Eroare, substantiv feminin
Sinonime: greşeală, inexactitate, neadevăr, aberaţie, absurditate, gafă, vină.  

---

Aberaţie (aberaţii), substantiv feminin
Sinonime: eroare, rătăcire, absurditate, elucubrație, anomalie, anormalitate, demență, dereglare, nebunie, idioțenie, iluzie, non-sens, sofism, stupiditate; abatere, depărtare, deturnare, deviere; îndepărtare de adevăr; (aberație cromatică) cromatism; (aberație vizuală) astigmatism.  Amăgi, verb
Sinonime: a înşela, a duce cu vorba, a ispiti, a ademeni, a deruta, a induce în eroare, a atrage, a păcăli.  Cacealma, substantiv feminin
Sinonime: înşelătorie, păcăleală, tragere pe sfoară, inducere în eroare, sminteală, înşelăciune.  Confuzie, substantiv feminin
Sinonime: greşeală, eroare, inadvertenţă; (figurat) amestec, încurcătură, zăpăceală, (Transilvania) îngăimăceală, (familiar) halima; imprecizie, neclaritate, nelămurire, neprecizie, obscuritate, (figurat) nebulozitate.  Cusur, substantiv neutru
Sinonime: abatere, aluzie, anomalie, culpabilitate, culpă, defect, eroare, greşeală, imperfecţiune, meteahnă, patimă, păcat, racilă, rest, restanţă, vină, vinovăţie.  Delict, substantiv neutru
Sinonime: infracţiune, greşeală, abatere, eroare.  Eres, substantiv neutru
Sinonime: prejudecată, superstiţie, absurditate, eroare, greşeală, erezie, păcat, rătăcire, (rar) necredinţă, (învechit) minciună; abatere, culpabilitate, culpă, vină, vinovăţie.  Erezie, substantiv feminin
Sinonime: apostasie, deviație, deviaționism, eres, eroare, greşeală, heterodoxie, messalinism, rătăcire, sacrilegiu, schismă, viziune greșită, (învechit) minciună, (rar) necredinţă.  Greş, substantiv neutru
Sinonime: abatere, culpabilitate, culpă, cusur, defect, eroare, greşeală, păcat, vină.  Greşeală, substantiv feminin
Sinonime: abatere, cusur, defect, deficienţă, eroare, gafă, hibă, imperfecţiune, incorectitudine, inexactitate, insuficienţă, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, rătăcire, scădere, scrânteală, slăbiciune, viciu, vină, vinovăţie.  Inadvertenţă, substantiv feminin
Sinonime: nepotrivire, greşeală, eroare.  Inexactitate, substantiv feminin
Sinonime: eroare, neexactitate, neadevăr, minciună, fals.  Înşela, verb
Sinonime: a induce în eroare, a amăgi, a minţi, a dezamăgi, a falsifica, a trage pe sfoară, a păcăli.  Înşelătorie, substantiv feminin
Sinonime: tragere pe sfoară, inducere în eroare, amăgire, minciună, păcăleală, falsificare.  Lapsus, substantiv neutru
Sinonime: scăpare, uitare, lacună, eroare, lipsă.  Născoci, verb
Sinonime: a inventa, a scorni, a plăsmui, a descoperi, a urzi; a minţi, a înşela, a induce în eroare.  Neregularitate, substantiv feminin
Sinonime: abatere, accident, anomalie, asimetrie, deviație, deviere, discontinuitate, disimetrie, eroare, ilegalitate, inegalitate, iregularitate, ondulație, sinuozitate.  Păcăli, verb
Sinonime: a înşela, a amăgi, a prosti, a juca renghiul, a face festa, a trage pe sfoară, a induce în eroare.  Scamatorie, substantiv feminin
Sinonime: iluzionism, prestidigitaţie, (familiar) panglicărie, (regional) boscărie; (la figurat) escrocherie, hoție, impostură, inducere în eroare, înşelăciune, înșelătorie, mistificare, potlogărie, pungășeală, pungășie, șarlatanie, șmecherie.  Sminteală, substantiv feminin
Sinonime: abatere, aiureală, bătaie, ciomăgeală, culpabilitate, culpă, daună, defect, dificultate, eroare, greșeală, greutate, impas, impediment, inconvenient, neajuns, nebunie, necaz, neconformare, neplăcere, nevoie, obstacol, opreliște, pagubă, păcat, piedică, pierdere, prejudiciu, scrânteală, stavilă, stricăciune, țicneală, vină, vinovăție, zăpăceală, (familiar) țăcăneală.  Vină, substantiv feminin
Sinonime: greşală, eroare, păcat, vinovăţie; (juridic) infracţiune, delict, crimă.  Ponos (ponoase), substantiv neutru
Sinonime: abatere, belea, bucluc, consecință neplăcută, culpabilitate, culpă, cusur, dandana, defect, deficienţă, dezonoare, eroare, greşeală, imperfecţiune, insuficienţă, încurcătură, lacună, lipsă, meteahnă, năpastă, neajuns, necaz, necinste, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, nume, pacoste, păcat, plângere, pocinog, poreclă, rău, reclamație, rușine, scădere, slăbiciune, supărare, supranume, viciu, vină, vinovăție; (a trage ponoasele) a suferi consecințele nefaste ale unei acțiuni.  Smintă (sminte), substantiv feminin
Sinonime: (regional) abatere, alienare, alienație, boală mintală, culpabilitate, culpă, daună, defect, demență, eroare, greșeală, nebunie, pagubă, păcat, pierdere, prejudiciu, sminteală, smintire, stricăciune, țicneală, vină, vinovăție, (variantă; învechit) smântă.  Rătăcire (rătăciri), substantiv feminin
Sinonime: (figurat) greșeală, eroare; nebunie, demență.  Rătăceală (rătăceli), substantiv feminin
Sinonime: eroare, rătăcire.  Sofism, substantiv
Sinonime: arguție, paralogism, silogism, raționament; aberaţie, eroare.  Fraieri, verb
Sinonime: a ademeni, a amăgi, a induce în eroare, a încânta, a înșela, a minți, a momi, a păcăli, a prosti, a purta, a șmecheri.  Paralogism, substantiv
Sinonime: aberație, eroare, inexactitate, nonsens, sofism.  Fault, substantiv
Sinonime: (sport) act nesportiv, eroare, greșeală, henț, infracțiune, offside.  Greşală, substantiv
Sinonime: (învechit) abatere, eroare, greşeală, vină.  Dezinforma, verb
Sinonime: a induce în eroare, a informa (în mod intenționat) greșit, a manipula, a păcăli.  Neexactitate, substantiv
Sinonime: afirmație inexactă, contrasens, erată, eroare, erratum, falsitate, greșeală, imprecizie, improprietate, inexactitate, inexactitudine, lipsă de punctualitate, minciună, neadevăr, netemeinicie, paralogism.  Minciuni, verb (regional)
Sinonime: a induce în eroare, a înșela, a minți, a umbla cu minciuni.  Coruptelă, substantiv (învechit)
Sinonime: eroare (într-un manuscris).