Duhoare, substantiv feminin Sinonime:
miros urât, aer stricat, putoare, miasmă.
Duh, substantiv neutru
Sinonime:
arătare, strigoi, stafie, fantomă; apucătură, calcul, comportament, comportare, conduită, deprindere, deşteptăciune, duhoare, gând, idee, infecţie, intelect, inteligenţă, intenţie, împuţiciune, judecată, (la plural) maniere, miasmă, minte, (la plural) moravuri, (la plural) năravuri, (la plural) obiceiuri, plan, pricepere, proiect, purtare, putoare, raţiune, răsuflare, respiraţie, socoteală, spirit, haz, suflare, înţelepciune; (învechit) caracter, fire, natură, temperament.
Infecţie, substantiv feminin Sinonime:
duhoare, putoare; focar, stricăciune.
Miasmă, substantiv feminin Sinonime:
duhoare, putoare.
Miros (mirosuri), substantiv masculin
Sinonime:
abur, abureală, aromă, duhoare, emanaţie, iz, miasmă, mireasmă, miroznă, olfacție, parfum, (figurat) fler, (figurat) intuiție, (figurat) perspicacitate, (învechit) miroseală, (învechit) mirosenie, (învechit) odor, (învechit) odorat, (învechit) olm; (mai ales la plural) condiment, mirodenie.
Putoare, substantiv feminin
Sinonime:
miros rău, duhoare, miasmă; om leneș, om inactiv, om murdar, (regional) tâlă; femeie stricată, prostituată.
Smreduire, substantiv
Sinonime:
contagiune, contaminare, duhoare, infectare, infecţie, împuţiciune, miasmă, molipsire, putoare.
Fetor, substantiv
Sinonime:
miros neplăcut, duhoare.
Fetiditate, substantiv
Sinonime:
duhoare, infecţie, împuţiciune, miasmă, pestilență, putoare.
Tihoare, substantiv
Sinonime:
(regional) aer puturos, duhoare, tigoare.
Împuţiciune, substantiv
Sinonime:
duhoare, infecție, împuțeală, împuțire, împuțitură, miasmă, murdărie, putoare, (figurat) trândăvire, (învechit) duh, (învechit) împuciciune, (învechit) împuciuciune, (învechit) smreduire, (livresc) fetiditate, (trivial) bășire.
