Eminent (eminentă), adjectiv Sinonime:
excepţional, excelent, remarcabil, deosebit, admirabil, minunat, ales, distins.
Eminență, substantiv
Sinonime:
spirit dominant, supremație intelectuală; apofiză, ieșitură, proeminență, protuberanță, tuberozitate; colină, mamelon, monticul; (termen de adresare) excelență, cardinal, prelat.
Eminentisim, adjectiv
Sinonime:
eminent, (învechit) eminintisim. Eminentisim, substantiv
Sinonime:
(titlu onorific) Eminență.
Destoinicie, substantiv feminin
Sinonime:
abilitate, aptitudine, capacitate, competență, cunoaștere temeinică, demnitate, dexteritate, dibăcie, diligență, eminență, ingeniozitate, iscusință, isteție, istețime, îndemânare, înțelegere, moștenire, pătrundere, pregătire, pricepere, sârguință, seriozitate, știință, talent, ușurință, valoare, vrednicie, (învechit și popular) hărnicie, (învechit și regional) meșterie, (învechit) iscusire, (învechit) marafet, (învechit) merit, (învechit) nimereală, (învechit) nimerire, (învechit) perilipsis, (învechit) piotimie, (învechit) practică, (învechit) precepătură, (învechit) pricepătură, (învechit) priceput, (învechit) vârtoșie, (învechit) vârtute, (învechit) volnicie, (popular) meșteșug, (popular) meșteșugire, (regional) apucătură, (regional) pamet, (regional) pricepuție, (variantă) (învechit) dostoinicie.
Distins (distinsă), adjectiv
Sinonime:
deosebit, solemn, academic; remarcabil, de valoare, eminent, nobil, ales, delicat, fin, manierat, politicos, aparte, (învechit şi regional) scump, aristocrat, aristocratic, bun, ilustru, înalt, mare, (învechit şi popular) mărit, slăvit, (învechit) blagorod, blagorodnic, (grecism învechit) evghenicos, evghenis, (familiar şi peiorativ) simandicos, elegant.
Excelent (excelentă), adjectiv Sinonime:
admirabil, minunat, încântător, excepţional, eminent, superb.
Excepțional (excepțională), adjectiv
Sinonime:
anormal, atipic, remarcabil, deosebit, neobişnuit, excelent, admirabil, extraordinar, nemaipomenit, încântător, eminent, superb, surprinzător.
Mare, adjectiv Sinonime:
întins, vast, larg, lat; încăpător, spaţios, voluminos; abundent, mult, numeros, considerabil; intens, profund, tare; puternic, ridicat, ajuns, sus-pus; adult, matur, major; vestit, renumit, ilustru, eminent, important, de seamă, ales, impunător, impozant, respectabil, marcant; mătăhălos, malac, gras, greoi, obez.
Remarcabil (remarcabilă), adjectiv Sinonime:
deosebit, însemnat, eminent, excepţional, foarte bun, excelent, admirabil, minunat, distins, marcant, de vază, proeminent, de seamă.
Pre, prefix
Sinonime:
anterior, înainte de, evoluat, ridicat, eminent, superlativ, foarte, prea. Pre, prepoziție
Sinonime:
pe.
Superior (superioară), adjectiv
Sinonime:
arogant, înalt, distins, divin, dominant, emerit, eminent, excelent, incomparabil, selecţionat, fin, (livresc) preeminent, preponderent, deosebit, evoluat, orgolios, perfect, ridicat, suveran, suprem, transcendent.
Cardinal, substantiv
Sinonime:
eminență, legat, prelat.
Preeminent, adjectiv
Sinonime:
dominant, eminent, excepțional, predominant, preponderent, superior.
Monticul, substantiv
Sinonime:
(geologie) colină, declivitate, djebel, eminență, mamelon, munte (mic), tumulus; (anatomie) mică proeminență; (anatomie; locuţiune) (monticul prepubian) muntele lui Venus, muntele pubian, muntele Venerei; (variantă) monticulă.
Elevație, substantiv
Sinonime:
augmentație, distincție, eminență, grandoare, înălțime morală, nobleță, noblețe, rafinament, sublimitate, superioritate; colină, înălțime, monticul; (variantă) elevațiune.
Briant, adjectiv
Sinonime:
(franțuzism) ardent, coruscant, eclatant, emerit, eminent, flamboaiant, flamboiant, fosforescent, fulgurant, luminescent, luminiscent, luminos, luxos, măreț, notabil, prestigios, radios, scintilant, sclipitor, splendid, strălucit, strălucitor.
Tuberozitate, substantiv
Sinonime:
apofiză, eminență, proeminență, protuberanță, tubercul, tumoare.
Apofiză, substantiv
Sinonime:
acromion, bosă, eminență, excrescență, proeminență, protuberanță, spin, tuberozitate.
Mamelon, substantiv
Sinonime:
(anatomie) areolă, crupă, eminență, gurgui, monticul, proeminență, protuberanță, sfârc, tetină; colină, deal, muscel.
Excelență, substantiv
Sinonime:
alteță, calitate, eminență, înălțime, maiestate, perfecțiune, preeminență, superioritate, transcendență; (variante învechite) celenție, ecțelenție, escelencie, escelență, escelenție, escelință, eselență, eselenție, eselință, excelenție, exelensie, exelență, exelenție, exțeleanție, exțelenție.
