei, tranzacţie.
Găzdui, verb
Sinonime:
a adăposti, a cantona, a caza, a făgădui, a fi în gazdă, a încartirui, a primi, a sălăşlui, a sălăşui, a trăi la gazdă, a ține în gazdă, (Bucovina) a încortela, (învechit) a conăci, (popular) a pripăşi, (prin Banat şi Transilvania) a sălui, (regional) a sălăşi.
Juruinţă, substantiv feminin
Sinonime:
angajament, asigurare, cuvânt, fagăduială, făgăduință, jurământ, legământ, promisiune, vorbă.
Obligaţie, substantiv feminin
Sinonime:
angajament, angajare, cerință, datorie, exigență, făgăduială, făgăduință, imperativ, îndatorire, însărcinare, jurământ, motiv de recunoștință, necesitate, nevoie, obligare, obligativitate, oficiu, pretenție, promisiune, răspundere, responsabilitate, sarcină, trebuință, (figurat) comandament, (învechit și regional) juruință, (învechit și regional) niștotă, (învechit) dator, (învechit) datorință, (învechit) îndatorință, (învechit) nevoință, (învechit) nevoire, (învechit) recerință, (livresc) servitute, (popular) legământ, (popular) legătură, (variantă) obligațiune.
Promisiune, substantiv feminin Sinonime:
făgăduială, angajament; asigurare.
Promite, verb Sinonime:
a făgădui, a da speranţe, a asigura, a se angaja.
Vorbă, substantiv feminin Sinonime:
cuvânt, grai, vocabulă; convorbire, conversaţie, discuţie, taifas; promisiune, făgăduinţă; zvon, veste, ştire, informaţie; zicală, zicătoare; proverb, expresie; înţelegere, învoială, târguială, acord, tocmeală.
Angajament, substantiv
Sinonime:
asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduinţă, legământ, promisiune, vorbă, (astăzi rar) parolă, (învechit şi regional) juruită, (regional) făgadă, (Transilvania) tagădaş, (Moldova) juruinţă, (învechit) promitere, sfătuit, (turcism învechit) bacalâm; îndatorire, obligaţie, sarcină, (popular) legătură.
Făgadă, substantiv
Sinonime:
angajament, asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduinţă, legământ, promisiune, vorbă.
Făgădaş, substantiv
Sinonime:
angajament, asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduinţă, legământ, promisiune, vorbă.
Juruită, substantiv
Sinonime:
angajament, asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduință, legământ, promisiune, vorbă.
Juruit, adjectiv
Sinonime:
(regional) făgăduit (ca soț), promis.
Promitere, substantiv
Sinonime:
angajament, asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduință, legământ, promisiune, vorbă.
Promis, adjectiv
Sinonime:
consacrat, destinat, făgăduit, predestinat.
Sfătuit, substantiv
Sinonime:
angajament, asigurare, cuvânt, făgăduială, făgăduință, legământ, promisiune, vorbă.
Tăgăduire, substantiv
Sinonime:
contestare, dezmințire, negare, negație, renegare, tăgadă, tăgăduială, (învechit) făgăduință, (învechit) tagă.
Jurare, substantiv
Sinonime:
blestem, făgăduire, implorare, înjurare, jurat, jurământ, legământ.
Îmbunătură, substantiv (învechit)
Sinonime:
făgăduială, flatare, îndemnare, lingușeală, lingușire, măguleală, măgulire, promisiune.
Obrăci, verb (învechit)
Sinonime:
a evita, a promite căsătorie, a se făgădui soț (sau soție), a se feri, a se lega să postească, a se logodi, (învechit și regional) a obrici, (învechit) a obroci, (regional) a oblici.
Tăgăduială, substantiv
Sinonime:
contestare, dezmințire, negare, negație, nerecunoaștere, renegare, tăgadă, tăgăduință, tăgăduire, (învechit) făgăduință, (învechit) tagă.
Încredințare, substantiv
Sinonime:
act, adeverire, asigurare, bizuire, certificat, certitudine, convingere, credință, dare în grijă, destăinuire, dezvăluire, divulgare, document, dovadă, garantare, hârtie, izvor, împărtășire, încredere, încredințat, înmânare, înscris, jurământ de credință, logodnă, mărturisire, piesă, predare, remitere, revelare, sentiment, siguranță, spovedire, transmitere, (învechit) adeverință, (învechit) făgăduință solemnă, (învechit) garanție, (învechit) teslimarisire, (învechit) teslimatisire, (livresc) convicțiune, (regional) logodire, (turcism învechit) teslim, (turcism învechit) teslimat.
Făgădeț, substantiv (învechit și regional)
Sinonime:
făgăduială, făgăduință, jurământ, promisiune, (învechit și regional) făgădaș, (învechit și regional) juruință.
