Elegant (elegantă), adjectiv
Sinonime: (despre îmbrăcăminte, oameni sau mişcări) frumos, luxos, fercheş, dichisit, sclivisit, gătit, graţios, nobil, distins, îngrijit, (livresc şi familiar) şic.  Eleganţă, substantiv feminin
Sinonime: (despre îmbrăcăminte, oameni sau mişcări) frumuseţe, ferchezuială, dichiseală, scliviseală, graţie, supleţe, bun-gust, distincţie, lux.  

---

Bonton, substantiv neutru (rar)
Sinonime: bună-creştere, distincție, eleganță, etichetă, maniere, politeţe.  Distincţie, substantiv feminin
Sinonime: deosebire, diferenţă, diferențiere, discriminare, separație; demnitate, fineţe, grație, eleganţă, strălucire, maiestate; premiu, recompensă; bun-gust, rafinament, subtilitate.  Fineţe, substantiv feminin
Sinonime: delicateţe, gingășie, grație, gracilitate, eleganță, șarm, suplețe, tenuitate; acuitate, subtilitate, ingeniozitate, agerime, perspicacitate, sagacitate; nobleţe, diplomație, distincţie, rafinament, rafinare, sensibilitate, tact.  Gratie, substantiv feminin
Sinonime: bară de metal, grătar, grilaj, grilă, rețea, spalier, spetează, vergea, zăbrea, (popular) ostreţ, (Transilvania) roştei.

Graţie, substantiv feminin
Sinonime: avantaj, bunăvoință, concesie, dar, delicateţe, drăgălăşenie, eleganţă, favoare, fineţe, gingăşie, graţiere, har, milă, mlădiere, protecţie, supleţe, zvelteţe, (învechit) măiestrie, (plural) farmece, (plural) nuri.

Graţie, prepoziție
Sinonime: cu ajutorul, datorită, mulțumită.  Gust, substantiv neutru
Sinonime: capriciu, chef, dorinţă, eleganță, extravaganţă, grație, înclinaţie, opinie, plăcere, poftă, pornire, predilecție, predispoziţie, preferinţă, pricepere, savoare, sensibilitate, simţ (estetic), stil, ţinută.  Lux, substantiv neutru
Sinonime: avuţie, bogăţie, eleganţă, fast, pompă, somptuozitate, splendoare, strălucire.  Nobleţe, substantiv feminin
Sinonime: cavalerism; generozitate, mărinimie, bunătate; distincţie, eleganţă, graţie.  Somptuozitate, substantiv feminin
Sinonime: aparat, eleganţă, fast, lux, magnificență, maiestate, măreție, opulență, pompă, splendoare, strălucire, (învechit) ighemonicon, (învechit) pohfală, (învechit) saltanat, (învechit) sumptuozitate.  Şic, substantiv neutru
Sinonime: eleganță, distincție, bun gust, fineţe, dichis, găteală.  Bun-gust, substantiv
Sinonime: distincţie, eleganţă, rafinament, şic.  Zvelteţe, substantiv
Sinonime: eleganță, finețe, gracilitate, graţie, suplețe, tenuitate.  Cochetărie, substantiv
Sinonime: afectație, aranjare, eleganță, fardare, fardat, flirt, galanterie, gătire, gătit, grimă, împodobire, împopoțonare, înzorzonare, machiaj, machiere, rujare, șarm, vopsire, vopsit, (învechit) sulimenire, (popular și familiar) dichiseală, (popular și familiar) dichisire, (popular și familiar) ferchezuială, (popular și familiar) scliviseală, (popular și familiar) sclivisire, (popular) dres, (regional) boire, (regional) boit.  Venustate, substantiv
Sinonime: eleganță, farmec, finețe, frumusețe, grație, șarm.  Ineleganță, substantiv
Sinonime: bădărănie, dezinvoltură, lipsă de eleganță, neeleganță, rusticitate, vulgaritate.  Nobleță, substantiv
Sinonime: aristocrație, caracter nobil, distincție, eleganță, generozitate, însușire morală superioară, nobilime, nobilitate, noblețe, (grecism învechit) evghenie.  Aticism, substantiv
Sinonime: civilitate, delicateță, delicatețe, distincție, distincțiune, eleganță de stil, rafinament, umanism, urbanitate, (la plural) bune maniere.  Nielcoșag, substantiv (regional)
Sinonime: eleganță, fudulie, înfumurare, îngâmfare, lux, (variantă) nelcoșag, (variantă) nilcoșag.  Eleganție, substantiv (învechit)
Sinonime: eleganță.