Drişcui, verb
Sinonime:
a netezi cu drișca, a făţui, a tencui.
Drişcuială, substantiv (regional)
Sinonime:
drișcuire, tencuială, (variantă) driscuială.
Drişcuire, substantiv
Sinonime:
drişcuit, făţuire, făţuit.
Făţui, verb
Sinonime:
a netezi, a uniformiza, a lustrui, a gelui; a fălţui, a împături; a drişcui, a nivela, (popular) a obli; a pălmui, a rindela, a rindelui.
Făţuire, substantiv
Sinonime:
drişcuire, făţuială, făţuit, netezire, nivelare, lustruire; geluire, pălmuială, pălmuire, rindelare, rindeluire, rindeluit.
Făţuit, substantiv
Sinonime:
drişcuire, făţuire, lustruire, geluire, rindelare, rindeluire, rindeluit. Făţuit, adjectiv
Sinonime:
netezit, nivelat, lustruit.
Murui, verb
Sinonime:
a lipi; a jegoși, a mânji, a mâzgăli, a murdări, a păta; a tencui, a zugrăvi, a drișcui.
Mălălui, verb
Sinonime:
(regional) a drișcui, a netezi cu drișca, a netezi cu malaua.
Tencuială, substantiv
Sinonime:
similipiatră, tencuire, tencuit, (Banat) drișcuială, (învechit și regional) rasol, (învechit și regional) rasoleală, (prin Muntenia) morânceală, (prin Transilvania) scrob, (regional) șlipă, (regional) tencuitură, (regional) văcăluială, (Transilvania) văcălaș, (Transilvania, Banat, prin Bucovina) maltăr.
Tencui, verb
Sinonime:
a acoperi cu tencuială, a așterne cu ghips, a efectua lucrări de tencuială, a face tencuială, a împacheta, a lipi, a spoi, a strânge în teancuri, a vărui, (Banat) a drișcui, (învechit) tincui, (Maramureș) a măltărui, (regional) a cimurui, (regional) a malterezi, (regional) a murui, (Transilvania și Banat) a măltări, (Transilvania) a văcăli.
