Emigra, verb
Sinonime:
a se expatria, a se exila, a pleca, a pribegi, (învechit şi livresc) a se desţăra, (învechit) a se înstrăina.
Emigrant, adjectiv
Sinonime:
emigrat, exilat, expatriat, migrant, pribeag, surghiunit.
Emigrant (emigrantă), substantiv masculin şi substantiv feminin Sinonime:
expatriat, exilat, pribeag.
Emigrare, substantiv
Sinonime:
băjenie, emigraţie, expatriere, exod, pribegie, (învechit şi livresc) desţărare, (învechit) înstrăinare.
Emigraţie, substantiv feminin
Sinonime:
emigrare, expatriere, pribegie, pribegire, exod, deportare, migrațiune, transplantație.
Băjenar, substantiv masculin (învechit) Sinonime:
fugar, pribeag, refugiat, fugit, evadat; emigrant, înstrăinat.
Băjenie, substantiv feminin (învechit) Sinonime:
bejenie, fugă, pribegie, refugiere, băjenărie; emigrare, înstrăinare; (la plural) şiruri, coloane, cârduri, rânduri-rânduri.
Exila, verb Sinonime:
a se surghiuni, a se îndepărta (din ţară), a emigra, a se înstrăina, a pribegi; a se izola, a se retrage.
Exilat (exilată), adjectiv
Sinonime:
expatriat, surghiunit, plecat, îndepărtat, pribeag, înstrăinat, emigrant; retras, izolat, singuratic, alungat, gonit, izgonit, proscris, (livresc) relegat, (învechit) surghiun; (învechit) conesilat, (învechit) conexilat.
Exod, substantiv neutru Sinonime:
emigrare, expatriere, emigraţie, pribegie.
Expatria, verb
Sinonime:
a exila, a emigra, a proscrie, a alunga, a izgoni, a surghiuni, a relega, a se refugia.
Expatriat (expatriată), adjectiv
Sinonime:
exilat, emigrat, emigrant, rezident.
Înstrăina, verb
Sinonime:
a aliena, a emigra, a expatria, a fura, a lua pe ascuns și pe nedrept, a pierde afecțiunea, a pleca, a pribegi, a se depărta, a se dezrădăcina, a se exila, a se îndepărta (sufletește), a străina, a sustrage, a transmite (prin vânzare) un drept, a-şi însuşi, a-și părăsi familia, a-și părăsi locul de naștere, a-și părăsi locul de reședință, (variantă) a (se) înstreina.
Pribeag (pribeagă), adjectiv Sinonime:
rătăcitor, hoinar, vagabond; refugiat, fugar, exilat, emigrant; singur, izolat, răzleţ.
Pribegi, verb
Sinonime:
a emigra, a fi pribeag, a fugi, a hoinări, a peregrina, a rătăci, a se duce prin străini, a se exila, a se expatria, a se refugia, a trăi în pribegie, a umbla de colo până acolo, a vagabonda, (învechit) a băjenări, (învechit) a băjeni, (învechit) a prebegi, (învechit) a pribăgi, (învechit) a pribeji, (învechit) a pripăgi, (învechit) a pripăji, (învechit) a se înstrăina, (prin Moldova) a bădădăi, (regional) a horhăi.
Pribegie, substantiv feminin
Sinonime:
emigrare, emigraţie, exil, exilare, expatriere, fugă, hoinăreală, pribegire, proscriere, proscripție, rătăcire, refugiu, surghiun, surghiunire, vagabondaj, vagabondare, (învechit) băjenărie, (învechit) băjenărit, (învechit) băjenie, (învechit) băjenire, (învechit) băjenit, (învechit) haiducie, (învechit) înstrăinare, (învechit) străinătate, (învechit) surghiunie, (învechit) surgunlâc, (învechit) urgie, (învechit) zatocenie, (regional) pribăgie.
