Emana, verb
Sinonime:
a degaja, a exala, a împrăştia, a emite, a elimina (gaz, vapori); a proveni, a veni de la (ceva), a se trage, a izvorî, a răspândi, a scoate, (învechit) a răsfuga, a slobozi.
Emănăciune, substantiv (învechit)
Sinonime:
emanație, (învechit) emanațiune.
Emanare, substantiv
Sinonime:
emanaţie, exalaţie, degajare.
Emanaţie, substantiv feminin
Sinonime:
emitere, emanare, degajare, răspândire, radiere, împrăştiere, miros (de gaze, vapori); adiere, boare, reveneală, emisiune, exalare, exalaţie, (învechit) răsfugare; (emanaţie de radiu) radon; efluviu.
Emanaționism, substantiv
Sinonime:
(filosofie) emanatism.
Emanatism, substantiv
Sinonime:
(filozofie) emanaţionism.
Emanațiune, substantiv
Sinonime:
emanație.
Boare, substantiv feminin Sinonime:
adiere, vântişor, vântuleţ, briză, zefir, (popular) suflare; (figurat) abur, miros, aromă, mireasmă, odoare, emanaţie, exalare.
Degaja, verb Sinonime:
a răspândi, a împrăştia, a radia, a exala, a emana, a emite; a elibera, a da drumul, a lăsa liber.
Degajat (degajată), adjectiv
Sinonime:
curățat, deblocat, descongestionat, dezinvolt, eliberat, emanat, exalat, firesc, împrăştiat, înlăturat, liber, natural, neafectat, neartificial, necăutat, nepăsător, neprefăcut, nesilit, nestânjenit, nestudiat, radiat, răspândit, retras, scăpat, simplu, spontan, (figurat) luat înapoi, (învechit) prostatic, (livresc) nonșalant.
Dezvolta, verb
Sinonime:
a mări, a extinde, a amplifica, a lua amploare, a creşte; a produce, a degaja, a emana, a evolua, a se împlini; a trăi, a vegeta; a avansa, a înainta, a progresa, a propăşi, (învechit) a (se) pricopsi, a spori, (grecism învechit) a prohorisi.
Difuza, verb
Sinonime:
a (se) răspândi, a propaga, a distribui, a radia, a emana, a populariza, a propovădui, (astăzi rar) a vulgariza, (figurat) a semăna, a (se) împrăştia, a (se) revărsa.
Efluviu, substantiv neutru Sinonime:
curent, fluid, emanaţie.
Emite, verb Sinonime:
a lansa, a prezenta, a enunţa, a exprima, a expune, a formula, a relata; a scoate, a elabora, a publica (un act oficial, un decret, o lege); a răspândi, a împrăştia, a emana, a exala, a secreta, a produce (gaze, vapori).
Exala, verb Sinonime:
a emana, a emite, a degaja, a împrăştia, a răspândi (vapori, miros).
Exalaţie, substantiv feminin Sinonime:
exalare, împrăştiere, emanare, emanaţie, răspândire.
Filozofie, substantiv feminin
Sinonime:
agnosticism, antropocentrism, antropomorfism, antropopatism, asociaționism, ataraxie, atomism, averroism, bergsonism, cartezianism, cazualism, conceptualism, confucianism, constructivism, convenționalism, creaționism, daoism, deism, determinism, dialectică, doctrină, dualism, emanatism, emanaționism, empiriocriticism, empiriomonism, energetism, epicurism, epifenomenalism, epistemologie, estetică, etică, existențialism, fatalism, fenomenalism, fenomenism, fenomenologie, ficționalism, fideism, filozofem, finalism, fizicalism, formalism, gândire (profundă), gândirism, gimnozofie, gnoseologie, gnosticism, hegelianism, hilozoism, holism, idealism, ideologie, iluminism, indeterminism, infinitism, instrumentalism, intelectualism, intuiționism, iraționalism, înţelepciune, kantianism, kantism, luminism, machism, marxism-leninism, materialism, mecanicism, metafizică, moderație, monadism, monism, morală, nativism, naturalism, neoconfucianism, neohegelianism, neokantianism, neoplatonism, neopozitivism, neoraționalism, neorealism, neotomism, ocazionalism, operaționalism, panpsihism, panteism, peripatetism, personalism, pironism, pitagorism, platonism, pozitivism, pragmatism, predeterminism, priticism, raționalism, relativism, scientism, scolastică, semanticism, senzualism, sistem, solipsism, speculație, spinozism, spiritualism, stoicism, structuralism, subiectivism, știință, teism, teleologie, teologie, teorie, teozofie, teză, tomism, utilitarism, vitalism, voluntarism.
Fluid, substantiv neutru Sinonime:
lichid, gaz; suflu, curent, emanaţie, efluviu.
Fum, substantiv neutru
Sinonime:
brumă, ceață, dezinfectare, emanație, exhalație, fumerolă, fumigație, gaz, mofetă, negură, pâclă, praf, smog; (învechit) casă, cămin, gospodărie; (figurat) amăgire, deșertăciune, înceţoşare, întunecare; (figurat, la plural) aroganţă, făloșenie, fudulie, împăunare, înfumurare, îngâmfare, preţiozitate, trufie.
Gaz, substantiv neutru
Sinonime:
aer, atmosferă, efluviu, emanaţie, eter, fâsâială, flatulență, gazorniţă, pârț, petrol (lampant), vapor, vânt, (familiar) pam, (popular) bășină, (prin Bucovina și Maramureș) târtâită; (chimie) (gaz aerian) (gaz de iluminat); (plural) (gaze de luptă) substanțe toxice de luptă; (plural) (gaze naturale) bitumene gazoase; (gaz ideal) gaz perfect; (gaz ilariant) protoxid de azot; (învechit) voal, zăbranic, eşarfă.
