Eminent (eminentă), adjectiv
Sinonime: excepţional, excelent, remarcabil, deosebit, admirabil, minunat, ales, distins.  Eminență, substantiv
Sinonime: spirit dominant, supremație intelectuală; apofiză, ieșitură, proeminență, protuberanță, tuberozitate; colină, mamelon, monticul; (termen de adresare) excelență, cardinal, prelat.  

---

Distins (distinsă), adjectiv
Sinonime: deosebit, solemn, academic; remarcabil, de valoare, eminent, nobil, ales, delicat, fin, manierat, politicos, aparte, (învechit şi regional) scump, aristocrat, aristocratic, bun, ilustru, înalt, mare, (învechit şi popular) mărit, slăvit, (învechit) blagorod, blagorodnic, (grecism învechit) evghenicos, evghenis, (familiar şi peiorativ) simandicos, elegant.  Excelent (excelentă), adjectiv
Sinonime: admirabil, minunat, încântător, excepţional, eminent, superb.  Excepțional (excepțională), adjectiv
Sinonime: anormal, atipic, remarcabil, deosebit, neobişnuit, excelent, admirabil, extraordinar, nemaipomenit, încântător, eminent, superb, surprinzător.  Mare, adjectiv
Sinonime: întins, vast, larg, lat; încăpător, spaţios, voluminos; abundent, mult, numeros, considerabil; intens, profund, tare; puternic, ridicat, ajuns, sus-pus; adult, matur, major; vestit, renumit, ilustru, eminent, important, de seamă, ales, impunător, impozant, respectabil, marcant; mătăhălos, malac, gras, greoi, obez.  Remarcabil (remarcabilă), adjectiv
Sinonime: deosebit, însemnat, eminent, excepţional, foarte bun, excelent, admirabil, minunat, distins, marcant, de vază, proeminent, de seamă.  Pre, prefix
Sinonime: anterior, înainte de, evoluat, ridicat, eminent, superlativ, foarte, prea.

Pre, prepoziție
Sinonime: pe.  Superior (superioară), adjectiv
Sinonime: arogant, înalt, distins, divin, dominant, emerit, eminent, excelent, incomparabil, selecţionat, fin, (livresc) preeminent, preponderent, deosebit, evoluat, orgolios, perfect, ridicat, suveran, suprem, transcendent.  Cardinal, substantiv
Sinonime: eminență, legat, prelat.  Preeminent, adjectiv
Sinonime: dominant, eminent, excepțional, predominant, preponderent, superior.  Monticul, substantiv
Sinonime: (geologie) colină, declivitate, djebel, eminență, mamelon, munte (mic), tumulus; (anatomie) mică proeminență; (anatomie; locuţiune) (monticul prepubian) muntele lui Venus, muntele pubian, muntele Venerei; (variantă) monticulă.  Elevație, substantiv
Sinonime: augmentație, distincție, eminență, grandoare, înălțime morală, nobleță, noblețe, rafinament, sublimitate, superioritate; colină, înălțime, monticul; (variantă) elevațiune.  Briant, adjectiv
Sinonime: (franțuzism) ardent, coruscant, eclatant, emerit, eminent, flamboaiant, flamboiant, fosforescent, fulgurant, luminescent, luminiscent, luminos, luxos, măreț, notabil, prestigios, radios, scintilant, sclipitor, splendid, strălucit, strălucitor.  Tuberozitate, substantiv
Sinonime: apofiză, eminență, proeminență, protuberanță, tubercul, tumoare.  Apofiză, substantiv
Sinonime: acromion, bosă, eminență, excrescență, proeminență, protuberanță, spin, tuberozitate.  Mamelon, substantiv
Sinonime: (anatomie) areolă, crupă, eminență, gurgui, monticul, proeminență, protuberanță, sfârc, tetină; colină, deal, muscel.  Excelență, substantiv
Sinonime: alteță, calitate, eminență, înălțime, maiestate, perfecțiune, preeminență, superioritate, transcendență; (variante învechite) celenție, ecțelenție, escelencie, escelență, escelenție, escelință, eselență, eselenție, eselință, excelenție, exelensie, exelență, exelenție, exțeleanție, exțelenție.