Străin (străină), adjectiv
Sinonime:
alogen, alohton, apatrid, bizar, ciudat, curios, depărtat, emigrant, excentric, exotic, exterior, extern, extravagant, extrinsec, fantasmagoric, fantezist, heterogen, indiferent, inexplicabil, inexplorat, insolit, izolat, înstrăinat, năstrușnic, necunoscut, nenațional, neobișnuit, neromânesc, original, paradoxal, pribeag, pripășit, refugiat, rezident, singular, stingher, straniu, venetic, (figurat) dezrădăcinat, (învechit) nemernic, (învechit) varvar, (învechit) venit, (popular) strein, (slavonism învechit) proidit.
Transfug, substantiv masculin
Sinonime:
dezertor, emigrant, exilat, expatriat, fugar, fugit, renegat, trădător.
Desţăra, verb
Sinonime:
a emigra, a expatria, a pribegi.
Desţărare, substantiv
Sinonime:
emigrare, emigraţie, expatriere, pribegie.
Imigrant, substantiv
Sinonime:
emigrant, emigrat, migrant.
Expatriere, substantiv
Sinonime:
deportare, emigrare, emigrație, exilare, exod, expulsiune, expulsie, fugă, transplantație.
Imigra, verb
Sinonime:
a emigra, a se expatria.
Străin, substantiv
Sinonime:
apatrid, emigrant, heimatlos, imigrant, pribeag, refugiat, rezident, turist, venetic, (în Grecia antică) metec, (învechit) curbet, (învechit) nemernic, (învechit) varvar, (învechit) venit, (învechit) venitură, (popular) strein, (prin Banat) avenitură, (slavonism învechit) proidit.
Înstrăinare, substantiv
Sinonime:
alienare, emigrare, emigrație, exil, expatriere, furt, indiferență, îndepărtare, pribegie, răceală, răcire (a relațiilor), (variantă) înstreinare.
Locuitor, substantiv
Sinonime:
aborigen, autohton, băștinaș, citadin, compatriot, consătean, contadin, emigrant, emigrat, imigrant, indigen, insular, localnic, mahalagiu, mărginaș, mărginean, ocupant, persoană, resortisant, rezident, sătean, târgoveț, țăran, (figurat) suflet, (grecism învechit) simpatriot, (învechit) lăcuitor, (învechit) sălășluitor, (livresc) pământean; (la plural) orășenime, populație, târgovețime, țărănime, (învechit și regional) poporime, (învechit) poporație, (învechit) public.
Prisleși, verb (învechit)
Sinonime:
a (se) strămuta, a emigra, a se înstrăina, a se stabili în altă parte, (variantă) a (se) prișleși.
Mutare, substantiv
Sinonime:
abatere, așezare, casă, cămin, clătinare, clintire, demenajare, deplasare, deviație, deviere, domiciliu, îndepărtare, înlocuire, metamorfozare, metamorfoză, mișcare, modificare, mutat, mutație, pășune, permutare, permutație, pornire, prefacere, preschimbare, sălaș, schimb, schimbare, strămutare, strămutat, târlă, transfer, transferare, urnire, (învechit și regional) clătire, (învechit) adăpost, (învechit) emigrare, (învechit) exil, (învechit) locuință, (învechit) mutațiune, (învechit) ridicare, (învechit) schimbătură, (învechit) transformare, (învechit; la figurat) moarte, (regional) arșiță, (regional) imaș, (regional) mutătură, (regional) stână, (regional) suhat.
Transmigrație, substantiv
Sinonime:
metempsihoză, reîncarnare, transmigrare, (învechit) emigrare, (învechit) transmigrațiune.
Desțărat, adjectiv (învechit)
Sinonime:
deportat, emigrat, exilat, expatriat, expulzat, surghiunit, (variantă) desțerat, (variantă) disțărat.
Desțera, verb (învechit)
Sinonime:
a emigra, (învechit) a desțăra.
Disțăra, verb (învechit)
Sinonime:
a emigra, (învechit) a desțăra.
Disțera, verb (învechit)
Sinonime:
a emigra, (învechit) a desțăra.
Desțerare, substantiv (învechit)
Sinonime:
emigrare, (învechit) desțărare.
Disțărare, substantiv (învechit)
Sinonime:
emigrare, (învechit) desțărare.