Împrăştia, verb Sinonime:
a risipi, a pulveriza, a spulbera, a răsfira, a difuza, a răspândi; a cheltui, a părădui; a emana, a radia, a propaga.
Miros (mirosuri), substantiv masculin
Sinonime:
abur, abureală, aromă, duhoare, emanaţie, iz, miasmă, mireasmă, miroznă, olfacție, parfum, (figurat) fler, (figurat) intuiție, (figurat) perspicacitate, (învechit) miroseală, (învechit) mirosenie, (învechit) odor, (învechit) odorat, (învechit) olm; (mai ales la plural) condiment, mirodenie.
Produce, verb
Sinonime:
a (se) isca, a (se) realiza, a (se) stârni, a aduce, a apărea, a cauza, a compune, a confecționa, a crea, a cultiva, a da naştere, a da, a declanșa, a degaja, a deștepta, a determina, a dezlănțui, a dezvolta, a elabora, a emana, a emite, a executa, a fabrica, a face, a genera, a interveni, a începe, a lăsa, a naște, a prepara, a pricinui, a prilejui, a provoca, a radia, a ridica, a rodi, a scoate, a se ivi, a se înfăptui, a se întâmpla, a se petrece, a se porni, a solicita, a surveni, a suscita, a trezi, a turna, a veni, (figurat) a se naște, (învechit și popular) a odrăsli, (învechit și regional) a (se) prileji, (învechit și regional) a scorni, (învechit și regional) a se scociorî, (învechit) a pricini, (învechit) a se purta, (învechit) a trage, (popular) a cășuna.
Radia, verb Sinonime:
a străluci, a lumina; a degaja, a propaga, a difuza, a răspândi, a împrăştia, a emana; a şterge, a anula, a desfiinţa.
Răspândi, verb tranzitiv și reflexiv Sinonime:
a se împrăştia, a se răsfira, a se răzleţi, a se distanţa, a se risipi, a se propaga, a se difuza, a se revărsa, a se întinde, a emana, a exala, a radia.
Reveneală, substantiv feminin
Sinonime:
adiere, aromă, boare, emanație, igrasie, jilăveală, mireasmă, miros, pală, răcoare, răcoreală, suflare, suflu, umezeală, undă, (variantă) răvineală.
Rezulta, verb Sinonime:
a reieşi, a decurge, a ieşi, a urma, a izvorî, a apărea, a proveni, a se trage, a-şi avea originea, a lua naştere; a degaja, a răspândi, a împrăştia, a exala, a emite, a emana.
Degajare, substantiv
Sinonime:
dezvoltare, emanare, emanaţie, producere, radiere; deblocare, descotorosire; naturaleţe.
Emisiune, substantiv
Sinonime:
difuziune, emitere, emisie, retransmisie, teledifuziune, transmisiune; scurgere, emanație, erupție, jet, proiecție; (fizică) (emisiune autoelectronică) emisiune la rece, emisiune prin efect de câmp; (emisiune fotoelectronică) fotoemisiune; (emisiune radio) radioemisiune; (emisiune termoelectronică) termoemisiune.
Exalare, substantiv
Sinonime:
exalație, emanaţie.
Emisie, substantiv
Sinonime:
degajare, difuziune, emanație, emisiune, radio, radiodifuziune, retransmisiune, scurgere, teledifuziune, transmisiune.
Efluență, substantiv
Sinonime:
emanație, scurgere.
Fragranță, substantiv
Sinonime:
aromă, buchet, efluviu, emanație, esență, exalare, mireasmă, miros plăcut, odoare, parfum.
Radianţă, substantiv
Sinonime:
(fizică) emananță, emitanţă.
Halenă, substantiv
Sinonime:
emanație, exalație, exalațiune, expirație, respirație, suflu, (variantă) alenă.
Transpirație, substantiv
Sinonime:
apă, bromhidroză, cianhidroză, cromhidroză, dermatoree, diaforeză, emanație, exalație, excreție, exosmoză, exsudație, hidropedeză, hidroree, hidroză, înnădușeală, melanhidroză, năbușeală, năduf, nădușeală, perspirație, podobromhidroză, sudație, sudoare, sudorație, transpirare, transsudare, transsudație, (regional) asud.
Răsfuga, verb (învechit)
Sinonime:
a degaja, a emana, a emite, a exala, a împrăștia, a răspândi, a scoate.
Răsfugare, substantiv (învechit)
Sinonime:
degajare, emanare, emanație, emisiune, exalare, exalație, împrăștiere, răspândire.
Împrăştiere, substantiv
Sinonime:
difuzare, dispersare, dispersie, emanație, prefirare, presărare, presărat, răsfirare, răspândire, răzlețire, revărsare, ridicare, risipire, spulberare, (învechit) risipă.
Răspândire, substantiv
Sinonime:
degajare, difuzare, emanare, emanație, emisiune, exalare, exalație, împrăștiere, popularizare, predicare, prefirare, presărare, presărat, propagare, propovăduire, răsfirare, revărsare, risipire, transmitere, (astăzi rar) vulgarizare, (figurat; depreciativ) trâmbițare, (învechit) mărturisire, (învechit) mărturisitură, (învechit) poporanizare, (învechit) propagație, (învechit) răsfugare, (livresc) diseminare, (popular) lățire.
Fulgurație, substantiv
Sinonime:
fulgerare, scânteie electrică, (figurat) emanație bruscă, (învechit) fulgurațiune.
Evaporațiune, substantiv (învechit)
Sinonime:
emanație, evaporare, evaporație; vapori.
