Exala, verb Sinonime:
a emana, a emite, a degaja, a împrăştia, a răspândi (vapori, miros).
Exalare, substantiv
Sinonime:
exalație, emanaţie.
Exalaţie, substantiv feminin Sinonime:
exalare, împrăştiere, emanare, emanaţie, răspândire.
Boare, substantiv feminin Sinonime:
adiere, vântişor, vântuleţ, briză, zefir, (popular) suflare; (figurat) abur, miros, aromă, mireasmă, odoare, emanaţie, exalare.
Damf, substantiv neutru Sinonime:
miros, exalaţie, aburi.
Degaja, verb Sinonime:
a răspândi, a împrăştia, a radia, a exala, a emana, a emite; a elibera, a da drumul, a lăsa liber.
Degajat (degajată), adjectiv
Sinonime:
curățat, deblocat, descongestionat, dezinvolt, eliberat, emanat, exalat, firesc, împrăştiat, înlăturat, liber, natural, neafectat, neartificial, necăutat, nepăsător, neprefăcut, nesilit, nestânjenit, nestudiat, radiat, răspândit, retras, scăpat, simplu, spontan, (figurat) luat înapoi, (învechit) prostatic, (livresc) nonșalant.
Duhni, verb Sinonime:
a expira, a mirosi, a răspândi, a exala; a şopti, a sufla.
Emana, verb
Sinonime:
a degaja, a exala, a împrăştia, a emite, a elimina (gaz, vapori); a proveni, a veni de la (ceva), a se trage, a izvorî, a răspândi, a scoate, (învechit) a răsfuga, a slobozi.
Emanaţie, substantiv feminin
Sinonime:
emitere, emanare, degajare, răspândire, radiere, împrăştiere, miros (de gaze, vapori); adiere, boare, reveneală, emisiune, exalare, exalaţie, (învechit) răsfugare; (emanaţie de radiu) radon; efluviu.
Emite, verb Sinonime:
a lansa, a prezenta, a enunţa, a exprima, a expune, a formula, a relata; a scoate, a elabora, a publica (un act oficial, un decret, o lege); a răspândi, a împrăştia, a emana, a exala, a secreta, a produce (gaze, vapori).
Răspândi, verb tranzitiv și reflexiv Sinonime:
a se împrăştia, a se răsfira, a se răzleţi, a se distanţa, a se risipi, a se propaga, a se difuza, a se revărsa, a se întinde, a emana, a exala, a radia.
Rezulta, verb Sinonime:
a reieşi, a decurge, a ieşi, a urma, a izvorî, a apărea, a proveni, a se trage, a-şi avea originea, a lua naştere; a degaja, a răspândi, a împrăştia, a exala, a emite, a emana.
Emanare, substantiv
Sinonime:
emanaţie, exalaţie, degajare.
Parfumat, adjectiv
Sinonime:
aromat, aromatic, aromatizat, balsamiu, binemirositor, exalat, îmbălsămat, îmbătător, înmiresmat, odorant, odorifer, odoriferant, savuros, (rar) balsamic, (variantă) profumat.
Fragranță, substantiv
Sinonime:
aromă, buchet, efluviu, emanație, esență, exalare, mireasmă, miros plăcut, odoare, parfum.
Halenă, substantiv
Sinonime:
emanație, exalație, exalațiune, expirație, respirație, suflu, (variantă) alenă.
Bufeu, substantiv
Sinonime:
acces, criză, mișcare bruscă, răbufnire; exalație, suflu.
Transpirație, substantiv
Sinonime:
apă, bromhidroză, cianhidroză, cromhidroză, dermatoree, diaforeză, emanație, exalație, excreție, exosmoză, exsudație, hidropedeză, hidroree, hidroză, înnădușeală, melanhidroză, năbușeală, năduf, nădușeală, perspirație, podobromhidroză, sudație, sudoare, sudorație, transpirare, transsudare, transsudație, (regional) asud.
Răsfuga, verb (învechit)
Sinonime:
a degaja, a emana, a emite, a exala, a împrăștia, a răspândi, a scoate.
Răsfugare, substantiv (învechit)
Sinonime:
degajare, emanare, emanație, emisiune, exalare, exalație, împrăștiere, răspândire.
Transpirațiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
exalațiune, nădușeală, transpirare, transpirație.
Răspândire, substantiv
Sinonime:
degajare, difuzare, emanare, emanație, emisiune, exalare, exalație, împrăștiere, popularizare, predicare, prefirare, presărare, presărat, propagare, propovăduire, răsfirare, revărsare, risipire, transmitere, (astăzi rar) vulgarizare, (figurat; depreciativ) trâmbițare, (învechit) mărturisire, (învechit) mărturisitură, (învechit) poporanizare, (învechit) propagație, (învechit) răsfugare, (livresc) diseminare, (popular) lățire.
Amirosi, verb (învechit și regional)
Sinonime:
a adulmeca, a bănui, a exala miros, a intui, a mirosi, a presimți, a simți un miros, (învechit și regional) a apuți, (învechit și regional) a aulma, (învechit și regional) a nădăi.
Exabora, verb (învechit)
Sinonime:
a (se) evapora, a exala, (variantă) a (se) exabura.
Exaborare, substantiv (învechit)
Sinonime:
evaporare, exalare, (variantă) exaburare.
Exaborat, substantiv (învechit)
Sinonime:
evaporare, exalare, exalat, exalație, (învechit) exaborare, (variantă) exaburat. Exaborat, adjectiv (învechit)
Sinonime:
degajat, evaporat, exalat, (variantă) exaburat.
